Linkuri accesibilitate

„În satul ăsta mulţi beau de sting… N-au de lucru, n-au perspective, beau tineri şi bătrîni…”


Curiozitatea de scriitor şi ziarist m-a făcut să-l însoţesc deunăzi pe un cunoscut care mergea într-un sat din raionul Rezina. Era o zi în ajunul Paştelui, iar cunoscutul meu voia să-şi viziteze nişte rude care o duc greu, pentru a le da, de sărbători, cîteva sute de lei.

Mărturisesc că sosirea în acel sat din raionul Rezina a fost ca o incursiune într-o altă dimensiune. Şi nu pentru faptul că am reîntîlnit sărăcia endemică (ograda în care intrasem arăta jalnic, căsuţa cocîrjată avea pereţii coşcoviţi, gospodina, rămasă fără soţul plecat în străinătate, se stafidise prematur, iar copiii cu feţele pămîntii păreau rahitici).

Altceva m-a uluit: gospodina, care avea în grija ei doi copii, era aghesmuită. I se împleticea limba. Apoi au venit nişte mahalagii curioşi să schimbe o vorbă cu mesagerii capitalei. Erau şi aceştia însă beţi criţă, de aceea dialogul nostru a fost scurt. Şi doar era ora 13.00, era ziua în amiaza mare!

Cînd plecam, lîngă alimentara din centrul satului, cunoscutul meu a mai întîlnit doi săteni cu care copilărise. Cei doi se clătinau şi aveau ochii roşii de beţie. La ieşirea din sat, ne opri strigătul pătrunzător al unui alt sătean tînăr şi voinic. În fapt, strigătul acela părea să fie mai degrabă mugetul unei vaci atacate de streche. Omul era beat turtă.

„Ce se întîmplă? De ce atîţia oameni sînt aici beţi ziua-n amiza mare?” am întrebat, uluit de dimensiunea bahică în care ajunsesem.

„În satul ăsta mulţi beau de sting… N-au de lucru, n-au perspective, beau tineri şi bătrîni…” mi-a explicat cunoscutul, dînd a lehamite din mînă.

„Dar nu se poate face ceva pentru oamenii ăştia?” am spus fără convingere.

„CE să le faci? Şi CINE să le facă?” zise cunoscutul meu şi se uită la mine ca la cineva care habar nu are ce vorbeşte.
XS
SM
MD
LG