Linkuri accesibilitate

Moralitatea muribundă


De ce măcar măcar pe 13 aprilie nu s-a renunţat la emisiunile distractive-hazlii? Şi dacă peste o vreme altcineva va scuipa pe drama noastră?


E bine totuşi că există şi jurnalişti preocupaţi de moralitate, nu numai promotori ai senzaţionalului ieftin, derizoriului şi facilului. Iată, de pildă, în Nezavisimaia Moldova, Tudor Soroceanu publică vineri un eseu intitulat „Sindromul cinismului”. Autorul vorbeşte cu scîrbă despre o scenă revoltătoare. Pe 13 aprilie, într-o zi declarată de doliu de guvern, în legătură cu moartea tragică a mai multor lideri polonezi, dintr-un local situat într-un cartier aglomerat al capitalei se revărsa o melodie asurzitoare-indecentă: Poţelui menea vezde, vosemnadţati mne uje

Reflecţiile autorului sînt pline de tristeţe. Ne-am îmbolnăvit de cinism şi de indiferenţă, ne-am obişnuit cu tragediile într-atît, încît nu numai că nu le mai observăm, ci şi le ignorăm ostentativ. Sîntem dominaţi de efemer, nu vrem să oprim muzica într-o zi de doliu. Cum e posibil, se întreabă autorul, să scuipăm pe suferinţa altora? De ce măcar pe 13 aprilie televiziunile nu au renunţat la promovarea pamperşilor şi telefoanelor mobile? De ce măcar măcar pe 13 aprilie nu s-a renunţat la emisiunile distractive-hazlii? Şi dacă peste o vreme altcineva va scuipa pe drama noastră?

Tudor Soroceanu aduce în discuţie MORALITATEA, un lucru despre care în mod normal în această parte a lumii ar trebui să se discute mereu. E suficient să ne gîndim numai la cei 20 de ani de tranziţie interminabilă, o perioadă vitregă în care, vorba unui explorator tînăr al Facebook-ului, banii şi puterea au devenit cele mai mari valori, iar bunul-simţ a fost strivit de torentul vijelios al nepăsării şi obrăzniciei. În ultimele două decenii, am întîlnit nu o dată indivizi bădărănoşi care îmi spuneau că bunul-simţ şi jena sînt nişte metehne, nişte vicii. Principiul moia hata s kraiu a devenit pentru mulţi un mod de viaţă.

Din fericire, nu pentru toţi încă. Şi amănuntul acesta important ar fi trebuit să-l remarce în eseul său şi Tudor Soroceanu. Mai există aici şi oameni care pe 13 aprilie au renunţat la veselie, care au venit să depună flori la ambasada Poloniei şi care împărtăşesc sincer suferinţa polonezilor. Şi emisiuni şi articole dedicate tragicului eveniment de lîngă Smolensk au fost, chiar dacă succedate de publicitatea atotbiruitoare.

Moralitatea e muribundă aici, dar încă nu a murit. Iar cel care mai pune preţ pe ea poate schimba cel puţin lumea din jurul lui. Eu unul am această convingere.
XS
SM
MD
LG