Linkuri accesibilitate

Cronică a asistenței financiare UE acordate Moldovei în ultimii 15 ani


Iurie Gotișan

Iurie Gotișan

Iurie Gotișan amintește de degradarea relațiilor Chișinăului cu instituțiile financiare occidentale în anii 2001-2005 cînd comuniștii au dus o politică de ingerințe directe în mediul de afaceri

Iurie Gotişan: „Dacă nu greşesc, relaţiile oficiale ale Republicii Moldova cu comunităţile europene, în particular cele economice şi comerciale, au demarat pe la sfârşitul anului 1995, atunci, când a fost semnat acel Acord de parteneriat şi cooperare. Însă, de fapt, acesta a fost aprobat de Comisia Europeană în 1996 şi a intrat în vigoare abea la sfărşitul anului 1998. De fapt, această tărăgănare a fost datorată faptului că Uniunea Europeană a aşteptat din partea Fondului Monetari Internaţional o confirmare, că reformele economice, care au început în Moldova atunci, erau satisfăcătoare. Avizele pozitive din partea Fondului, cât şi a Băncii Mondiale, au fost şi vor fi şi pe viitor cruciale în relaţiile dintre Republica Moldova şi Uniunea Europeană. După intrarea în vigoare a Acordului de parteneriat şi cooperare, în iulie 98, relaţiile Republicii Moldova cu Uniunea Europeană au fost plasate într-un cadru legislativ oficial, care a pus şi baza juridică a aplicării bine cunoscutului program TACIS de asistenţă pentru Republica Moldova. Instrument al Uniunii, prin care aceasta a susţinut atât tehnic, cât şi financiar Republica Moldova pe durata anilor 1998-2004. Iar, după cum se ştie, din 2004 a demarat noul document al Uniunii Europene pentru mai multe state din regiune – Politica europeană de vicinătate, la care Moldova este parte.”

Europa Liberă: Putem număra valoarea estimativă a asistenţei, care a venit din partea Uniunii Europene?

Iurie Gotişan: „Este dificil de spus, care ar fi valoarea exactă a asistenţei totale din partea Uniunii Europene. Asistenţa, după cum am şi menţionat, a fost oferită prin Prigramul TACIS, prin programele de infrastructură a Băncii Europene pentru Dezvoltare, Băncii Europene pentru Investiţii, Agenţiei britanice pentru dezvoltare şi un şir de alte structuri ale Uniunii Europene. Dar, cu aproximaţie, aceasta depăşeşte valoare de un miliard de euro pe durata perioadei 1995-2009. Se ştie, că numai asistenţa oferită de Banca Europeană pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare, prin programele şi asistenţa tehnică ale acesteia, se ridică la 300 milioane de euro. Bine, valoarea nu este atât de mare, dacă s-ar compara cu asistenţa oferită altor state, chiar şi celor din regiune, dar nici mică, dacă se raportează la mărimea economiei moldoveneşti per ansamblu.”

Europa Liberă: Există condiţii pe care le înaintează finanţatorul?

Iurie Gotişan: „Este o regulă, care deja de mai mulţi ani la rând a intrat ca tradiţie. Uniunea Europeană sau Comisia Europeană şi instituţiile sale financiare condiţionează acordarea asistenţei sale prin existenţa unui memorandum cu Fondul Monetar Internaţional şi a unei strategii cu Banca Mondială, după cum am menţionat mai sus. Respectiv, ceilalţi creditori se conformează condiţiilor şi rigorilor Fondului şi ale Băncii Mondiale. Or, atunci când ţara, spre exemplu, are un acord cu Fondul Monetar şi un program de ţară cu Banca Mondială, aceasta este undă verde pentru ceilalţi donatori instituţionali, structurali, guvernamentali, într-un cuvânt de tot soiul.”

Europa Liberă: Putem deduce că există anumite condiţionări de natură politică?

Iurie Gotişan: „Eu cred că da. Sunt mai multe condiţii, care vin din partea mai multor donatori externi şi nu de puţine ori donatorii sunt influenţaţi şi de aspectul politic, sau mai corect spus, de actul guvernării, atunci când se decid să acorde finanţare şi în cea mai mare parte este ceva normal. Dacă vă amintiţi, în perioada anilor 2001-2005, relaţiile Moldovei cu instituţiile financiare internaţionale, ca Fondul Monetar, Banca Mondială, cât şi cele europene, cu Banca Europeană pentru Reconstrucţii şi Dezvoltare, Banca Europeană de Investiţii, etc., au degradat substanţial. A fost o perioadă, când guvernul de atunci s-a implicat în naţionalizări de întreprinderi private, de ingerinţe directe în mediul de afaceri. Respectiv, acea perioadă a fost marcată de dezacorduri majore în privinţa scopurilor, priorităţilor şi instrumentelor politicilor economice. Imi amintesc, că la sfârşitul anului 2002, mai multe agenţii de evaluare financiară au diminuat ratingul financiar al Moldovei până la cel mai scăzut nivel şi chiar, pe anumită perioadă, Republica Moldova a fost în incapacitate tehnică de plată şi programul FMI şi strategia de ţară au fost suspendate la sfârşitul anului 2002. Acestea fiind, după câte îmi aduc aminte, relansate abia la începutul anului 2006, atunci când discursul oficial de politică economică a Guvernului de la Chişinău s-a schimbat, eu ştiu, calitativ, iar Guvernul şi-a asumat o nouă retorică reformatoare, salutată atât de Fondul Monetar, cât şi de Banca Mondială.”
XS
SM
MD
LG