Linkuri accesibilitate

Europa nu prea mai vorbeşte astăzi franţuzeşte ci, aşa cum se întîmplă mai peste tot în lume, englezeşte.


Săptămîna trecută au avut loc, la Iaşi, „Zilele francofoniei”. A fost a XV-a ediţie a acestei manifestări care s-a impus, treptat, drept una de referinţă. Spectacole de teatru, concerte, recitaluri, o conferinţă a lui Toader Paleologu, sesiune ştiinţifică: ansamblul, armonios şi bogat, impune respect.

Fostul ministru al culturii, Toader Paleologu, a vorbit despre „francofonia est-europeană”: subiect incitant dar şi, trebuie s-o spunem, delicat. Şi aceasta pentru că nu putem să nu ne întrebăm ce loc ocupă astăzi limba şi cultura franceză în România, ţară unde francofonia şi francofilia au cunoscut vremuri de glorie.

Bună parte din „intelighenţia” românească a secolului al XIX-lea s-a format la Paris. În saloanele boiereşti se vorbea franţuzeşte, în cele ale marii burghezii la fel. Fenomenul s-a perpetuat în prima jumătate a secolului XX, franceza fiind, de departe, limba cu cea mai largă răspîndire. În celălalt sens, Parisul era un spaţiu fascinant şi fecund, care a permis împlinirea artistică a lui Brâncuşi, Ionescu, Cioran. Comunismul a încercat, de la bun început, să taie legăturile cu occidentul, implicit cu Franţa. Abia în anii ’70 înregistrăm un reviriment dătător de speranţe pentru ca, în anii ’80, dogmatismul să revină în prim plan, reactualizînd ideea imbecilă a aşa-zisului „cosmopolitism”.

Destinul limbii franceze nu a depins însă numai de regimurile politice. „Cînd Europa vorbea franţuzeşte”, se intitulează o superbă carte a istoricului Marc Fumaroli; e vorba de secolul al XVIII-lea. Ei bine, Europa nu prea mai vorbeşte astăzi franţuzeşte ci, aşa cum se întîmplă mai peste tot în lume, englezeşte. Cinematograful, televiziunea şi internetul n-au făcut decît să întărească ofensiva limbii engleze. O engleză, cel mai adesea, rudimentară, săracă, redusă la funcţia de simplu instrument de comunicare. Francofonii au devenit minoritari. Pînă şi la ea acasă limba franceză e pusă în pericol de fel de fel de discursuri demagogice şi politic corecte, care fac apologia „metisajului”, a „diversităţii” etc. Franceza vorbită la periferia marilor oraşe a devenit un idiom ininteligibil.

N-aş vrea să închei pe o notă pesimistă. Francofon şi francofil, mă încăpăţînez să cred în perenitatea unor valori culturale. Fără tot ce ne-a adus Franţa, noi românii am fi infinit mai săraci din punct de vedere spiritual. E o moştenire pe care trebuie să o onorăm şi să o cultivăm în continuare.
XS
SM
MD
LG