Linkuri accesibilitate

Nedumeriri privind politica de premii practicată de USRM

Foarte multe dintre cărţile valoaroase care au făcut istorie în literatura contemporană moldovenească, de fapt, nu au fost premiate de către Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova. Nici unul din cele trei romane ale prozatorului Alexandru Vakulovski nu le-am regăsit pe lista cu premii. Chiar şi dacă primul său roman Pizdeţ făcea furori în România, îngroşînd un dosar de presă impresionant cu recenzii şi comentarii elogioase, membrii juriului din acel an i-au dat cu tifla. O soartă similară au avut-o şi celelalte romane ale sale sau cărţile sale de poezie şi de teatru. O explicaţie ar fi că membrii juriului nu au îndrăznit să premieze un roman cu o denumire decoltată şi nişte cărţi în care o realitate foarte dură era exprimată într-un limbaj fără perdea.

Mai mult noroc nu a avut nici cartea lui Vasile Ernu Născut în URSS care a fost tradusă deja în rusă şi în bulgară şi a cules cu poala premii în România, dar nu şi premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, cu toate că limbajul cu care făcea săpături în trecutul său individual şi colectiv mai degrabă era ironic şi scînteietor şi de neam indecent.

Dar de ce nu a fost premiat romanul lui Iulian Ciocan Înainte să moară Brejnev publicat de editura Polirom care nu conţine expresii vulgare sau tot felul de păduchi argotici, chiar e un mister, mai ales că după Pizdeţ şi Născut în URSS, următoarea carte despre care s-au scris cu toptanul recenzii şi cronici în presa din România şi din Cehia unde a fost tradus şi a cunoscut o primire foarte bună, este romanul său. Dar nici cartea sa nu a putut îmbuna inimile de piatră ale membrilor juriului sau poate că aceştia habar nu aveau că există un asemenea roman. E la fel de inexplicabil şi faptul că romanul Karlik al lui Pavel Păduraru cîştigă în România premiul Euridice, dar la Chişinău este trecut ostentativ cu vederea, aşa cum au mai păţit-o şi romanele lui Augustin Nacu sau Mitoş Micleuşanu.

Una peste alta, putem spune că din ceas în ceas au existat cărţi foarte bune care au fost ignorate metodic de către juriile Uniunii, iar vîrf la toate s-a întîmplat anul acesta cînd cartea de poezie a lui Emilian Galaicu-Păun Arme găritoare şi Sex/perestroika lui Constantin Cheianu au rămas nepremiate. Chiar şi dacă cărţile premiate sînt foarte bune, totuşi e regretabil că au fost sărite cele două cărţi. Păcat, pentru că romanul lui Cheianu este unul extrem de viguros şi de dinamic, iar volumul lui Galaicu este, cu siguranţă, una dintre cele mai bune culegeri de poezii de după 2000 încoace în care poveştile de dragoste ţîşnesc din bulboanele istoriei cînd oamenii se temeau, după cum ne spune poetul, mai mult de miliţie decît de moarte şi reprezintă, nici mai mult, dar nici mai puţin, o furcă a drumului în evoluţia literaturii contemporane din Republica Moldova.
XS
SM
MD
LG