Linkuri accesibilitate

Un șip cu aghiazmă, o glastră cu flori


Azilul Șoldănești
Azilul Șoldănești

Popas printre răbdătorii unchieși și mătuși de la azilul din Șoldănești

Dormitoarele Azilului de la Şoldăneşti, cu feţe de perne brodate, păretare cu busuioc pe la colţuri şi pervazurile acaparate de muşcate şi aloe, îmi amintesc de casa mare a buncilor mei. Peisajul îl întregesc unchiaşii şi mătuşele care îşi aşteaptă copii.

Lidia Burduja
Printre ei şi Lidia Burduja de 67 de ani. Sînt deja doi ani de cînd picioarele nu o mai ascultă. Ca să nu fie o povară pentru cele trei fiice, a ales să vină la azilul pentru bătrâni: „Vin la sărbători, au fost la opt martie. Mi-au adus cadouri, o cămaşă de noapte frumoasă, o pereche de retuji, o floare frumoasă o adus” .

În odaia mătuşii Lidia îmi atrage atenţia o fotografie prinsă deasupra patului, în care o recunosc foarte lesne pe oacheşa Lidia Burduja de acum 30 de ani. Este tot ce i-a mai rămas după ce şi-a vândut casa, îmi spune femeia: „Cei care au cumpărat casa le-au rămas şi aşternuturi şi veselă. Eu ce să-mi iau? Iată tot ce mi-am luat. Mă mai uit în oglindă. Acolo am un şip cu aghiazmă, am o iconiţă”.





Azilul și oamenii săi
Așteptați
Embed

Nici o sursă media

0:00 0:07:46 0:00


Dorul de casă şi copii îl alină florile, îmi spune mătuşa Lidia. În odaie am numărat peste 20 de glastre: „Asta-i urzicuţă. Da acesta-i tămâiţă, pentru că miroase a tămâie. Da aceea... am uitat cu se cheamă, mai am una uite pe fereastră acolo. Când am venit aici numai crăciunaşul era”.

Elizaveta Pascari
În azil, fiecare şi-a găsi câte o îndeletnicire. Bunăoară Elizavetei Pascari de 80 de ani, îi place să transcrie versurile pieselor care pe le ascultă la radio şi apoi le învaţă pe de rost. Mătuşa Elizaveta m-a lăsat să-i răsfoiesc caietul cu cântece. Unele din ele mi-au adus aminte de copilărie: „Vine, vine primăvara, se aşterne în toată ţara, floricele pe câmpii, hai să le adunăm copii. De-amus ani... de la grădiniţă ”.

Elizaveta Pascari se consideră o norocoasă. Este printre puţinele din azil care nu şi-a vândut casa. M-a lăsat să plec abia după ce mi-a descris ograda: „La mine-i frumos. Ieşeam în ogradă, era troscot, la fratele meu iarbă... dar troscotul era parcă mai frumos. Pe lîngă trotuar florării şi ograda mea merge până la râpă, încă pe malul râpii era loc şi toamna când strângeam le dădeam peste sârmă şi primăvara ieşeau”.



Nicolae Malenchii
Pe hol îl întâlnesc pe moş Nicolae Malenchii, singurul care are mersul hotărât ca de soldat. El este priceput la toate, iar directorul îi încredinţează tot felul de munci – de la lăcătuşărie pînă la grădinărit. Nenea Nicolae nu-şi cruţă banii cînd e vorba să se aboneze la ziare. Cum are faima de om citit, el nu ezită să polemizeze pe orice temă. De exemplu, despre originea numelui său de familie: „Ascultaţi dvs eu sunt Malenchi. Da ruşii mi-au pus familia aşa cum au vrut ei – Malenchii. Mai sunt şi alte familii... Putinn de la Moscova, îi Putină doamnă, da nu-i Putin”.

Pe Nenea Niculai îl preocupă până şi istoria studiată în şcoală: „Amu iată uitaţi-vă că ei vor istorie integrată, nu ştiu ce se cheamă aceea şi cu ce se mânîncă, cu măligă ori cu lapte. Nu s-o uitat nici unu de unde venim, noi venim din Italia, de la căţeaua cea cu doi copii, că am uitat cum îi cheamă, că îi ţineam minte”.


Ana Darciuc
Chiar dacă bătrînii de la azil îşi dau seama că este ultimul lor popas, ei nu pierd speranţa să revină acasă. Numai că asta se întîmplă extrem de rar, îmi spune Ana Darciuc, asistenta medicală superioară: „ Avem o scrisoare şi când vin noi le arătăm acea scrisoare. Este de la părinte pentru feciori. Ştiţi, le dăm să o citească şi să se gândească, să vină mai des la părinţi, în orice moment poate să vină şi seara şi dimineaţa, noi îi primim”.

Acasă, cînd citeam acea scrisoare compusă de personalul de la azil, am readus din memorie, ca din computer, privirile imaginarilor semnatari, Lidia, Elisaveta, Nicolae, care s-au adunat într-un portret de familie cu legenda alăturată: „Ajută-mă cu răbdare să-mi sfârşesc calea, eu te voi răsplăti cu un zâmbet şi cu o dragoste imensă”.

Acest material a fost realizat în colaborare cu ziarul „Cuvântul” de la Rezina şi Asociaţia Presei Independente.
Previous Next

XS
SM
MD
LG