Linkuri accesibilitate

Moldova nu a ratificat carta, dacă ar ratifica-o, limba rusă nu va mai putea fi impusă ca disciplină obligatorie în şcolile de limbă română

Carta Europeana a limbilor regionale si minoritare a fost adoptata de catre Consliul Europei in 1992. Asa cum i-o arata si numele, carta garanteaza un prag minim dincolo de care minoritatile statelor care au ratificat documentul au dreptul sa isi foloseasca limba nu numai in public, dar chiar si in administratie si invatamant. Desi a fost semnata de o majoritate a tarilor Consiliului Europei, doar 23 de state au ratificat-o pana acum. Lucru care poate parea surprinzator, doar 15 state din cele 27 ale Uniunii Europene au ratificat Carta.

Dan Alexe
Franta nu a ratificat-o inca, si probabil ca nici nu intentioneaza sa o faca, intrucat carta ar intra in conflict cu constitutia Frantei. Belgia nici macar nu a semnat-o, iar recent Consiliul Europei chiar a anchetat in Belgia, tara care adaposteste principalele institutii europene, dar in care minoritatea francofona din Flandra intampina probleme juridice si administrative in folosirea limbii franceze.

Vecinii Moldovei, atat Ucraina, cit si Romania, au ratificat carta. Romania este tara care teoretic protejeaza cel mai mare numar de limbi. Ratificarea Cartei nu inseamna insa ca in mod automat tara respectiva este gata sa ii aplice prevederile. Nu exista modalitate de constrangere in caz de nerespectare a Cartei.
Astfel, Slovacia a interzis prin lege folosirea limbii maghiare in administratie. Aceeasi lege cere ca limba slovaca sa fie folosita in prioritate in toate spatiile publice. Cei care nu respecta legea pot primi o amenda de pana la 5.000 de euro. Legea slovaca a dus la tensiuni diplomatice intre Ungaria vecina si Slovacia.

In afara de Belgia, care nici macar nu a semnat, trei alte tari membre ale Uniunii au refuzat sa semneze Carta. Este vorba de Irlanda, Portugalia si Grecia, un caz aparte, in masura in care in mod oficial Grecia nici macar nu recunoaste existenta minoritatilor nationale.

--------------

Raţiunile pentru care Republica Moldova nu a ratificat deocamdată Carta Limbilor Regionale şi Minoritare nu apar în discuţii publice. În schimb sar în faţă efectele, consideră mai mulţi experţi. La părerea lui Sergiu Ostaf, director executiv al Centrului de Resurse pentru Drepturile Omului CREDO de la Chişinău, minorităţile etnice din Moldova, în lipsa acestei „umbrele de protecţie”, rămîn într-un regim lingvistic şi educaţional identic cu cel din perioada sovietică, adică sub presiunea limbii ruse.

Carta, precizează expertul, ar exclude noţiuni de sorginte sovietică cum ar fi „limbă de comunicare interetnică” şi ar institui constelaţii de bilingvisme în localităţi populate preponderent de minoritari.

Moldova, spun observatorii, este singurul stat ex-sovietic în care minorităţile etnice, numite de altfel impropriu neruse, adică ucrainenii, găgăuzii, bulgarii, evreii, parţial romii - sunt supuse unui proces de rusificare prin menţinerea învăţământului public pentru acestea doar în limba rusă. Sub aspect lingvistic, ucrainenii, găgăuzii şi bulgarii au fost şi rămân un fel de anexă a comunităţii etnice ruseşti, mai cred analiştii.

La ce ne-ar servi ratificarea şi implementarea Cartei Limbilor Regionale şi Minoritare?

În primul rând, atât majoritatea etnică română, cât şi principalele minorităţi etnice s-ar emancipa în raport cu limba minorităţii etnice ruse şi ar deveni mai disponibile pentru asimilarea în profunzime a propriei limbi. În al doilea, statul va trebui să implementeze o reformă a învăţământului, pentru a introduce şi învăţământul de stat în limbile ucraineană, găgăuză şi bulgară. Şi învăţământul de stat în limba rusă va trebui să-şi schimbe faţa, incluzând mai multe materii în limba română. Dacă am ratifica carta, mai adaugă observatorii, limba rusă nu va putea fi impusă ca disciplină obligatorie în şcolile de limbă română, iar cunoaşterea de către etnicii minoritari a limbii oficiale a statului ar deveni o obligaţie cetăţenească. Minorităţile etnice neruse din ţară ar deveni, în sfârşit, egale cu minoritatea etnică rusă, iar discuţiile despre aşa-zisa necesitate a unei a doua limbi de stat, oficiale sau „de comunicare interetnică”, ar dispărea odată şi pentru totdeauna, în lumina Cărţii europene.

Alte câteva consecinţe - limba română va rămâne singura limbă a statului, cu excepţia colectivităţilor locale unde va funcţiona, după caz, bilingvismul român-ucrainean, român-rus sau român-găgăuz, iar limba rusă va căpăta statutul oficial de limbă minoritară şi, eventual, regională pentru localităţile populate de această etnie.

Ratificarea Cartei Limbilor Regionale şi Minoritare a fost unul din angajamentele RM în faţa UE fixat în documentele de colaborare între cele două entităţi. De ce s-au opus guvernele de până acum punerii în practică a documentului? Am încercat să aflu de la unul din fruntaşii PCRM, deputatul Vadim Mişin.

Vadim Mîșin: “Da pentru ce ne-ar trebui acest document, din moment ce nu avem un sistem al limbilor regionale. Nu-l avem şi nici nu ne trebuie. Noi avem limba rusă drept limbă a comunicării interetnice şi trebuie să-i păstrăm acest statut. Ar fi contraproductiv astăzi să introducem învăţământ de stat în limba găgăuză, de exemplu. Faptul că avem acolo învăţămînt de stat în limba rusă nu-i împiedică pe copii să înveţe şi limba găgăuză”.

Aşa dar, spre deosebire de vecinele sale Romania şi Ucraina, care au ratificat Carta, Moldova a preferat să păstreze privilegiile limbii ruse fixate în legislaţia naţională în 1989 şi 1994. Instituţia responsabilă la nivelul guvernului de iniţierea procedurilor de ratificare a documentului este Ministerul de Externe. Deocamdată, nici noua guvernare nu a trecut acest subiect pe lista de priorităţi.
XS
SM
MD
LG