Linkuri accesibilitate

Academia Oamenilor de Ştiinţă este o formă fără fond, dar cu ifose academice şi care consumă fonduri, vreo două milioane de euro anual, pentru indemnizaţii.


Când nu e născut poet, mai nou, românul e academician. Avem la academii să mai dăm şi la alţii: Academia Română, Academia de Poliţie, Academia de Ştiinţe Agricole, Academia de Dans, Academia de Studii Economice, Academia Caţavencu şi Mica Academie de Şpriţ şi Bere. Avem şi o Academie a Oamenilor de Ştiinţă din care fac parte cîteva personalităţi onorabile, dar şi frustraţi care n-au avut loc în Academia Română, militari, popi, politicieni de la PSD sau de la PRM, cadavre didactice de la Universitatea Spiru Haret, culturnici care n-au nimic cu ştiinţa.

Pe scurt, Academia Oamenilor de Ştiinţă este o formă fără fond, dar cu ifose academice şi care consumă fonduri, vreo două milioane de euro anual, pentru indemnizaţii. Formă fără fond, Academia are o uniformă brodată cu frunze de stejar aurii. Asta atrage frustraţii care cred că haina îl face pe academician. Şi ce mai face Academia când n-are ce face? Face membri de onoare.

Ultima oară i s-a pus pata pe Traian Băsescu şi, în căutare de protectori, i-a facut bucuria. Câinii de pază ai democraţiei au sărit pe ca arşi în ziare, la televiziune, şi pe bloguri. A început dictatura! Basescu a devenit academician! Până şi Zoe Petre şi-a pierdut calmul universitar şi i-a aplicat marinarului două palme academice. Cum marile spirite se întâlnesc, mai urzicat s-a arătat fostul preşedinte Ion Iliescu care se miră cum de-a ajuns Băsescu academician. „Nu ştiu care este fundamentul ştiinţific... Aşa a fost primit Ceauşescu şi Elena Ceauşescu în Academie, deci pot să mă jenez că sunt membru într-o asemenea Academie”. Insă Iliescu nu pare jenat ca a primit multe titluri academice onorifice, convins fiind că în joc au fost meritele lui ştiinţifice dobândite într-o carieră de activist comunist în care singura legătura cu ştiinţa a fost socialismul ştiinţific.

Indignaţii alertaţi de ascesiunea academică a noului dictator n-au ţinut cont ca omul nu e vanitos. Politicos, Traian a tăiat marinăreşte nodul gordian şi a refuzat onoarea. Pe bună dreptate. Ce să făcă un om cu o meserie cinstită în compania unui fost activist de partid ca Ion Iliescu, a unui politruc cultural cu „Ştefan Gheorghiu” la bază, ca Dinu Săraru, şi a unui turnător cu patalama, precum Constantin Bălăceanu Stolnici. Ar fi fost mai rău ca Isus între tâlhari!

Furtuna în paharul cu apă şi cu marinar la apă s-a stins repede. Om realist, cu simţul umorului şi cu bun simţ, marinarul nu agrează tichiile de margaritar şi nici apa chioară a vanităţilor academice. Ion Iliescu a apreciat refuzul: „A procedat foarte corect”. Pe bloguri, însă, n-a fost iertat. Mda! Băsescu nu e dictator. Dar ar vrea să fie! Nici Zoe Petre nu l-a iertat şi l-a luat la spălat în alte ape tulburi.

Hotărât lucru, eticheta de dictator s-a lipit de Traian Băsescu ca marca de scrisoare. Deşi marca e falsă. Probabil ca în ziua în care Traian va umbla pe ape, ca Isus, „admiratorii” lui vor zice cu dispreţ: poftim, nici să înoate nu ştie! Şi mai condamnă şi comunismul!
XS
SM
MD
LG