Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Ce și cît se mai citește astăzi ?


Prof. Alexandru Calinescu

Prof. Alexandru Calinescu

Un tiraj de 2 000 de exemplare a ajuns să fie socotit un succes de public, cele mai multe cărţi sînt scoase în cîteva sute de exemplare.

Ce, cum şi cît se mai citeşte astăzi? Iată întrebări care fac, de o bună bucată de vreme, obiect de discuţie, subiecte pentru dezbateri, colocvii, anchete sociologice, mese rotunde, studii savante. Există, în mod evident, un numitor comun: se poate vorbi, neîndoielnic, de o criză a lecturii.

Aparenţele sînt înşelătoare: librăriile sînt pline de cărţi, marile edituri scot titlu după titlu. Foarte adevărat, numai că un tiraj de 2 000 de exemplare a ajuns să fie socotit un succes de public. Cele mai multe cărţi sînt scoase în cîteva sute de exemplare, dacă nu şi mai puţin. Doar cîteva edituri contează cu adevărat în România, celelalte, foarte numeroase, lucrează artizanal, cu o difuzare cvasi-inexistentă. Autorii îşi plătesc tipărirea propriilor producţii şi mai trebuie să se îngrijească şi de plasarea puţinelor exemplare editate.

Se citeşte, aşadar, mai puţin, atît în ce priveşte publicul larg cît şi în segmentele specializate, în şcoli, în universităţi. Televiziunea a fost aceea care a dat cărţii primele lovituri. A urmat internetul, ce a creat iluzia accesului imediat la orice informaţie şi la orice sursă. Spun „iluzie” pentru că internetul oferă o cantitate uriaşă de informaţii neierarhizate, într-o devălmăşie care îl poate deruta şi înşela pe cel neiniţiat. Ca să foloseşti cum se cuvine acest instrument cu adevărat prodigios, trebuie să ai în prealabil o cultură a cărţii. Trebuie să ştii ce să cauţi, nu să rătăceşti haotic prin labirintul zecilor de mii de site-uri.

La şcoală şi la universitate prevalează lectura fragmentară. Nu se citeşte opera sau studiul critic în întregime, ci doar paginile sau capitolele indicate de profesor. Aparatele de fotocopiat sînt, aici, soluţia la îndemînă. Lectură fragmentară şi efemeră pentru că, după ce au fost utilizate, copiile xerox sînt aruncate la coş.

Şi mai e ceva: lectura a devenit, pe nesimţite, strict pragmatică. Se citeşte cu un scop anume, fie din necesităţi profesionale, fie din curiozitate personală. Să ne gîndim la succesul unor titluri de genul: „Cum să reuşeşti în viaţă”, „Cum să ai o viaţă de cuplu fericită”, „Cum să-ţi îngrijeşti tenul”, „Cum să cucereşti o femeie”, etc., etc. Şi chioşcurile de ziare sînt pline cu broşuri de această factură. Întră aici şi ghidurile de tot soiul, de la cele turistice pînă la cele de utilizare a diferitelor aparate.

Să se fi pierdut oare plăcerea lecturii? Nu mai au răbdare copiii şi adolescenţii să-i citească pe Jules Verne şi pe Dumas? Să-şi fi pierdut farmecul Insula misterioasă, Contele de Monte-Cristo, Cei trei muşchetari? Mă încăpăţînez să cred că e vorba de un fenomen trecător. Mai devreme sau mai tîrziu, imaginaţia, aceea nutrită de lecturi, îşi va reintra în drepturi.
XS
SM
MD
LG