Linkuri accesibilitate

Troleibuzul dogoritor


Trăim într-un spaţiu în care lucrurile aparent insignifiante, cum e truba bătută cu glod, gaura din trotuar sau busculada la arhivă, nu sînt luate în seamă, deşi ne otrăvesc viaţa de zi cu zi.


Lectorul universitar Eugen îmi scrie deunăzi că a călătorit într-una din zile cu un troleibuz nr.10 ca prin deşertul Sahara: „În troleu era insuportabil de cald. Funcţiona, deşi afară era 20 de grade, cuptorul în troleibuz. L-am întrebat pe taxator de ce nu-l opreşte. Ăla a zis că nici el, nici şoferul nu pot face nimic. Se bătuse cu glod o trubă. Era necesară implicarea mecanicului”.

Dacă am înţeles eu bine, ascultătorul nostru, lectorul Eugen, s-a simţit nu doar atacat de zăpuşeală, ci şi foarte umilit. De ce, se întreabă el, troleele nu sînt verificate la ieşirea din parc? La ce bun mai plătim 2 lei? Oare şoferului, mecanicului şi şefului de parc nu le pasă de noi? Domnul lector e nedumerit şi de inerţia pasagerilor, care „luaseră apă-n gură, deşi se înroşeau şi transpirau din abundenţă”.

Mă bucur sincer că mai există oameni receptivi ca lectorul Eugen, oameni care nu vor să se obişnuiască cu anormalitatea atotbiruitoare aici. Mărturisesc că eu însumi sînt deseori scîrbit de troleibuzele patriei prin care cerşetorii obraznici se plimbă ca prin piaţa centrală din Chişinău.

Povestea troleibuzelor moldoveneşti e tristă, foarte tristă. Şi nu doar pentru că taxatorii, şoferii şi alţi lucrători ai parcului de troleibuze au salarii mici. Acea „trubă” ar fi fost bătută cu glod şi dacă o călătorie ar fi costat 5 lei. „Truba” bătută cu glod e chintesenţa felului în care se munceşte aici. Noi muncim de mîntuială. Noi nu avem nici o treabă cu meticulozitatea germană. Să meargă troleul şi cu “truba” bătută, se va destupa ea singură odată.

Şi mai e ceva. Trăim într-un spaţiu în care lucrurile aparent insignifiante, cum e truba bătută cu glod, gaura din trotuar sau busculada la arhivă, nu sînt luate în seamă, deşi ne otrăvesc viaţa de zi cu zi. Noi nu avem predispoziţia să ne ocupăm de fleacurile din care se constituie cotidianul. Noi ignorăm fleacurile agasante, devenite o fatalitate, şi ne gîndim la lucruri importante, la familie, la referendumuri, la perspectivele noastre europene. Iar bunăstarea familiei şi perspectivele europene nu au, fireşte, nici o legătură cu fleacurile din care se compune cotidianul, nu?
XS
SM
MD
LG