Noul guvern moldovean a retras mulţi ambasadori din diferite capitale europene, acuzîndu-i, pe unii dintre ei, că sub vechea guvernare şi-ar fi urmărit exclusiv interesele proprii, nicidecum interesele ţării. Numai că mulţi dintre ambasadorii daţi afară nu au fost înlocuiţi nici până acum.
Din 25 de ambasade cîte are Republica Moldova în capitalele lumii, la ora actuală 20 nu au si ambasadori in schimbul celor retrasi din funcţiie după instaurarea noii guvernări. Aceasta statistica am dedus-o din informatiile publice de pe Internet. Expertii spun ca niciodata corpul diplomatic nu a fost atît de rarefiat. Chişinăul nu are reprezentare diplomatică la nivel de ambasador în cea mai mare democraţie occidentală SUA, în principalele ţări ale Uniunii Europene, cu excepţia Italiei, dar şi în statele vecine România şi Ucraina, cu care avem relaţii speciale, dar şi de soluţionat probleme de frontieră sau proprietate.
De asemenea, cu o singură excepţie - Rusia - Republica Moldova nu are la post ambasadori în fruntea misiunilor sale diplomatice din statele riverane Mării Negre sau Dunării, dar nici în China, cea mai mare piaţă de desfacere de pe glob.
Angajamentul ministrului Iurie Leancă făcut acum jumătate de an cu ocazia primei sale vizite la Bruxelles, cind se arăta hotarit să realizeze schimbul de garda la Externe, in special la ambasade, în maxim sase saptamini, s-a dovedit a fi mai greu de onorat. De ce oare?
Iată răspunsul dat Europei Libere de purtătorul de cuvânt de le Externe, Valeriu Turea: „Se examinează cu migală fiecare candidatură pentru identificarea celor mai reuşite. Desemnarea unei echipe de ambasadori excelenţi, care să răspundă tuturor orizonturilor de aşteptare, va fi capabilă să ne facă să uităm de această uşoară întârziere.”
Şi răspunsul preşedintelui comisiei parlamentare pentru politică externă şi integrare europeană, Igor Corman: „Ca să promovăm eficient interesele noastre peste hotare trebuie să avem un corp de ambasadori foarte competenţi. Sunt de acord că neîntemeiat s-a tărăgănat prea mult. Dar ştiu că procesul a început. Vom organiza audieri în comisie, apoi vor urma hotărârile guvernului, apoi vor urma decretele prezidenţiale. Se va merge doar pe criterii profesioniste, iar algoritmele politice nu trebuie să joace vreun rol”.
Ministrul Leancă s-a arătat decis să excluda cee a ce eufemistic este numit factorul extraprofesional din procedura de desemnare a diplomaţilor si sa repuna meritocratia in capul mesei.
Într-o declaraţie pentru Europa Liberă, deputatul democrat Dumitru Diacov, membru al comisiei parlamentare pentru politică externă, a lăsat sa se inteleaga că atingerea acestui obiectiv este destul de dificila: „Leancă nu-i vinovat, dacă ar depinde de el, i-ar desemna într-o săptămână. Totuşi, Ministerul de externe trebuie să aibă libertatea să propună aceste candidaturi şi să nu meargă pe la partide sa cersească aceste candidaturi”.
Observatorii independenţi constatau, cu diferite ocazii, că desemnarea unor ambasadori pe criterii politice sau de rudenie, aşa cum s-a întâmplat, cred ei, cu mici diferenţe de nuanţă atât pe timpul preşedinţilor Snegur şi Lucinschi, cât şi Voronin, este o mostenire greu de demolat. Dar, in conditiile in care noua guvernare l-a criticat pe fostul presedinte Voronin ca s-a ocupat pina si de numirea soferilor de ambasada, exista totusi o speranta ca lideri aliantei vor proceda altfel.
Din 25 de ambasade cîte are Republica Moldova în capitalele lumii, la ora actuală 20 nu au si ambasadori in schimbul celor retrasi din funcţiie după instaurarea noii guvernări. Aceasta statistica am dedus-o din informatiile publice de pe Internet. Expertii spun ca niciodata corpul diplomatic nu a fost atît de rarefiat. Chişinăul nu are reprezentare diplomatică la nivel de ambasador în cea mai mare democraţie occidentală SUA, în principalele ţări ale Uniunii Europene, cu excepţia Italiei, dar şi în statele vecine România şi Ucraina, cu care avem relaţii speciale, dar şi de soluţionat probleme de frontieră sau proprietate.
De asemenea, cu o singură excepţie - Rusia - Republica Moldova nu are la post ambasadori în fruntea misiunilor sale diplomatice din statele riverane Mării Negre sau Dunării, dar nici în China, cea mai mare piaţă de desfacere de pe glob.
Angajamentul ministrului Iurie Leancă făcut acum jumătate de an cu ocazia primei sale vizite la Bruxelles, cind se arăta hotarit să realizeze schimbul de garda la Externe, in special la ambasade, în maxim sase saptamini, s-a dovedit a fi mai greu de onorat. De ce oare?
Iată răspunsul dat Europei Libere de purtătorul de cuvânt de le Externe, Valeriu Turea: „Se examinează cu migală fiecare candidatură pentru identificarea celor mai reuşite. Desemnarea unei echipe de ambasadori excelenţi, care să răspundă tuturor orizonturilor de aşteptare, va fi capabilă să ne facă să uităm de această uşoară întârziere.”
Şi răspunsul preşedintelui comisiei parlamentare pentru politică externă şi integrare europeană, Igor Corman: „Ca să promovăm eficient interesele noastre peste hotare trebuie să avem un corp de ambasadori foarte competenţi. Sunt de acord că neîntemeiat s-a tărăgănat prea mult. Dar ştiu că procesul a început. Vom organiza audieri în comisie, apoi vor urma hotărârile guvernului, apoi vor urma decretele prezidenţiale. Se va merge doar pe criterii profesioniste, iar algoritmele politice nu trebuie să joace vreun rol”.
Ministrul Leancă s-a arătat decis să excluda cee a ce eufemistic este numit factorul extraprofesional din procedura de desemnare a diplomaţilor si sa repuna meritocratia in capul mesei.
Într-o declaraţie pentru Europa Liberă, deputatul democrat Dumitru Diacov, membru al comisiei parlamentare pentru politică externă, a lăsat sa se inteleaga că atingerea acestui obiectiv este destul de dificila: „Leancă nu-i vinovat, dacă ar depinde de el, i-ar desemna într-o săptămână. Totuşi, Ministerul de externe trebuie să aibă libertatea să propună aceste candidaturi şi să nu meargă pe la partide sa cersească aceste candidaturi”.
Observatorii independenţi constatau, cu diferite ocazii, că desemnarea unor ambasadori pe criterii politice sau de rudenie, aşa cum s-a întâmplat, cred ei, cu mici diferenţe de nuanţă atât pe timpul preşedinţilor Snegur şi Lucinschi, cât şi Voronin, este o mostenire greu de demolat. Dar, in conditiile in care noua guvernare l-a criticat pe fostul presedinte Voronin ca s-a ocupat pina si de numirea soferilor de ambasada, exista totusi o speranta ca lideri aliantei vor proceda altfel.
