Cătalin Voicu, unul din braţele caracatiţiei care sufocă instituţiile statului de drept, a dat un recital de persuasiune şi de tupeu pentru a convinge comisia juridică a senatului să refuze arestarea sa. Grija lui era credibilitatea Senatului. Dacă el e arestat, „senatul nu mai e credibil”. Noi trebuie „să demonstrăm că aparţinem Europei şi unui stat civilizat”. Şi cum am mai putea s-o facem cu Voicu după gratii! După linşajul mediatic, „mai aveau puţin să-mi pună pe toate gardurile chipul şi sub el preţul”, va mai fi justiţia obiectivă? „Când sunt dat la televizor pe melodia din Caracatiţa, ce magistrat mai poate fi obiectiv”? Are dreptate. Dacă ar fi fost dat la televizor cu fundal muzical din Odă bucuriei sau din Love story, alta ar fi fost situaţia, abia atunci justiţia ar fi fost obiectivă.
În plus, omul are copii, are părinţi: „Am doi copii mici care sunt subiect de discuţie zilnic la şcoală, precum şi doi părinţi foarte bătrâni şi foarte bolnavi”. „Singura mea teamă e pentru familie, pentru copiii mei care au devenit subiect de conversaţie la şcoala şi ştiţi cît de răi sunt copiii”. Apoi a invocat „imaginea mea publică distrusă” şi viata din puşcărie: „Condiţiile din penitenciare iţi decimează fiinţa umană. Nu mai ai nici nume, eşti doar un număr, în sistemul penitenciar sunt condiţii de ev mediu”
Bomboana de pe colivă a fost ce ştie Catălin Voicu să facă mai bine, şantajul blând la adresa colegilor senatori: „se deschide ţeava, simt aşa, şi intuiţia şi flerul rareori m-au înşelat”, „se deschide Cutia Pandorei şi vor urma şi alţii după mine”. Flerul l-a înşelat, colegii au votat pentru arestare, cu recomnadarea uşor greblată, „sunt convins ca dl Voicu va avea tăria ca în faţa instanţei să dovedească că e nevinovat”.
Cătălin, viclean copil de casă, a avut doar tăria de a trece de la tupeu la circ. În aceeaşi noapte, pe picioarele lui, s-a internat în spital. Cu televiziunile după el. Probleme cu tensiunea. A ieşit a doua zi, pe răspundere proprie, pentru a fi prezent la şedinţa Senatului care urma să voteze arestarea lui dar, fatalitate, i s-a facut din nou rău chiar pe scările parlamentului. Senatorii au rămas de piatră şi la partea a doua a circului şi au votat pentru arestare. A urmat, circul cu internarea, în spital, partea a doua oară, a fost vizitat de un popă şi a ieşit tot pe piciorele lui cu un tratament amabulatoriu, boala nu era aşa de gravă. Nu s-a dus acasă, să-şi liniştească copilaşii şi părinţii bolnavi. S-a dus într-un hotel să se odihnească vreo nouă ore, de unde a ieşit întărit şi cu chef de harţă. Ca orice borfaş cu avocat bun, va ataca toate hotărările Senatului pentru vicii de procedură.
Soarta lui e acum în mâinile justiţiei care, cu trei înalţi magistraţi amestecaţi în actele de corupţie puse la cale de Cătălin Voicu, a ieşit rău mototolită din afacere. O justiţie care pare a căuta cu lumînarea viciile de procedură şi atât de sensibilă la prezumţia de nevinovăţie şi la certificatele medicale ale bolnavilor închipuiţi.
În plus, omul are copii, are părinţi: „Am doi copii mici care sunt subiect de discuţie zilnic la şcoală, precum şi doi părinţi foarte bătrâni şi foarte bolnavi”. „Singura mea teamă e pentru familie, pentru copiii mei care au devenit subiect de conversaţie la şcoala şi ştiţi cît de răi sunt copiii”. Apoi a invocat „imaginea mea publică distrusă” şi viata din puşcărie: „Condiţiile din penitenciare iţi decimează fiinţa umană. Nu mai ai nici nume, eşti doar un număr, în sistemul penitenciar sunt condiţii de ev mediu”
Bomboana de pe colivă a fost ce ştie Catălin Voicu să facă mai bine, şantajul blând la adresa colegilor senatori: „se deschide ţeava, simt aşa, şi intuiţia şi flerul rareori m-au înşelat”, „se deschide Cutia Pandorei şi vor urma şi alţii după mine”. Flerul l-a înşelat, colegii au votat pentru arestare, cu recomnadarea uşor greblată, „sunt convins ca dl Voicu va avea tăria ca în faţa instanţei să dovedească că e nevinovat”.
Cătălin, viclean copil de casă, a avut doar tăria de a trece de la tupeu la circ. În aceeaşi noapte, pe picioarele lui, s-a internat în spital. Cu televiziunile după el. Probleme cu tensiunea. A ieşit a doua zi, pe răspundere proprie, pentru a fi prezent la şedinţa Senatului care urma să voteze arestarea lui dar, fatalitate, i s-a facut din nou rău chiar pe scările parlamentului. Senatorii au rămas de piatră şi la partea a doua a circului şi au votat pentru arestare. A urmat, circul cu internarea, în spital, partea a doua oară, a fost vizitat de un popă şi a ieşit tot pe piciorele lui cu un tratament amabulatoriu, boala nu era aşa de gravă. Nu s-a dus acasă, să-şi liniştească copilaşii şi părinţii bolnavi. S-a dus într-un hotel să se odihnească vreo nouă ore, de unde a ieşit întărit şi cu chef de harţă. Ca orice borfaş cu avocat bun, va ataca toate hotărările Senatului pentru vicii de procedură.
Soarta lui e acum în mâinile justiţiei care, cu trei înalţi magistraţi amestecaţi în actele de corupţie puse la cale de Cătălin Voicu, a ieşit rău mototolită din afacere. O justiţie care pare a căuta cu lumînarea viciile de procedură şi atât de sensibilă la prezumţia de nevinovăţie şi la certificatele medicale ale bolnavilor închipuiţi.
