Linkuri accesibilitate

Însemnările zilnice ale Valentinei Cușnir din Săptămîna Luminată


L u n i

Începe săptămîna Luminată, dar sunt cuprinsă de niște emoții, care nu mă părăsesc .
Ceas-cu-ceas mă apropie de ziua de 7 aprilie - Ziua Bunei Vestiri, devenită pentru noi o Zi a Libertății. Prezentarea imaginilor din timpul măcelului în PMAN, anul trecut, m-a șocat, chiar dacă am fost martor ocular al omorurilor. Noaptea Neagră m-a marcat pentru totdeauna.

Citesc nr. 4 al revistei Pro Diaspora, trimis de prietenii mei din Italia, și fac ochii mari - Ministrul economiei Lazăr spune că totul a fost foarte bine în Moldova și doar criza mondială a stopat evoluțiile ascendente, ca și în alte țări! Oare?

Citesc în continuare un alt articol – Auzi? Moldova ne cheamă! și îmi dau seama, că cetățenii noștri, adunați la Ambasada din Roma, cunosc și simt mai bine decît ministrul reala situație, schimbînd genericul întîlnirii în: „Despre posibilitatea imposibilului”.

Uite, că primesc și un nou număr al ziarului „ViZaVi” de la Roma și acolo citesc articolul: „ În Moldova salariile cresc doar în statistici“.

Iau „drogurile”, cum le numesc eu, fără care nu am dormit nici o noapte de un an.

Revin la Pro Diaspora, unde Eugenia Bulat, autoexilată împreună cu mai mulți poeti, ne amintește despre cartea lui Iurie Bojoncă „Rîul Zero și Plopul fără soț”. O găsesc repede în biblioteca mea și o răsfoiesc
Adorm cu televizorul deschis și cartea în mînă.

M a r ț i

Deschid radioul, răsfoiesc agenda și continuu lectura de ieri…

Telefonul cancelariei la judecătoria Buiucani rămîne închis mai bine de o săptămînă - e darea de seamă. Îmi răspunde anticamera și aflu că dosarul cu torționarii mei de un an în urmă, a ajuns, dar…

Răspund la multiplele mesaje de felicitare,
- citesc presa,
- mă vizitează un grup de prieteni,
- fug la primărie să-mi înregistrez niște imagini,
- mă întîlnesc cu mulți prieteni, dar și persoane noi, care mă încurajează să merg pînă la capăt cu dosarul și dezvăluirea adevărului despre 7 aprilie 2009.
- revin acasă,
- îmi pregătesc, ca și acum un an, un teanc de lumînări, panglică-tricolor, iau fotografia mea de la mitingul de anul trecut în mijlocul tinerilor și fug la Monumentul lui Ștefan cel Mare și Sfînt.
- întîlniri, emoții,
- mergem în PMAN la locul unde a fost omorît Valeriu Boboc
- e tîrziu,
- apare o frică, că la un colț mă poate pîndi unul din cei care au torturat și omorît în anul trecut.
- prietenii, la fel, sunt îngrijorați și merg să mă conducă acasă,
- pînă tîrziu privesc și ascult mărturii despre Noapte Neagră….

M i e r c u r i

Fug la Catedrala Sfânta Teodora de la Sihla la slujba de pomenire a Înaintașilor noștri, dar și a tinerilor omorîți acum un an. Mergem cu toții la cimitir pe la mormintele celor pomeniți. Îi găsim pe mama și fiul Cristi al Doinei Aldea-Teodorovici. E ziua de naștere a lui Ion, dar și a lui Nicolae Costin. O văd și pe dna Nadejda Brînzan, alți deputați din primul Parlament. Fugim la mitingul din scuarul Parlamentului,
Nu-i apuc sfîrșitul, că trebuie să merg la Jurnal TV. Aduc dovezi despre crimele partidului comuniștilor și cer, în numele societății civile, să fie inițiată scoaterea pcrm în afara legii…

Vin direct la dezvelirea plăcii commemorative a lui Nicolae Costin,
- nu reușesc să merg cu toții la mormîntul lui Valeriu Boboc la Bubuieci,
- trebuie să ajung la Publika TV,
- mă salvează combatanții batalionului Tiras-Tighina,
- împreună cu alți prieteni mergem la cimitirul din Bubuieci,
- la întoarcere îl vizităm pe combatantul Pavel Berzan, rămas fără picioare în războiul de la Nistru,
- sunt anunțată, că președintele interimar Ghimpu invită victimele evenimentelor din aprilie și părinții lor
- sunt în stare doar să privesc emisiunile la televizor și să ascult „Vocea Basarabiei”,
- nici medicamentul nu mă mai ajută să pot adormi –
I-am văzut la emisiunea Lorenei Bogza pe comsomolistul Petrenco mai periculos și mai cinic decît Voronin,
iar pe comunistul Țurcan la Jurnal TV.

J o i

- Îmi ordonez multiplele cereri și răspunsurile înjositoare, primite timp de un an de la instanțe și merg la întîlnirea cu președintele Ghimpu,
- rămîn șocată de dezvăluirile victimelor și părinților lor, lăsați să se descurce singuri, vînați și în prezent de polițiștii înfuriați și ieșiți de pe fix în acea noapte de Prier.
- m-a încurajat optimizmul tinerilor de a nu se opri, că nu s-au speriat și le cer politicienilor să le îndreptățească așteptările.
- mă întorc acasă,
- dar rămîn sub emoțiile întîlnirii.
- vizita cîtorva prieteni mă face să uit de cele trăite și retrăite.
- fug să-mi cumpăr ziarele de joi,
- mă prinde soțul ca să vedem cum ne descurcăm în situația, cînd plata pentru concediul lui medical întîrzie iar ajutorul meu de șomaj îl primesc pe la sfîrșitul lunii.
- rămîn în împărăția televizorului și a radioului.

V i n e r i

- fac totalurile săptămînii,
- anunț Oficiul Forței de Muncă, că nu mă voi putea prezenta la ei din lipsa timpului, dar și a banilor,
- mă macină durerea, că din lipsa banilor nu voi putea merge la primul Paște al Blajinilor, după moartea mamei,
- Îmi dau seama, că multe adevăruri le conștientizăm atunci, cînd e prea tîrziu și nimic nu mai poate fi schimbat
- dar soțul îmi aduce bucuria, că a găsit un consătean, care mă va lua la baștină,
- așa că voi ajunge la mormîntul mamei.

*Valentina Cușnir. Născută la 14 octombrie 1954 în satul Pârjota, raionul Rîșcani, județul Bălți.
În anul 1977 a absolvit Universitatea Tehnică din Moldova, specialitatea tehnologia vinificării. A lucrat timp de 28 ani la Fabrica de Vinuri și Divinuri din oraș Călărași. Deputat în Parlamentul de legislatura XVI (2005-2009), după care, pînă în prezent, este șomer cu acte în regulă. Victima a torturii din 7 aprilie 2009.
XS
SM
MD
LG