Linkuri accesibilitate

În anii tranziţiei, re(dobîndirea) cetăţeniei române a fost pentru mulţi moldoveni un adevărat tur de forţă.


Zilele astea unii concetăţeni de-ai noştri au sărbătorit Unirea din 1918 şi, cu această ocazie, a fost readusă pe tapet problema cetăţeniei române. S-au făcut auzite vocile mulţumite de simplificarea recentă a procedurii de (re)dobîndire a cetăţeniei române, dar şi acelea care doresc ca procedura cu pricina să devină şi mai simplă.

O remarcă se impune de la sine. Multă vreme, ani de zile, vocile moldovenilor care cereau simplificarea procedurii de obţinere a cetăţeniei nu au fost băgate în seamă de autorităţile de la Bucureşti, în ciuda atitudinii reverenţioase afişate de acestea. Poate pentru că statul Republica Moldova era reticent, poate din cauza inerţiei şi indiferenţei cinovnicilor români, dar amănunutul acesta nu ar trebui pierdut din vedere chiar şi de fanii Unirii.

În anii tranziţiei, re(dobîndirea) cetăţeniei române a fost pentru mulţi moldoveni un adevărat tur de forţă. Procedura era foarte anevoioasă. Mii de moldoveni au trebuit să alerge la arhive şi notariate pentru a aduna o mulţime de hîrtii doveditoare, să plece la Bucureşti pentru caziere judiciare, care nu li se eliberau într-o clipită, şi, fireşte, să aştepte cîte 4 sau 5 ani de zile decizia autorităţilor de la Bucureşti. Am întîlnit mulţi concetăţeni în anii aceia, care mi-au spus că se simt umiliţi de procedura asta dificilă, de aşteptarea chinuitoare, dar şi oameni dezgustaţi, care renunţaseră să mai devină cetăţeni români.

În anii tranziţiei, am întîlnit concetăţeni care răbdau procedura umilitoare din convingerea că sînt români, dar şi concetăţeni care o făceau din considerente strict economice. Mi s-a întipărit în memorie una din femeile agitate care luaseră cu asalt Oficiul Poştal din Chişinău pentru a trimite scrisori Consulatului României. Doamna aia mi-a spus: „eu nu am nişi o treabî cu România, eu vreu sî trec prin Europa”. Am întîlnit recent şi un moldovean cu cetăţenie română care vorbea „moldoveneşte” şi făcea cu ou şi cu oţet România. Ciudată dedublare a personalităţii, nu?

Mi se pare că moldovenii cei mai îndreptăţiţi să obţină paşaportul românesc sînt septuagenarii şi octogenarii care s-au pomenit pe neaşteptate oameni sovietici în 1940. Ei au o relaţie specială cu statul român şi, de fapt, sînt nişte cetăţeni români uitaţi. Unul dintre ei mi-a spus că nu are nevoie de paşaport românesc atîta timp cît România nu-l recunoaşte, printr-o lege, ca cetăţean.
XS
SM
MD
LG