Linkuri accesibilitate

10.10 - București: O bombă socială cu explozie întârziată


Ilie Șerbănescu

Ilie Șerbănescu

Numărul de şomeri înregistraţi în România a ajuns la aproximativ 1.200.000 de persoane, reprezentând peste 12% din totalul forţei de muncă.


10 aprilie 2000

Actualitatea românească
. Comentator: Ilie Şerbănescu.

O bombă socială cu explozie întârziată
.

La sfârşitul lui februarie numărul de şomeri înregistraţi în România a ajuns la aproximativ 1 milion 200 de mii de persoane, reprezentând peste 12% din totalul forţei de muncă. „Este puţin, dar dezastruos” – remarcă Ilie Şerbănescu.

O ţară care se restructurează economic şi industrial nu poate să nu aibă şomaj. „Pentru amploarea schimbărilor de structură care sunt necesare în economia românească şi în special în industrie, un şomaj de 12% este unul mic”. Acesta dovedeşte şi că amplitudinea schimbărilor se plasează mult sub nivelul necesar. Faptul că ani şi ani şomajul a oscilat între 6 şi 8% dovedeşte întârzierea reformelor de structură. O cotă de 20-25% ar proiecta o schimbare mai aproape de cea necesară pentru România.

Deşi sub cotele impuse de o reală restructurare, şomajul românesc este totuşi dezastruos, pentru că acesta „rezultă nu din restructurare economică, ci din demolare economică, nu din restructurare industrială, ci din dezindustrializare”. Astfel, şomajul din România nu este unul de tip structural, adică unul generat obiectiv, dar temporar, de schimbarea activităţilor, ci este unul definitiv, ce nu poate fi absorbit, dat fiind că sectoare şi activităţi economice dispar cu greu, menţinute fiind de interese politice şi electorale, iar alte domenii economice nu apar, din lipsa investiţiilor.

„Nu ideea de a abandona industrii şi sectoare în declin istoric mari consumatoare de energie este greşită. Ci dimpotrivă, încercarea disperată care a operat de a salva întregul eşichier industrial moştenit din timpul comunismului. În acest fel, bruma de resurse a fost risipită către toate, şi de fapt către nimic, pierzându-se şi atuurile competitive care eventual existau în ’89”.

Asistăm acum la o dezindustrializare serioasă ce scoate la suprafaţă un şomaj ireversibil. Ceea ce s-a greşit în programele Băncii Mondiale şi ale Fondului Monetar Internaţional a fost că nu s-a observat absenţa totală a unei componente de construcţie cu prevederea resurselor corespunzătoare. „Doar a demola, fără a pune şi ceva în loc, nu poate fi un obiectiv în economie”.

România este o ţară care a căzut şi tot cade economic şi care astfel are un şomaj fără şanse de a fi resorbit.
XS
SM
MD
LG