Linkuri accesibilitate

Premise: recunoașterea statului de către guvernați și de către comunitatea celorlalte țări


Un jurnalist de la Chişinău îi solicita în urmă cu două zile ambasadorului Federaţiei Ruse din Republica Moldova, Valerii Kuzmin, un comentariu referitor la cazul jurnalistului independent de la Tiraspol Vardanean reţinut acum o săptămână de forţele speciale transnistrene sub acuzaţia de „spionaj” şi „înaltă trădare”. Felul cum a răspuns ambasadorul rus acestei solicitări este considerat de politologii moldoveni unul reprezentativ pentru ceea ce s-ar numi „perspectivă rusească” asupra „statalităţii transnistrene”.

„Nu-mi adresaţi mie întrebarea. În Transnistria există organe ale puterii de stat. Transnistria nu este un stat recunoscut, dar statul şi organele de stat acolo există, cunoaşteţi foarte bine acest lucru. Deci, această întrebare trebuie adresată acestor organe ale puterii de stat”, a declarat atunci ambasadorul rus.

Oazu Nantoi
Politologul de la Chişinău, Oazu Nantoi, crede însă că existenţa într-o regiune geografică a unor structuri de stat nu probează neapărat existenţa statului ca atare: „În stînga Nistrului există structuri care pot fi atribuite unui stat – sistem financiar, rublă transnistreană, armată naţională, control asupra frontierelor. Dar Transnistria nu va fi niciodată stat pentru că este un regim autoritar – cu dispariţia acestui regim se prăbuşesc toate celelelate componente. Dacă mai adăugăm aici că pe parcursul ultimilor ani, mai mult de un sfert din populaţia regiunii a preferat să plece din acest „rai internaţionalist”, apoi devine clar că aşa-zisa statalitate transnistreană nu are nici o perspectivă”.

Democraţiile occidentale plasează recunoaşterea internaţională pe primul loc în o eventuală listă a atributelor unui stat existent de jure, spune la rândul său sociologul de la Chişinău, Petru Negură: „Stat există acolo unde există o recunoaştere din partea celor guvernaţi. Dar este nevoie să fie această recunoaştere nu numai dinăuntru, ci şi dinafară. Să fie recunoscut de celelelate state recunoscute, sau cel puţin o mare parte dintre ele, sau cele mai importante dintre ele. Un pretins stat poate să aibă o sută de artibute specifice unui stat, dar dacă nu există această recunoaştere, toate nu au nici un rost.”

Vom mai adăuga aici spusele unui cunoscut sociolog german, pe nume Maximilian Weber, care atrăgea atenţia că statul instituie un fel de monopol asupra violenţei legitime asupra cetăţenilor săi. O violenţă nu arbitrară, ci legitimă şi bine administrată.
XS
SM
MD
LG