Linkuri accesibilitate

Volum bazat pe materiale provenind din arhivele Stasi

După studierea dosarului său, întocmit de poliţia politică est-germană, Stasi, scriitorul Günter Grass a ajuns la concluzia că Securitatea l-a supraestimat.

Stasi l-a considerat drept un soi de conspirator cu o putere enormă de influenţare a scriitorilor din fosta Republică Democrată Germană. Multe informaţii cuprinse în notele din arhivele Securităţii, a declarat Grass luna trecută într-un interviu radiodifuzat, nici măcar nu corespund realităţii.

Imaginea contrainformativă făcută laureatului Premiului Nobel pentru Literatură de către Stasi corespunde reflexelor aproape paranoice, care dominau, în general, serviciile secrete comuniste.

Kai Schlüter a publicat acum un amplu volum bazat pe materiale care provin din arhivele fostei securităţi est-germane, intitulat: „Günter Grass im Visier. Die Stasi-Akte” (Günter Grass în vizor. Dosarul Stasi). Volumul a apărut la editura Chr. Links din Berlin şi cuprinde pe lîngă documente originale, comentariile editorului, cele ale lui Grass şi cele ale unor scriitori şi intelectuali nominalizaţi. Documentele sunt grupate cronologic şi tematic. Primul capitol cuprinde perioada 1961-1966. În această perioadă Grass era deja un autor consacrat internaţional.

Grass care locuia în Berlinul de Vest a intrat în vizorul Stasi după ce, în august 1961, a protestat contra ridicării zidului. I se permite să viziteze partea răsăriteană a oraşului divizat, dar este supravegheat îndeaproape de către ofiţeri şi colaboratori neoficiali ai Stasi. Filajul se intensifică după ce scrie piesa „Plebeii repetă răscoala“. În această piesă Grass tematizează rolul intelectualilor în timpul revoltei muncitoreşti din iunie 1953.

Capitolul 2 cuprinde anii 1974-1980, următoarele capitole axîndu-se asupra perioadei 1981-86, 87-88 şi, în final, 1989, anul prăbuşirii regimului.

Semnificative pentru subminarea vieţii culturale de către Stasi sunt documentele care provin din partea unor scriitori est-germani şi în care se oferă poliţiei secrete date despre colegul lor occidental vizat.

Din proza aridă a notelor şi rapoartelor informative se desprinde mecanismul de funcţionare a poliţiei politice, interesată de culegerea unor date despre o persoană considerată suspectă, în cazul acesta Günter Grass (căruia Sasi i-a dat numele conspirativ „Bolzen“). Totodată, documentele reflectă şi o oarecare neglijenţă în ceea ce priveşte verificarea autenticităţii unor informaţii furnizate de anumite surse. Acestea uneori redau doar informaţii neverificabile, culese de la terţe persoane, exagerează anumite situaţii pentru a fi pe placul ofiţerilor de legătură. Vizibilă este şi impregnarea ideologică a unor documente.

Lectura acestor documente necesită, bineînţeles, o distanţă critică. Din punct de vedere al istoriei literaturii, ele au o valoare relativă, deşi în anumite cazuri ele pot pot deveni un instrument de reconstituire a unor momente. Astfel volumul nu reflectă doar un capitol dramatic al istorie recente, ci este şi o contribuţie la istoria literaturii în perioada războiului rece.
XS
SM
MD
LG