Linkuri accesibilitate

Guvernul nu tratează cu luciditate, dincolo de interesele electorale egoiste, faptul că România nu îşi permite să se joace cu şansele europene.


23 martie 2000

Actualitatea românească. (Comentator: Octavian Paler)

Scandal şi minciună.

Grija premierului Mugur Isărescu este zgomotul noilor alegeri. Şi totuşi, „nu mizeria devenită endemică, nu corupţia transformată în flagel, nu soluţiile pentru a opri evoluţia negativă, pentru ieşirea din criză şi apropierea de standardele europene par să fie preocupările politicienilor noştri într-un an decisiv, cum este anul 2000”.

Este normal ca alegerile să se anunţe cu zgomot, pentru că ele implică o competiţie, şi deci vacarm. Astfel, „Singura condiţie, care ar trebui pusă zgomotului, ca el să fie decent, ar fi aceea pomenită şi de primul ministru, de a se înălţa pe terenul problemelor adevărate ale ţării, nu pe nisipurile mişcătoare, sau pe mlaştinile diversiunilor, care, în loc să facă din anul 2000 un an al limpezirilor, i-ar întuneca orizontul”.

Comentatorul este de părere că zgomotul se face astfel pentru a evita adevăratele probleme ale României şi nu pentru a le rezolva. Întrebarea care se pune atunci este „să fie oare numai zgomotul, ci şi divergenţele dintre interesele României şi interesele politicienilor?”. Ajung să se distingă astfel două tipuri de minciuni electorale. Primul tip este minciuna prin promisiune, care este preferată de opoziţie, interesată doar ca „promisiunile să aducă voturi”, uitând să alăture promisiunilor „o fie şi timidă judecată a răului săvârşit înainte de 1996”.

Al doilea tip de minciună este cea prin omisiune, preferată de putere, care „ce să mai promită ea, având în spate culpa promisiunilor neonorate din contractul cu România”. Guvernul nu tratează cu luciditate, dincolo de interesele electorale egoiste, faptul că România nu îşi permite să se joace cu şansele europene. În al doilea rând, „omisiunea prin scandaluri, tărăboiul pe un teren ce n-are legătură cu problemele adevărate şi urgente nu le-am putea explica decât prin dispreţ pentru sacrificiile impuse populaţiei de o tranziţie rău gestionată, plus convingerea că alegătorul român este o persoană uşor de ameţit”.

Astfel, la declaraţia lui Isărescu că nimeni nu aşteaptă să scadă zgomotul electoral, comentatorul răspunde că „ceea ce aşteptăm este ca el să se refere la momentul crucial în care se află România (...) Patriotismul nu înseamnă a ne iubi unii pe alţii, ci a privi toţi în aceeaşi direcţie”.
XS
SM
MD
LG