Linkuri accesibilitate

Partea negră a evoluției demografice: sufocarea sferei sociale - Partea luminoasă a geriatriei: „omul la ţară nu se gândeşte la îmbătrânire şi are mai multă demnitate”.


Republica Moldova are o populaţie îmbătrânită. Cel puţin aşa arată datele unei cercetări a Organizaţiei Naţiunilor Unite. Astfel, se estimează că în anul 2050 fiecare al treilea cetăţean din Republica Moldova va fi pensionar. Conform aceluiaşi studiu, populaţia se va micşora cu un milion de persoane. Oamenii spun, că situaţia s-ar îmbunătăţi doar dacă statul va crea condiţii favorabile şi va stimula familiile tinere să aibă cât mai mulţi urmaşi.

*

În tinereţe dăm peste dificultăţi, la bătrâneţe dau ele peste noi, - cam aşa sună un vechi proverb. Bătrânii din Moldova sunt trişti mai toţi în ziua de astăzi. Au şi multe motive ca să fie aşa, dar cel mai tare îi doare nepăsarea celor din jur, uitarea de către cei dragi, sau pierderea familiei, în care-şi puseseră atâtea speranţe.

Voce: „Foarte greu e pentru un bătrân în vârstă, cînd esti neputincios şi esti bolnav. Iată, merg în băţ, mi se învârteşte capul, degrabă am să cad şi pe jos. Mi-o propus să mă duc la o cantină să mănânc, dar până ce mai pot eu pregăti – o cartoafă, un ou, fac un ceai într-o castrulică micuţă-micuţă, de două ceşti. Tot îi scump.”

Voce: „Pensia-i mică şi productele-s scumpe. Nici un fel de ajutor. Şi iaca asta-i chestia. Nu-i nici o protecţie, nimic.”

Voce: „Iată de pildă, eu îs singuratică. Ce protecţie socială? Vrasăzică, vine o doamnă la mine, numai vine să te vadă ce-ai făcut, n-ai murit, şi atât. Asta se numeşte protecţie socială din partea statului? Nu, noi suntem într-o situaţie foarte grea.”

Voce: „Foarte greu, super de greu. De exemplu, iaca pensia am 800 de lei şi încă pe încălzire mi-a venit 630 de lei. Tare multe probleme avem. Dar încă ne luptăm, că eu la toamnă o să împlinesc de acum 78 de ani şi eu îs deprinsă cu sărăcia. Am fost deportată în copilărie, în Siberia, şi-s deprinsă cu sărăcia.”

Voce: „Războiul, foametea, reforma - toate au căzut pe umerii noştri. De unde să fie bine pentru bătrâni? Nici o bucurie n-au. Nu ştiu, poate o să scăpăm, da-i greu.”

Voce: „Mai aşteptăm oleacă. Poate o să ne fie mai bine, dar văd că...”

Voce: „Noi ce-am avut din Soiuz, tot s-a îmbrăcat, tot s-a rupt. Eu nu ştiu – nici nu trăim, nici nu murim. Eh, n-avem ce mai spune.”

Voce: „Şi n-avem la cine să ne adresăm.”

Voce: „Protecţie socială? Eu nu ştiu de asta. De amu noi, cum se spune, am venit ca săraci.”

Voce: „Nimeni nu ne apără, nici nu ştim unde să ne ducem, cui să ne jeluim.”



Voce: „Ca să ridicăm bugetul statului, una-alta, n-are cine lucra. Ca să plăteşti o pensie bună, trebuie să aibă cine lucra. Dar dacă tot tineretul îi fugit. Trebuie totul din talpă să schimbi, ca să avem un viitor bun.”

Voce: „Vedeţi, că oamenii îs duşi după hotare, ca să câştige pîinea. Copii îs lepădaţi. Iaca comuniştii la ce o adus.”

Republica Moldova deja face parte din categoria ţărilor bătrâne, coeficientul îmbătrânirii populaţiei depăşind indicatorul de 14 la sută. Prognozele arată, că în anul 2050 fiecare al treilea moldovean va fi pensionar. Deja 15 la sută din populaţia rurală a depăşit vârsta de 60 de ani. Chetriş este o localitate din Nordul Moldovei, un sat căruia i se spune: sat îmbătrânit.

Voce: „Cum e viaţa? Mai mult iaca în durere şi în necaz. Am împlinit 80 de ani. Nici pîine în casă mai că n-am avut. Nu mă mai tem că oi muri. Oi muri de foame, da n-are cine să-mi dea de pomană. Mă gândesc de ce să nu vie moartea să mă eie, că degeaba trăiesc.”

Voce: „Am 76 de ani şi oi face ca ţiganul: vreau să mai trăiesc, să nu mor chiar azi.”

Voce: „Trebuie statul să aibă grijă.”

Voce: „M-am gândit, că am să ajung la pensie şi am să trăiesc bine. Am să umblu pe la sanatorii, pe la odihnă.”

Voce: „Aşa credeam, că o să ne mai odihnim, că suntem bătrâni şi am muncit toată viaţa.”

Voce: „Of-of-of.”

Voce: „Îţi plângi viaţa ta, cum ai ajuns?”

Voce: „Doamne-Doamne.”

Voce: „Norocul cel mai bun: ori ar mări pensiile, ori nu s-ar ridica preţurile.”

Voce: „Eu credeam aşa: că oi ajunge la aiştea ani să aibă grijă statul.”

Voce: „Or uitat de noi. Nu ştiu - or mai adăugi oleacă de pensie.”

Voce: „Bătrânii nu mai sunt aşa de mulţi.”

Voce: „Eu aproape am 80 de ani. E cam greu, da ce să faci. Trăim cum dă Domnul.”

Voce: „Bine fac aiştea tineri, că nu le trebuie atâţea copii. Unul imi ajunge. Cu vremurile astea nu vreau. Nu vor de atâta că ţara, boierii noştri nu se gândesc la oameni. Omu-i nevoit să strângă pumnii, iaşa să steie.”

Voce: „Cei mai tineri poate se mai duc şi în alte părţi. Da noi bătrânii unde să ne ducem? Stăm la ţara noastră, la Moldova noastră.”

Voce: „Cum era vremea înainte, copchilăraie peste tot locul, da amuia ce? Toţi se măresc, da din urmă mititei rari care nasc. E greu de crescut, e greu de îmbrăcat. Trăia lumea şi înainte, tot nu mai trăia chiar bine-bine, da cum îi creştea, mai greu, ori mai uşor, Dumnezeu ştie. Mama mea a avut 10 copii.”

Voce: „Cum îi ţine, cinci degete şi mînânci o bucăţică de pîine, aşa mama ne-o ţinut pe noi.”

Voce: „Da amu vedeţi câte o ieşit şi tineretul nu naşte, se tem.”

Voce: „Puţini copchii, da cine să-i crească?”

Voce: „Nu vrea tineretul să nască.”

Voce: „Toată populaţia din sat, care este astăzi, e plecată. Toţi îs bătrâni. După 65, sau chiar după 70, aş spune. Fiecare al treilea, care-i rămas aici e vârstă pensionară.”

Voce: „Murim ca naţie. Noi murim.”

Voce: „Ar trebui statul să elaboreze un proiect de lege, ca să fie menţionate mamele care nasc. Chiar şi acele domnişoare care nasc, singure, fără bărbaţi, să primească un ban mai mare. Atuncea s-ar naşte tineri.”

Voce: „Este sarcina statului de a menţine familia şi aceleaşi ajutoare – concediu de maternitate, salarii, subvenţii şi plăţi pentru copii - sunt mizere.”

Voce: „Tinerele familii aproape că supravieţuesc, nu trăiesc. Mai mult de un copil nici nu vor, că nu au cu ce îi întreţine. Cum să faci copii mulţi, dacă n-ai cum să-i creşti. La ce bun să-i faci?”

---------------------------

Despre politicile sociale, despre o Moldovă îmbătrânită am discutat şi cu Valentina Buliga, ministra Protecţiei Sociale şi Familiei.

Valentina Buliga
Valentina Buliga
: „Este problema care ne îngrijorează mult. Un fenomen, care are consecinţe majore asupra structurii populaţiei, asupra capacităţii financiare a Fondului de asigurări sociale şi a Fondului de asistenţă medicală. Statisticele, care le avem, ne vorbesc că Republica Moldova este o ţară deja îmbătrânită, dar pentru a elabora politici, pentru a modifica cadrul normativ-legislativ avem nevoie de încă un studiu mai profund, ceea ce-l vom face în parteneriat cu Comisia economică a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi Fondul Naţiunilor Unite pentru Populaţie, pentru a vedea care sunt politicile care urmează să le realizăm. Pentru că da, este îngrozitor.”

Europa Liberă: Doamna Buliga, dar îmbătrânirea poate fi combătută cu natalitatea. Ce politici sociale aveţi pentru a încuraja tinerile mămici să nască?

Valentina Buliga: „Sunt prea puţine politici. Doar susţinerea prin indemnizaţii la naştere şi de îngrijire. Şi sunt foarte mici.”

Europa Liberă: Dar indemnizaţii sunt pur simbolice. Dacă comparăm chiar cu Ucraina, cu Moscova.

Valentina Buliga
: „Noi acuma lucrăm asupra unei noi abordări de sprijin familial şi de întreţinere a familiilor şi sper că pentru anul 2011 vom veni cu astfel de propuneri, pentru că ai perfectă dreptate – îmbătrânirea poate fi combătută cu sporirea numărului de naşteri în Republica Moldova. Cu motivarea tinerilor familii ca naşterea să fie nu o povară, dar să fie o bucurie. Sunt mult mai multe exemple, care urmează să le analizăm, să le preluăm şi să le implementăm în Republica Moldova.”

Europa Liberă: Şi procesul migraţionist a lăsat sate îmbătrânite.

Valentina Buliga: „Absolut corect – sate îmbătrânite. Cu atât mai mult, au plecat cetăţenii Republicii Moldova în vârstă fertilă. Nasc pentru alte state, cresc copii pentru alte state, contribuie la dezvoltarea localităţilor. De aceea sunt mai multe fenomene, care au afectat Republica Moldova profund pe parcursul anilor. Şi chiar nu aş vrea, dar trebuie să spun, că mă îngrijorează criticele opoziţiei, care le aduc acuma la politicile noastre. Dar ce au făcut ei? Vedem unde am ajuns.”

Europa Liberă: Da ce au făcut? Exodul continuă.

Valentina Buliga: „Este prea puţin timp – o jumătate de an pentru un guvern ca să rezolve multitudinea de probleme, pe care le-am găsit. Pentru că criza economică ne-a afectat, exodul se mai întâmplă. Da, dar acum noi încercăm să reglementăm acest proces de migraţie. Să deschidem posibilitatea cetăţenilor noştri să se ducă legal şi acordul de asociere şi libera circulaţie, care dorim s-o realizăm. Sunt anume nişte instrumente, care o să le permită cetăţenilor noştri să plece pe o perioadă, să se întoarcă acasă, să integreze familia.”

Europa Liberă: Dar deocamdată moldovencele îmbogăţesc fondul genetic al altor ţări.


Valentina Buliga: „Da, este o realitate tristă şi de aceea suntem conştienţi, că urgent trebuie să adoptăm astfel de politici, de motivaţii, de creare a locurilor de muncă. Şi noi vrem repede, bine, şi cu impact, dar, spre regret, paşii rapizi nu pot fi aşa efectuaţi cum ne-am fi dorit noi. Pentru că sunt realităţi, sunt dificultăţi.”

----------------------------------

Despre cele mai acute probleme, legate de demografia Republicii, printre acestea – depopularea, criza reproducerii, îmbătrânirea demografică şi emigraţia excesivă vorbim cu Valeriu Saiînsus, demograf-doctor, şi experta Olga Poalelungi. Anul trecut a apărut şi o carte: „Cartea verde a populaţiei Republicii Moldova”, primul studiu despre indicatorilor democrafici în ultimii 20 de ani. O răsfoim şi cunoaştem indicatorii de natalitate, mortalitate, îmbătrânire şi prognozele în domeniul populaţiei pentru deceniile viitoare. Domnul Saiînsus!

Valeriu Saiînsus: „Prin Cartea verde noi radiografiem situaţia demografică şi, totodată, facem o radiografiere a tuturor problemelor.”

Europa Liberă: Studiile sociologice arată, că în general pe continentul european problema depopulării va fi una foarte vulnerabilă, deoarece în următorii 20 de ani va scădea populaţia cu vreo 20 de milioane.


Valeriu Saiînsus: „Bine, doamnă Valentina, dar eu ţin să atenţionez, că toate statele Europei au o prioritate, că ele pot atrage populaţie. Spaţiul nostru nu poate fi acceptor, ca să atragă categorii de populaţie.”

Europa Liberă: De ce nu este atractiv?

Valeriu Saiînsus: „Din simplul motiv, că avem o situaţie economică foarte precară. Populaţia mai mult nu preferă, decât ar prefera să trăiască aici. Sau ideea este, că îndată după finisarea studiilor generale populaţia unica intenţie şi şansă de realizare a fiecărei personalităţi este de a emigra din spaţiul dat.”

Europa Liberă: De a-şi găsi un loc de muncă peste hotare, unde îşi poate asigura un trai decent.


Valeriu Saiînsus
: „Exact. Corect. Depopularea are aspect sau faţetă dublă. Ea nu este numai din simplul motiv că populaţia pleacă, dar este şi din motivul că populaţia nu se mai poate reproduce.”

Europa Liberă: De ce a apărut această problemă?

Valeriu Saiînsus: „Păi, pe de o parte a avut loc aşa-numita tranziţie demografică – s-a schimbat foarte mult comportamentul demografic, valorile. Copii au devenit foarte scumpi pentru populaţie şi în general pentru familie şi pentru societate.”

Europa Liberă: Peste 20 de ani vom avea o Republică Moldovă împuţinată, mult îmbătrânită?

Olga Poalelungi: „Cu regret, da. Acestea sunt tendinţele şi toate studiile şi prognozele care se fac în domeniu, arată scăderea destul de dramatică a populaţiei Republicii Moldova, lucrul care reflectă şi anumite tendinţe din regiune. Spre exemplu, în anul 2050 noi vom ajunge numai la trei milioane a populaţiei.”

Valeriu Saiînsus
: „Şi în 2100 la 1,5 milioane de oameni.”

Olga Poalelungi: „Da. Şi scădere e foarte dramatică.”

Europa Liberă: Domnule Saiînsus, câţi copii aveţi?

Valeriu Saiînsus
: „Doi. Păi, încă sunt în forţă şi sunt încă la o vârstă destul de tânără, consider eu, demografică, dar mai aparţin şi vitorului. Vreau să vă mai spun un lucru: că, de pe poziţii demografice, o familie este considerată reprodusă dacă ea are două fetiţe. Dacă are doi băieţi atunci, practic, nu s-a reprodus şi vă explic de ce. De pe poziţii demografice, probabilitatea apariţiei noilor generaţii, de exemplu la copiii mei, este cu mult mai mică decât la familia, care are două fetiţe. Sau mă întrebaţi: dacă familia are o fetiţă şi un băeţel este reprodusă? Nu. Practic, familia trebuie să aibă trei copii, sau cu zecimale, asta ar trebui ca fiecare familie să aibă 2,5 copii.”

Olga Poalelungi
: „Cel mai rău este, că în această perioadă se produce o dezechilibrare a categoriilor pe vârstă a populaţiei.”

Europa Liberă: Scade numărul de locuitori tineri şi creşte ponderea persoanelor de vârsta a treia?


Olga Poalelungi
: „Da. Fără doar şi poate. Şi aceasta înseamnă, că noi ne vom lovi în timpul cel mai apropiat cu o profundă criză a sistemului de asigurări sociale.”

Valeriu Saiînsus
: „Înafară de aceasta, creşte ponderea nu numai a vârstnicilor, dar a aşa-numitei categorii demografice numite bătrâni-bătrâni. Care vor avea necesitate de o infrastructură de îngrijire a categoriei date sociale. Mărirea longetivităţii vieţii în Republica Moldova va fi inevitabilă. La creşterea duratei medii de viaţă în Republică, cheltuielile pentru pensie constituie aproape trei sute milioane lei.”

Europa Liberă: Va exista o creştere a cheltuielilor publice, care este inevitabilă.

Valeriu Saiînsus: „Corect. Şi sfera socială se va sufoca.”

Olga Poalelungi: „Şi sfera socială, şi sfera medicală, şi sfera de deservire vor primi o lovitură foarte dură. Eu nu ştiu în ce măsură statul va fi disponibil, cu fondurile publice prezente, să acopere aceste cheltuieli. Aici este absolut necesar şi este inevitabilă schimbarea strategiilor de asigurare socială. Noi trebuie să revenim la reforma de pensionare, noi trebuie să revenim la reforma sistemului de asigurări sociale. Sunt foarte multe probleme dureroase din punct de vedere financiar şi foarte nepopulare din punct de vedere politic.”

Europa Liberă: O informaţie curioasă pentru mine, pe care am aflat-o de la doamna Olga Poalelungi, e că scade potenţa bărbaţilor.

Valeriu Saiînsus: „Este corect. Dar scade totodată şi comportamentul reproductiv al cuplurilor. Asta este cel mai grav. Sau studiile internaţionale ne reflectă clar, că, practic, de a influenţa comportamentul reproductiv al familiilor este imposibil.”

Europa Liberă: Şi dacă se crează condiţii normale de trai? Dacă economia se revigorează, atunci cuplul cred că nu va mai fi preocupat că nu are un salariu bun, că nu are un acoperiş de-asupra capului şi se va gândi că trebuie să aibă o fiică şi un fecior, şi doi, şi trei.

Valeriu Saiînsus
: „Aveţi perfectă dreptate. Se contrapun două tendinţe: una este că economia cere forţă de muncă mult mai calificate. Iar procesul de studii durează, ceea ce înseamnă că, totuşi, familia va avea tot mai puţini copii. Pe de altă parte, bunăstarea face ca întotdeauna copii să fie mai puţini. Este şi altă problemă - că populaţia intra în căsătorie, dar primul copil apare peste 3-5 ani. Spuneţi-mi, la 30 de ani mai există şansa pentru populaţia feminină, că o să aibă două naşteri? Nu, s-au foarte mică.”

---------------------------------

Pe glob aproape una din 10 persoane are vârsta mai mare de 60 de ani, iar către anul 2050 se estimează că o persoană din cinci va fi mai în vârstă de 60 de ani. Pe de altă parte, faptul că populaţia îmbătrâneşte este şi un semn al logevităţii vieţii. Discut acum cu un om, care îmbătrâneşte frumos, pentru că la o vârstă respectabilă este un tătic tânăr.

Voce: „Taticu te ubesc.”

Europa Liberă: Andrei Strâmbeanu este un tătic tânăr?

Andrei Strâmbeanu și fiul său
Andrei Strâmbeanu
: „Da, iată îl am alături pe Andrei Strâmbeanu junior, Andries. Andrei are trei ani şi 10 luni.”

Europa Liberă: Şi aţi devenit tătic la ce vârstă?


Andrei Strâmbeanu: „La 71.”

Europa Liberă: Câţi copii ar trebui să aibă o familie?


Andrei Strâmbeanu
: „Eu am patru şi sunt mândru. Păcat, că n-am fost bogat, că aş fi avut vreo zece copii.”

Europa Liberă: Să ne spuneţi, cum este să îmbătrâneşti frumos? Pentru că lumea se sperie, sau îi este frică de bătrâneţe.

Andrei Strâmbeanu: „Probabil, că asta vine, totuşi, de la frumuseţea sufletului, nu din altă parte. Oamenii pozitivi, bine dispuşi, bine intenţionaţi, oamenii care fac fapte luminoase, nu pot să fie urâţi, sau monstruoşi.”

Europa Liberă: Pentru un pesimist incurabil, a îmbătrâni înseamnă imediat să te împovărezi cu foarte multe griji.

Andrei Strâmbeanu
: „Nu e numai atâta. Eu cred că asta ar putea fi chiar o fatalitate. Să vă spun de ce.”

Europa Liberă: Pentru unii bătrâneţea înseamnă doar pierdere.

Andrei Strâmbeanu: „Nu-nu-nu. Anumiţi oameni au o predispoziţie să vadă totul în negru, să n-aibă nici o speranţă. Pe la 20, 25, 30 de ani ei sunt bătrâni şi se urâţesc. Eu îi jelesc pe asemenea oameni. Or, aici e amestecată o gravă mediocritate a omului respectiv. Om, care nu iubeşte literatura, nu iubeşte muzica, nu iubeşte teatrul, nu iubeşte florile, nu iubeşte femeile, nu iubeşte anotimpurile estea cum sunt, nu iubeşte sărbătoarea asta, care se cheamă viaţă. Dacă a fost cândva rai pe pământ, păi eu spun că noi suntem în rai. Aşa cum e viaţa asta, plină de greutăţi şi surprize de tot felul, probabil că ăsta este raiul de care se vorbeşte. Moldova e plină de petreceri, e plină de nunţi, de cumătrii.”

Europa Liberă: Totuşi, tinerii greu se decid să aibă mai mulţi copii în familie.

Andrei Strâmbeanu
: „Asta este o catastrofă – tineretul din Moldova a luat obiceiul Occidentului de a petrece cât mai mult, de a nu avea copii şi nu-şi dau seama că o să plătească scump, pentru că totul se plăteşte în viaţa asta.”

Europa Liberă: Mergi în satele noastre şi pustiesc.

Andrei Strâmbeanu: „Vreau să vă spun un lucru: multă lume acuză, că iată se duc în Occident. Eu sunt cu totul de altă părere – este foarte bine, că, în sfârşit, ţarcul ista, în care ne ţinea puterea sovietică, că ne zicea, nevîiezdnîie. Adică nu aveam dreptul să ieşim din ţară. Acuma e bine, că s-au deschis hotarele şi că noi putem călători. Pentru că, dacă va da Dumnezeu şi Alianţa asta va dura mai mult, o să vină mulţi înapoi, o să apară copiii din nou.”

Europa Liberă: Era o vorbă: cine nu are bătrâni, să şi-i cumpere. Acuma avem prea mulţi bătrâni şi nu ştim ce facem cu viaţa lor.

Andrei Strâmbeanu: „Doamnă, vorba asta o spuneau cu totul alţi oameni şi altor oameni. Atunci era morală. Dumneata înţelegi? În satul meu, Fântâna Albă, bătrânul era omul respectat. I se zicea bună ziua, avea dreptul să-ţi facă orice observaţie. Desigur, că acuma nimeni nu respectă pe nimeni. Ce, nu se ştie? Nu se poate. Noi suntem toţi oameni traumaţi de acest regim comunist. Iată, poate Andrieş, care nu a auzit de Lenin şi de dictaturi şi aşa mai departe, poate el va fi un om liber şi va gândi liber. Noi nu putem gândi liber. De aceea nostalgiile, de asta sărăcia asta.”

Europa Liberă: În grija cui sunt azi bătrânii din Moldova?


Andrei Strâmbeanu
: „În grija nimănui. Eu pun foarte mari speranţe în Alianţa democrată.”

Europa Liberă: Da ce trebuie să facă statul pentru bătrâni?

Andrei Strâmbeanu: „Trebuie să se pună economia în mişcare. Să se facă locuri de muncă, să înceapă a lucra întreprinderile mici, întreprinderile mai mari, micul business. Statul trebuie să facă locuri de muncă pentru tineri şi să aibă pensii bătrânii onorabile. Să aibă cu ce trăi. Noi nu producem nimic, noi trăim din pomana Occidentului. Vă daţi seama? Asta-i caz fără precedent. Şi care-i chestia? Că noi ne-am obişnuit să trăim din pomană şi bătrînii, în primul rând. Îmi pare rău să-i vorbesc de rău, dar ăsta-i adevărul. Bătrânii noştri spun trebuie să ne dea. Nu, niciodată în satul meu, Fântâna Albă, şi în toate satele noastre eu nu ţin minte, ferească Dumnezeu, să fi îmblat cineva în satul meu cu cerutul.”

Europa Liberă: Da ce pot face bătrânii pentru Moldova azi?

Andrei Strâmbeanu: „Bătrânii pentru Moldova pot să facă multe. Eu vreau să vă spun – cine poate împleti mănuşi de lână, frumoase – să împletească, cine poate face o jucărie din lemn, din pănuşi... Bătrânii noştri, dacă mai pot, trebuie să pună puţin creerul în mişcare. Să înţeleagă - din cerşit nu te faci gospodar. Chiar dacă te ajută America.”

Europa Liberă: Care-i cea mai frumoasă vârstă?


Andrei Strâmbeanu
: „Nu există vârste urâte. Depinde ce este cu tine, ce-i cu sufletul tău.”

Europa Liberă: Lui Andrei Strâmbeanu îi e frică de bătrâneţe?

Andrei Strâmbeanu: „Nu, sigur că nu. Păi n-aş fi făcut copilul ăsta. Eu am grijă de dânsul. Pentru că unii imi spun: da, păi că o să-ţi meargă, uite ce bine arăţi. Eu spun: păi, dacă ai face şi tu un copil la vârsta asta. Să vezi cum merge el călare pe mine. Eu îs cal, înţelegi mata? Eu sunt ca şi calul lui Don Quijote, că nu-s prea gras. Se bate cu mine şi ne trântim şi fac un milion de mişcări. Pentru că trebuie să spun – bătrâneţea este lipsa de mişcare. Da patul te atrage, să stau nemişcat şi aşa, încetul cu încetul, te suge bătrâneţea. Pune mâna pe tine şi apoi vine şi moartea, şi apoi zici chiar de aş muri mai repede şi mori...



Da de altfel, vreau să spun cuvinte frumoase despre bătrânii noştri. Uitaţi-vă, la ţară, un ţăran, ca să beie o cană de apă el trebuie să se ducă cu căldarea la fântână să aducă apa ceea. El se mişcă. Bunica lui Andrieş prăşeşte la vârsta ei. Duce vaca la cireadă, o mulge, are grijă de vacă. Are gospodărie. Şi bunelul lui tot aşa, în vârstă. Deci, omul la ţară nu se gândeşte la o îmbătrânire şi are şi mai multă demnitate omul la ţară.”

Europa Liberă: O cercetare, făcută de Organizaţia Naţiunilor Unite, zice că în 2050 Republica Moldova ar putea să aibă cu un milion de cetăţeni mai puţini decât actualmente.

Andrei Strâmbeanu
: „Eu nu vreau să-mi imaginez o Moldovă îmbătrânită. Eu nu sunt bătrân. E foarte posibil să mor peste două minute, să mor mîine, să mor peste o oră. Eu nu accept să fiu bătrân. Eu scriu, eu lucrez, eu am proiecte. Eu, dacă aş avea încă patru perechi de mîini, eu totuna n-aş dovedi să fac câte am de gând. Am roman început, am scenarii începute, am piese începute. Eu n-am când să mă gândesc la moarte. Eu lucrez. Îl am pe Andrieş. Am o fiică, Vanesa, în clasa a 10-ea, eu am grijă s-o învăţ mai departe, s-o mărit. Am nepoate, eu n-am probleme de îmbătrânirea.”

Europa Liberă: Da vă gândiţi şi la nunta lui Andrieş?


Andrei Strâmbeanu
: „Bineînţeles că mă gândesc. Pare puţin caraghios, dar eu mă gândesc la Andrieş. Să-l duc cât mai departe. Şi vă spun, nu cochetez şi n-o fac că aş fi un laş şi zic aşa, fiindcă de fapt mă tem şi pur şi simplu vorbesc aşa, ca să treacă timpul ăsta la microfonul ăsta. Nu este adevărat. Muncesc. Eu sunt în treabă cu adevărat. Eu când văd oamenii ăştea, colegi de-ai mei: ce, Andrei? Îmbătrânim? Eu zic, e o jignire curată pentru mine. Zic, bine mă, îmbătrâneşte dacă vrei să îmbătrâneşti. Eu nu îmbătrânesc. Eu n-am problemele astea.”
XS
SM
MD
LG