Linkuri accesibilitate

Evlavie şi bălăcărie


Mînăstirea Căpriana
Mînăstirea Căpriana

Dacă stai să judeci după ce vezi la televizor în zilele sărbătorilor creştine, Moldova e un ocean al pioşeniei şi cucerniciei.


După prăbuşirea Uniunii Sovietice, se ştie bine, Biserica a avut parte de un reviriment. A dispărut tăvălugul ateismului agresiv, s-au construit locaşuri sfinte, s-au deschis şcoli pentru pregătirea preoţilor, au fost recuperate o parte din moşiile bisericeşti de altădată. Dar amănuntul cel mai important e, fireşte, acela că mii-zeci de mii-sute de mii de oameni au început să frecventeze bisericile.

Această întoarcere a poporului spre Biserică se datorează faptului că, şi în anii cincinalelor comuniste, religia nu a putut fi dezrădăcinată de ideologia comunistă intolerantă, că în toată perioada sovietică religia a fost o „absenţă” ce se întrezărea dincolo de prezenţă.

Şi în acest an, cum e mereu în ultimele două decenii, bisericile au devenit neîncăpătoare pentru cei care sărbătoresc învierea lui Hristos. Am constatat că mai toate cunoştinţele, vecinii, colegii mei merg cel puţin de Paşti la Biserică. După decenii lungi de dominaţie a ateismului vulgar, ne-am pomenit, iată, cu o sumedenie de oameni credincioşi.

Toată lumea merge la biserică, de la omul sărman la politicianul impozant, de la mic la mare. Toată lumea, de sărbători, e evlavioasă şi plină de bunătate şi înţelegere. Dacă stai să judeci după ce vezi la televizor în zilele sărbătorilor creştine, Moldova e un ocean al pioşeniei şi cucerniciei. Şi asta e bine.

Ar mai trebui remarcat însă şi faptul că, în ciuda bisericilor pline de oameni, în toţi aceşti ani ai tranziţiei, răutatea, indiferenţa şi înstrăinarea oamenilor nu numai că nu au dispărut, ci şi au fisurat simţitor societatea moldovenească. De ce oare evlavia din biserică îşi croieşte atît de greu cale în viaţa de zi cu zi?

De ce politicienii autohtoni, care intră în biserici cu feţe smerite şi îngîndurate, se bălăcăresc apoi în campaniile electorale, uitînd de elementara corectitudine? De ce, deşi venim la aceleaşi biserici, nu putem forma o societate civilă autentică? Şi de ce, în pofida faptului că împărţim generoşi cozonacul cu alţii de sărbători, sîntem ghidaţi deseori de ideea „moia hata s kraiu”?
XS
SM
MD
LG