Linkuri accesibilitate

Science fiction plus dystopie socială

„Privindu-i, ţi se părea că ai de a face cu o nouă rasă de oameni, care nu ştie altceva decât să cânte şi să muncească”, fraza este desprinsă din Diavolul este politic corect, al ieromonahului Savatie Baştovoi, Cathisma, 2010, chit că o ureche expertă va recunoaşte oarece ecouri din Inimă de câine al lui Bulgakov. Alte câteva cărţi magistrale îşi dau întâlnire în romanul lui Baştovoi, de la Străinul lui Camus la 1984 al lui Orwell, fără ca autorul nostru să fie un livresc – din contra, el scrie cum ar predica, adevărat cu cartea (cărţilor) în faţă.

Simplă la prima vedere – de ceva timp omenirea trăieşte „în virtutea Legii nr. 182/110, privind întreruperea funcţiilor fizice la persoanele devenite inapte pentru viaţa socială”, ceea ce presupune eutanasierea tuturor celor care împlinesc 65 de ani –, trama romanului are ceva dintr-o scriere SF, combinată cu o contra-utopie socială, doar că în filigran se întrevăd Vieţilor sfinţilor: „O viaţă născută spre moarte nu este mai mult decât o moarte prelungită. Dar viaţa aceasta nouă, care o ridica în veşnicie, era adevărata viaţa pe care Dumnezeu o dă oamenilor, prin jertfa Fiului Său, Iisus Hristos”. Astfel nelumitul Iacob, pentru care „viaţa (…) e pe internet”, primeşte odată cu vestea morţii – citeşte eutanasierii – mamei sale şi o moştenire de la aceasta, şi anume „cartea neagră pe care o văzuse la mama sa la ultima lor întâlnire”, BIBLIA. Între timp, toţi cei care au promovat sinistra Lege nr. 182/110 mor pe-un cap, în chinuri groaznice, împuţindu-se pe loc la fel ca părintele Zosima al lui Dostoievski. Şi doar o mână de oameni, adunaţi în jurul celui căruia i se spune Preasfinţitul, supravieţuiesc atât „sfârşitului lumii” provocat, cât şi fatidicei vârstei de 65 de ani. Şi asta deoarece „nu este nici o putere în lume mai mare decât dragostea. Nici chiar moartea”. Drept care deja părintele Iacob internat la 62 de ani în azilul Euthanasius pur şi simplu „zboară la cer”.
Pace vouă!
XS
SM
MD
LG