Linkuri accesibilitate

Incotro Moldova ? Constituție și reformă


Louis O'Neill și Alexandru Canțîr în studioul Europei Libere de la Chișinău

Louis O'Neill și Alexandru Canțîr în studioul Europei Libere de la Chișinău


La microfon e Vasile Botnaru, autorul şi prezentatorul emisiunii duminicale Punct şi de la capăt.

Clasa politică este în căutarea modalităţilor de depăşire a crizei constituţionale. Oricât de diferite şi chiar contradictorii ar fi căile propuse, toţi autorii acestor idei se declară convinşi că vor fi sprijiniţi de popor. Sau cel puţin de un numar suficient de alegători, care să le asigure prezenţa în scena politică. Unde, lucru ştiut, se simt mai la adăpost decât în culise, sau chiar în afara sălii de spectacol, acolo unde intemperiile se suportă mai greu. Despre competiţia pentru dreptul de a sonoriza vocea poporului, în diverse subiecte, nu doar cel al redresării blocajului constituţional, vom vorbi astăzi cu diplomatul şi avocatul american Louis O'Neill, fostul şef al Misiunii OSCE în Republica Moldova, şi cu colegul nostru de la Europa Liberă, Alexandru Canţîr.


Europa Liberă: Primul lucru, care vreau să vă întreb, în primul rând pe domnul ambasador Louis O'Neill, sistemele politice cum trebuie să ia în calcul voinţa poporului? Şi nu doar atunci când ajunge la ananghie Parlamentul?

Diplomatul Louis O'Neill
Louis O'Neill
: „Văd că cel puţin sunt opt păreri diferite. Filat are o abordare. Recent domnul Voronin a spus propunerea sa. Domnul ex-preşedintele Lucinschi a spus ce trebuie să facem, domnul Popa, Euro Comisia, desigur. Când este vorba de voinţa poporului e greu de spus, cine poate să facă un canal pentru această voce. Eu ştiu un lucru: dacă vor schimba Constituţia, va fi foarte greu să facă asta serios prin referendum.”

Alexandru Canţîr: „Eu nu aş suspecta clasa politică, sau actuala guvernare de subterfugii, cum ar putea fi calificată intenţia de a adopta o nouă constituţie, un subterfugiu prin care s-ar menţine la putere. Cred că există totuşi o dorinţă sinceră de a găsi o soluţie pentru situaţia de blocaj, cu care ne confruntăm astăzi. Numai că cei, care îşi propun identificarea acestei soluţii, sunt oameni total diferiţi. Sunt politicieni diferiţi, cu agendă diferită, cu obiective diferite, cu un mod diferit de a vedea căile de soluţionare. Şi tocmai din acest motiv lucrurile merg atât de încet, anevoios.

Sigur, că această Constituţie, adoptată la 1994 în condiţii clare, concrete, specifice de atunci, această Constituţie are nevoie de modernizare. În actuala conjunctură politică, timpul pare a fi factorul cheie. Şi sub presiunea timpului şi a mecanismelor, a procedurilor pe care le presupune adoptarea sau amendare Constituţiei, mi-e frică să nu cădem într-un fel de psihologie de hei-rup! Hai să facem rapid, să tăiem nodul gordian. Mai ales când se apelează la democraţia directă, cum este referendumul.”
Redactorul Europei Libere, Alexandru Canțîr


Europa Liberă: Alexandru, dar tocmai din argumentele dumitale rezultă că ei sunt atât de diferiţi, cei patru reprezentanţi ai Alianţei. Şi atunci nu este logic să pleci la popor? Să-l întrebi pe el: da tu de care ţară vrei? În plus, niciodată n-o să fie linişte şi pace permisivă, astfel încât să se discute în voie. Şi de asta Comisia constituţională şi unii reprezentanţi ai Parlamentului, ai Alianţei spun: acum ori nciodată. Domnul O Neill!


Louis O'Neill: „E destul de clar ce vrea populaţia. Poporul a spus asta prin alegeri. A spus, în general, ce vrea – o ţară democratică, transparentă, fără corupţie, care merge spre Europa. Asta e clar. O altă chestie este, cum să facă asta şi cum să reprezentăm voinţa poporului? Tocmai am spus, că avem opt păreri diferite spre mai mult sau mai puţin acelaşi scop. Ceea ce, poate, este cel mai important acum, pentru că Constituţia asta este chestie mare, inevitabilă, este ce facem la nivel de reforme aici. Putem să vorbim cât vrem despre Constituţie, pentru că Constituţia moldovenească acum este aşa confuză, aşa complicată. Eu am studiat-o şi oameni mult mai deştepţi decât mine au studiat Constituţia, ca să scrie despre asta şi este un document cu probleme, să spunem aşa. Şi eu aş vrea să atrag atenţia la reforme. Pentru că, foarte curând va fi aniversare, un an de zile de la 7 aprilie. Şi oamenii se vor uita şi vor spune ce s-a întâmplat, ce avem acum? Şi eu sunt la Chişinău numai de şase zile, eu simt la oameni o dezamăgire. Şi eu vreau să înţeleg asta mai adânc. De ce, ce s-a întâmplat aici? Eu cred, că poporul vrea reforme mai repede, vrea să vadă schimbări spre bine. Eu ştiu, că a fost o iarnă grea şi toţi sunt obosiţi, dar haideţi să vorbim despre asta.”

Alexandru Canţîr: „Omul simplu, de fapt, nu aşteaptă, sau nu este atât de magistral preocupat de modificarea Constituţiei. Omul simplu este preocupat mai mult de problemele zilnice, cu care se confruntă.”

Louis O'Neill: „Ca şi la noi, în SUA acum. Am impresia că oamenii nu înţeleg prea bine ce se întâmplă şi de ce. La noi oamenii de rând, oamenii din centrul politic nu înţeleg ce face Obama, să spunem aşa. Ce face, unde mergem. El este un conducător foarte bun, dar nu a explicat aşa de bine ce face. Eu simt acelaşi lucru aici – oamenii poate nu înţeleg ce face Alianţa. Pentru că nu are, nu ştiu, un purtător de cuvânt comun, sau nu au poziţie comună, sau...”

Alexandru Canţîr: „Eu sunt surprins să aflu acuma, că şi în Statele Unite, de exemplu, există deficienţe de comunicare dintre puterea politică şi electorat. Acolo, unde ar trebui să existe o relaţie perfectă în acest sens.”

Europa Liberă: Acolo, unde consideram noi, că este etalonul.


Alexandru Canţîr: „În acest sens, ce să mai vorbim de Republica Moldova? Unde este o Alianţă cu o majoritate fragilă şi care este constituită din oameni extrem de diferiţi. Şi care, în consecinţă, are un mesaj, o formă de comunicare extrem de dificitară. Există multe lacune în a explica ce doreşte, de fapt, actuala guvernare şi asta, cred, că este problema cea mai mare. Oricât de simplist ar părea, dar poate că ar trebui să constatăm că cetăţeanul simplu, de obicei, sau în cea mai mare parte, este mai mult preocupat de o gropă din drumul, pe care are să-l înfrunte, decât, de exemplu, de nuanţele unui articol constituţional.

Acum, când vorbim, că apelăm la populaţie prin intermediul referendumului, eu cred că un referendum trebuie să fie anticipat de o perioadă de explicaţii suficient de îndelungată şi suficient de, cum să zic eu, de consistentă. Astfel încât fiecare alegător să-şi dea foarte bine seama, cel puţin, de spiritul unei constituţii noi, de ce va aduce o nouă constituţie. Or, în grabă, într-adevăr, va fi foarte dificil pentru cetăţeanul simplu să aprobe o constituţie, pe care nici nu va reuşi s-o citească până la capăt. Ca să nu mai vorbim, că va înţelege sau nu va înţelege toate prevederile acestui document extrem de important şi care este adoptat pentru zeci, dacă nu chiar pentru, hai să spunem, sute de ani.”

Europa Liberă: Louis, dumneata ai experienţa de şedere în Moldova într-o ipostază foarte responsabilă. Ai încercat să apropii malurile Nistrului, metaforic vorbind. Ce diferenţe vezi dumneata?



Louis O'Neill

Louis O'Neill
: „Sigur, văd un progres încetişor. În octombrie 2007 noi am convenit, prima dată după trei ani de zile, 5+2. Şi eu văd cu păreri de bine progres în privinţa asta. Eu sunt foarte impresionat de lucrul lui Victor Osipov, care ia poziţii de bun simţ şi este un om practic şi fără bagajul, care uneori vine cu negocierea conflictului transnistrean.”

Alexandru Canţîr
: „Louis, vroiam să precizez, totuşi. Acest proces lung de negocieri, iată, până acum fără nici un efect practic, ca să spunem fără menajamente. La un moment dat devine şi obositor. Şi face legitimă o simplă întrebare: are haz? Merită oare consumat atâta efort, pentru a soluţiona o problemă, care, până la urmă, pentru mulţi, dacă vorbeşti sincer cu ei, nu mai are nici o finalitate acceptabilă, să spunem aşa. Pentru clasa politică şi cetăţenii de pe malul drept al Nistrului. Mai trebuie? Mai putem oare păstra un anumit optimism în privinţa acestor negocieri privind conflictul transnistrean?”

Europa Liberă: Sau, urmărind logica de până acum, noi le povestim oamenilor despre constituţie, iar ei vor să fie astupate gropile. Ei vor să fie scoase posturile de control de la trecerea de pe un mal pe altul. Ei vor să nu plătească 7-8 lei acolo, o taxă. Adică, nu sunt lucruri divergente?


Louis O'Neill: „Aşa ceva e uşor de înţeles. Aşa frustrare cu procesul. Şi când noi privim în viaţă, în lume, vedem că israelitenii cu palestinienii 60 de ani fac asta. Şi georgienii, şi Karabah şi aşa mai departe, peste tot. Eu am vorbit demult, şi am fost chiar criticat după asta, că cea mai bună soluţie pentru Moldova este să lucreze asupra sa. Voi folosi acest cuvânt încă o dată – să facem ţara mai atractivă. O spun asta aşa de mult, pentru că asta e adevărul, asta e inevitabil şi asta arată că Moldova poate să facă ceva singură. Şi să fie o ţară, în care vor să trăiască oamenii.

Dacă am vedea aici reforme adânci, ordine de drept, totul mai simplu, ca să atragem investiţii străine. De fapt, începem asta cu transparenţa, dar nu este, poate, aşa de repede cum trebuie, nu este aşa de repede cum vor oamenii. Dar Moldova trebuie să lucreze pe două drumuri în acelaşi timp: interzis să uităm de Transnistria. Mereu să avem în vedere că asta e o parte din Moldova şi să dezvoltăm relaţii cu stânga Nistrului. Dar, în acelaşi timp, trebuie să facem această ţară mult mai atractivă. Şi asta merge încetişor acuma.”

Alexandru Canţîr: „E adevărat, Louis, dar până ajungem să facem Republica Moldova o ţară atractivă, vor trece ani. Problemele sunt atât de grave, reformele, din păcate, se desfăşoară prea lent. Astfel încât, până la un anume punct, când partea Republicii Moldova de pe malul drept al Nistrului va deveni atractivă, vor trece ceva ani.”

Louis O'Neill: „Deja au trecut. Au trecut 20 de ani.”

Alexandru Canţîr: „Bineânţeles, deja au trecut. În acest caz, că acest punct de atractivitate va fi atins, punct maxim de atractivitate, sau suficient de atractiv va fi atins peste câţiva ani. Asta parcă te-ar conduce cu gândul la ideea, că aceste negocieri se desfăşoară doar pentru a menţine această problemă în atenţia şi a populaţiei, şi a guvernării, şi a clasei politice. Pentru că oricum, în acest caz, până nu se face Chişinăul, sau partea din dreapta Nistrului suficient de atractivă pentru cetăţenii Moldovei din Transnistria, aceştea nu vor dori, sau cel puţin se vor arăta destul de sceptici să revină în cadrul statului Republica Moldova.”
Alexandru Canțîr


Europa Liberă: Şi nu cumva tot mai popular va deveni modelul cipriot.

Louis O'Neill: „Nu sunt de acord cu ideea că trebuie atât de mulţi ani. Când există într-adevăr voinţă politică şi acest lucru greu de reforme, care până acum n-am văzut. Am văzut începutul, da, bine, şi sigur, ţara merge. Dar nu trebuie aşa de mulţi ani, dacă vor. De exemplu: în domeniul investiţiilor străine, da? Care pentru Moldova este suc de viaţă. Vrem nu vrem, ţara este săracă, şi are nevoie de investiţii. Trebuie să facă mult mai simplu procesul de a primi un permis de lucru pentru străini.

Să investim bani, să revenim bani de la Moldova. Să facem aici nu numai consumatori, dar ceva să se producă aici. Oamenii sunt educaţi, oamenii au salarii foarte mici. Ţara trebuie să fie atractivă pentru investitori străini, dar nu este. Nu este. Şi eu cred, că asta trebuie să fie prioritar important pentru Alianţă. De exemplu: poate trebuie să se concetreze mai mult la reforme pe termeni medii, care sunt reale şi posibile.”

Europa Liberă: Louis, dar avem deja nişte zile trecute de la instaurarea noii puteri. Dumneata vezi semnale optimiste?

Louis O'Neill
: „Ceea ce eu primesc de la oameni acum, de la prieteni, colegi, cunoscuţi cu care eu vorbesc este ceva puţin greu, negativ. Nu ştiu, dacă oamenii sunt obosiţi. Acum va fi primăvară şi va fi mai bine, dar oamenii, se pare, sunt puţin dezamăgiţi. Mai ales, că în curând va fi aniversarea de 7 aprilie şi se vor uita şi se vor întreba: ce facem aici?.”

Europa Liberă: Alexandru, impresia dumitale?


Alexandru Canţîr: „Din punctul meu de vedere, ar fi incorect să nu vedem schimbări şi schimbări în bine. Ar fi incorect să nu vedem intenţii de a schimba lucrurile în bine. Eforturi sincere şi consistente. Să nu uităm, totodată, că Alianţa a avut foarte puţin timp, raportat la aşteptările populaţiei. Populaţia, în mare parte, a vrut un miracol şi miracolele sunt dorite de oameni disperaţi, de obicei. Alianţa nu este în stare de miracole. Este doar o coaliţie de guvernare, alcătuită, după cum spuneam, de oameni extrem de diferiţi, cu viziuni diferite, cu apartenenţe la partide cu, mă rog, doctrine, sau viziuni diferite asupra modului în care pot fi soluţionate problemele. Deci, ceea ce a reuşit să facă un astfel de conglomerat politic, aflat la guvernare, a reuşit. Putea mai mult, bineînţeles. Putea să explice mai mult dificultăţile prin care trece o guvernare, care a preluat puterea în condiţiile în care le-a preluat şi cu moştenirea.

Când vorbeam atunci de atractivitatea Republicii Moldova, pentru o regiune cu predispoziţii puternice separatiste, poate că ar trebui să ne gândim la faptul că acest stat ar trebui să fie atractiv poate, în primul rând, pentru locuitorii Republicii Moldova de pe malul drept al Nistrului. Or, după cum îmi spunea un prieten britanic, Republica Moldova lasă impresia că este un stat, care există mai mult pe hârtie, decât în inimele cetăţenilor acestui stat. Altminteri, cum să explicăm că nu se înregistrează o revenire în masă, chiar în condiţiile crizei mondiale, o revenire în masă a moldovenilor, care sunt peste hotare şi muncesc acolo. Nu există încă acest climat de atractivitate, nici măcar pentru cei care nu au dispoziţii separatiste. Ce să mai vorbim atunci de oamenii simpli din stânga Nistrului, care, dincolo de faptul că mai sunt intoxicaţi, în mod firesc, de nişte autorităţi, care sunt interesate crucial să menţină acea entitate nerecunoscută.”

Europa Liberă: Eu n-aş zice firesc, dar deliberat.

Alexandru Canţîr: „Mă rog, da.”

Louis O'Neill: „Eu sunt de acord cu ceea ce aţi spus. Alianţa a făcut mult. Asta e sigur. Dar trebuie să facă mai mult. De ce? Pentru că există o diferenţă între ceea ce face Alianţa şi cum percepe asta poporul. Asta e o problemă. Nu înţelege poporul, se pare, ce se întâmplă. De ce au ridicat preţul la gaz, la apă, la servicii comunale, ş.a.m.d. Şi asta e un moment important, un moment politic, un moment practic. Noi am început emisiunea cu voinţa poporului. Cred, că noi am înţeles, că voinţa arată prin diferite prisme: din gaura de drumuri, din constituţie, din reforme. Există diferite şi dacă nu vor explica ce fac, de ce fac, cum fac şi nu fac asta cu o voce unită, asta e problematic foarte. Vreau să explic, de ce eu vorbesc despre asta aşa mult.

Când nu avem o altă ieşire, când sunt anumite puteri peste tot în regiune, care nu vor să vadă schimbări spre bine cu Transnistria, atunci ce să facem? Atunci trebuie să lucrăm asupra noastră şi numai. Dacă ar fi o altă ieşire, aş vorbi despre asta. Dar toată lumea ştie, că procesul de negocieri este foarte, foarte greu şi există interese atât de mari, atât de importante, atât de globale şi geopolitice, care blochează asta.”

Europa Liberă: Louis, dar de multe ori şi în subiectul transnistrean, dar nu numai, în subiectul depăşirii crizelor financiare, constituţionale, etc., se pune multă speranţă pe asistenţa din exterior. Şi asta au făcut-o toate guvernările. Inclusiv, guvernarea comunistă, care acum neagă lucrul ăsta. Spune că s-a descurcat de minune, pentru că aşa-i convine din poziţia în care se află. Cum ar trebui să se raporteze cetăţeanul simplu, omul de rând la această asistenţă?


Louis O'Neill: „Când domnul Filat şi domnul Leancă au fost la Washington, în ianuarie, am fost la aceste întâlniri. Şi au făcut o impresie foarte bună, foarte importantă la Guvernul american. Pentru că au vorbit, că vrem să facem singuri. Da, avem nevoie de ajutor, dar putem şi vrem să dezvoltăm ţara noastră şi vom fi bucuroşi de ajutor, dar avem un plan. Avem o vedere. Mergem undeva, avem energia. Şi asta a făcut impresie destul de importantă la americani şi la Washington, în general. Moldova trebuie să înţeleagă, că poate să facă ceva singură şi reformele, despre care am vorbit puţin, nu costă mult. Să faci mai simplu, să atragi investiţii străine, nu costă mult. Da, poate personal la nişte birocraţi costă mult, dar asta e altceva.”

Alexandru Canțîr
Alexandru Canţîr
: „Din punctul meu de vedere, ceea ce costă mult, ca timp cel puţin, este această reformă în capetele oamenilor. Schimbarea de mentalitate. De abordare. Toată lumea va saluta asistenţa din exterior şi se va bucura. Dar această asistenţă trebuie să ofere o şansă, o temelie, de la care cetăţenii acestei ţări să încerce să schimbe esenţa lucrurilor. Astăzi am fost la o policlinică, construită cu sprijinul unei universităţi americane, dacă nu mă înşel, care este perfectă. Deci, e bine pusă la punct, cap-coadă. Şi trebuie să vă spun, că am descoperit, că până şi pacienţii sunt alţii. Sunt alţi cetăţeni, decât cei care stau în nişte policlinici dărăpănate, cu personal medical mai mult sau mai puţin agresiv, sau neprietenos, în cel mai bun caz. Cu o cameră de baie, cum să zic eu, mai puţin frecventabilă...”

Louis O'Neill: „Tu crezi că aceşti oameni s-au schimbat ca oameni, după experienţa asta? Vor vota altfel?”

Alexandru Canţîr
: „Nu ştiu dacă vor vota altfel, dar ştiu, că în fiecare dintre ei se va trezi un fel de sentiment de normalitate. Dorinţă de a face la fel. Pentru că e un exemplu şi omul trebuie să-şi dea seama, că dacă nu va face un efort, el personal să schimbe ceva în această ţară, produsele asistenţei din exterior vor fi, pur şi simplu, aşa, nişte insule separate şi provizorii.”

Europa Liberă: Louis a pus degetul pe rană şi vreau să-l întreb: privită de departe, din Butan, unde te-ai aflat dumneata, Moldova s-a rupt de spaţiul răsăritean? Pe care l-a descris, prin acest exemplu Alexandru, de spaţiul post-sovietic? Unde trebuie să se formeze masa critică, pentru ca Moldova, într-adevăr, să se mute mai aproape spre Europa? Să plece din spaţiul post-sovietic. Domnul O'Neill?

Louis O'Neill: „Depinde de unde merg. Sigur, dacă merg din Turkmenistan, este un lucru. Dacă merg din Estonia, asta este altfel complet. Dar asta, după cum ai spus, este momentul cel mai important: quo vadis, Moldova? Încotro Moldova? Mulţi au crezut, după 7, că gata, terminăm cu perioada sovietică. Eu cred că dezamăgiri, dacă există în popor, există pentru că au crezut, că după 7 aprilie, după alegerile din 29 iulie, gata! Mergem înainte spre Europa mai repede. Pentru că fostul Guvern a vorbit foarte mult despre integrarea europeană, dar a făcut mai puţin. Bine, că ai menţionat Butan, pentru că are nişte lecţii bune pentru Moldova. Butan este o ţară foarte complicată, cu diferite popoare, diferite limbi, într-un cartier geopolitic foarte complicat şi greu, aş spune.”
Louis O'Neill


Alexandru Canţîr: „Dar, totodată, este o ţară mică, comparabilă cu Republica Moldova, bănuiesc.”

Louis O'Neill: „Exact. Exact, dar are popor mult mai puţin, să spunem aşa. Dar cel mai interesant în Butan este că pleacă, învaţă peste hotare, lucrează peste hotare, doi-trei ani de zile, cinci ani, dar mereu se întorc în Butan. Au legătură cu Butan. Nu sunt gastarbaiteri, care stau şi lasă ţara pentru totdeauna. În al doilea rând, Butan este ţara poate cea mai necoruptă din Asia, una din ele. Foarte interesant cum lucrează.”

Europa Liberă: De ce? Sunt temători de Dumnezeu?

Louis O'Neill: „Sunt multe, multe explicaţii. Budismul are un rol important. Tradiţia. Important mi-au spus butanenii că ei cred, că este democraţia acum - are Constituţie, are Parlament ş.a.m.d., dar are rege şi butanenii cred şi sunt siguri în inimă, că regele butanenilor îşi face grijă de ei. Şi are interesele lor în vedere tot timpul. Şi asta e important psihologic. Sandu, tu ai vorbit despre schimbări în cap, schimbări în menatalitate, când tu ştii că ai cultură, ai dacă pot să spun, aliaţi în Guvern. Încă un exemplu interesant: regele butanenilor face recepţie şi prin internet şi în fizic şi merge prin ţară pe jos, ca să vorbească cu cetăţenii. Şi dacă au probleme, el într-adevăr ascultă şi face ceva, pentru că ţara este mai mică şi el poate. În Butan au o altă percepţie de a fi un om, o fiinţă umană. Şi fac sondaje în fiecare an. 75 de chestii – ce este important pentru Dumneavoastră? Care sunt cele mai importante lucruri? Ce putem să facem ca guvern? Sunt foarte interactivi cu oamenii. Este o concepţie de product diferit, de producere bruto. Şi nu este vorba despre zâmbete, sau despre să facem oamenii mai...”

Alexandru Canţîr: „Deci, nu este vorba doar de politeţe. Este foarte interesant. La noi, cum să zic, această comunicare, cum spuneam, dintre autorităţi şi populaţie este extrem de dificitară. Nu există această interactivitate. Nu ştiu, dacă lumea este întrebată în permanenţă, într-o formă sau alta, care sunt cele mai stringente probleme.”

Europa Liberă: În campania electorală. Sigur.

Alexandru Canţîr: „Da, în campania electorală, dar atunci e un fel de ritual. Mai degrabă ritualul de a asculta. Ritualul de a promite, de a pune întrebări.”

Europa Liberă: De asta îl întrebam pe Louis, unde se află Moldova? Când avem altă putere, care prin definiţie se spune că ar fi mai democrată, mai aproape de popor.

Louis O'Neill: „După cum a spus Sandu, au trecut numai şapte luni de zile, de cînd au luat puterea Alianţa şi e devreme de spus. Dar clar că merge, clar că ceva se întâmplă aici. Clar că există o energie, care n-a fost. Eu nu vreau să las impresia că am fost prea pesimist, când am vorbit despre reforme, despre corupţie. Dar poate să avem o situaţie, când oamenii din afara ţării sunt mai optimişti, decât poporul însuşi, pentru că...”

Alexandru Canţîr: „Decât cei rămaşi acasă.”

Louis O'Neill: „Da. Eu vorbesc despre politicieni şi oamenii care fac decizii, la Bruxelles, la Berlin, la Londra, la Washington. Şi ei sunt optimişti în privinţa Moldovei. Eu am fost puţin surprins, că oamenii de rând aici nu sunt aşa de optimişti, în privința schimbărilor şi reformelor.”

Europa Liberă: Pornind de la faptul, că încă e devreme să facem bilanţul, totuşi, ce semne, ce indicii ar trebui să arate, că Moldova este pe calea cea dreaptă? Sau încep să iasă ghioceii din pământul îngheţat? Unde aţi vedea semnele astea, că ceva se întâmplă cu adevărat? Dincolo de criteriile cunoscute, cum ar fi reformele, investiţiile, ş.a.m.d. Louis?

Louis O'Neill: „Eu aş vrea să văd deblocarea potenţialului poporului moldovean. Pentru că moldovenii sunt foarte talentaţi, sunt educaţi, ştiu limbile străine. Au un potenţial enorm şi eu cred, personal, că lucrul unui guvern este să deblocheze acest potenţial. Să permită oamenilor să se dezvolte cum pot, cu talentele sale, cu potenţialul său.”

Europa Liberă: Dar unde anume s-ar vedea asta?

Louis O'Neill: „Un barometru bun ar putea să fie revenirea sau nerevenirea moldovenilor care sunt peste hotare, care lucrează în Italia, Spania, la Moscova. Dacă vor reveni, dacă vor vedea că au un viitor aici şi poate să pună talentele în lucru aici, profitabil şi interesant şi din suflet, asta e ceva. Sigur, toţi noi acum avem criza financiară, criza economică. La noi în SUA avem cel puţin 17 milioane de şomeri, cel puţin, probabil mult mai mult. Asta e patru Moldove de şomeri în SUA. Atunci nu ştiu dacă ăsta e timpul potrivit pentru barometrul meu. Dar asta e un barometru important. Criza nu va fi întotdeauna.”

Europa Liberă: Alexandru?


Alexandru Canţîr: „Eu deja văd aceste semne, care, din punctul meu de vedere, arată că lucrurile se schimbă şi le văd. În primul rând, în fel de fel de manifestări ale libertăţii. Mai multă descătuşare, mai puţină frică în comunicarea cu autorităţile, mai multă naturaleţe, mai mult firesc şi mai multă, cum să zic eu, dezinvoltură şi uşurinţă de a-şi exprima o opinie, de a se manifesta, pur şi simplu. E ceva ce merge spre bine în această ţară. Deci, sentimentul de liberate, care se manifestă în diferite moduri, e deja un semn, că lucrurile încep a se aşeza. Şi să nu uităm că o mare parte a populaţiei, din punctul meu de vedere rămâne, încă, captivă a clişeelor de frică, de incapacitatea de a se exprima, stare pe care am moştenit-o din perioada sovietică. Ei, dacă acest segment de populaţie va începe să se descătuşeze treptat şi să savureze şi să simtă acest gust al libertăţii, în acest caz voi considera că lucrurile merg în direcţia corectă.”

Louis O'Neill
: „Eu sunt de acord cu tine total. Simt şi eu această libertate şi noi vedem schimbări în presă, în media acum. Dar nu mănânci libertate. Libertatea este oxigen, eu sunt sigur de acord. Trebuie să ai tot timpul oxigen. Fără asta e imposibil să trăim.”

Alexandru Canţîr
: „Eu n-am spus, că sentimentul libertăţii este un panaceu, este o soluţie pentru toate problemele. Dar în absenţa acestui sentiment, eu nu cred în schimbări reale, într-o ţară sau alta. Şi tineretul, din punctul meu de vedere, percepe foarte acut lipsa sau prezenţa libertăţii şi e un punct de pornire. Dacă avem acest sentiment, înseamnă, că cel puţin, ne recăpătăm încrederea în forţele proprii şi încercăm să facem ceva.”

Louis O'Neill
: „Şi astfel este, când vorbesc despre potenţialul oamenilor. Pentru că nu poţi să faci o economie modernă şi bogată, fără acest oxigen, această libertate.”

*

Doamnelor şi domnilor, am ajuns la punctul final al emisiunii de astăzi, la care au participat diplomatul american Louis O'Neill, fostul şef al Misiunii OSCE în Republica Moldova, şi colegul nostru de la Europa Liberă Alexandru Canţîr.
XS
SM
MD
LG