Linkuri accesibilitate

Pledoarie pentru renunțarea la clișeul ”cratiței” și pentru implicarea femeilor în politică și afaceri


S-au auzit peste timp numeroase voci care susţineau ceva de genul: locul femeii este la bucătărie. Faptul că unii mai văd şi în continuare femeia la cratiţă, cu un buget de timp prea mic pentru a se mai ocupa şi de alte treburi, pare oarecum firesc, în raport cu mentalitatea generală. Şi totuşi mulţi sunt cei care cred că implicarea femeilor în politică, în afaceri, ar avea o influenţă benefică asupra acestor domenii
.

52 la sută din populaţia Moldovei sunt femei. Salariul lor este mai mic, însă, cu circa 30 procente faţă de salariul bărbaţilor, chiar dacă femeile cheltuiesc mai mult decât aceştea, atât pentru vestimentaţie, cât şi pentru întreţinere. 16 la sută dintre femei susţin că există hărţuire fizică la locul de muncă, 24 de procente dintre ele consideră că există violenţă în familie din cauza nerespectării drepturilor femeii, iar peste 30 la sută din femei aleg calea migraţiei. Europa Liberă a încercat să pună femeia în faţa oglinzii.

Voce: „Femeia la noi e permanent în fugă, permanent în grabă, permanent uită de dânsa.”

Voce: „Mereu obosită, care aleargă tot timpul, doreşte să facă ceva şi sleită de puteri.”

Voce: „Cu genţi multe, cu griji multe. În transport stăm în picioare. Pot încă chiar şi să te insulte.”

Voce: „Jenşcina rabotaet. Jenşcina prinosit. Jenşcina ubiraet. Jenşcina detei vospitîvaet. A mujcinî - ani seiceas pri jenşcine, cac za camennoi stenoi. I, c sojeleniem, oni nahodeat sebe jenşcin, imenno teh obespecenîh jenşcin.”

Voce: „Sunt unii bărbaţi, care nu văd nimic altceva, decât femeia ca un rob.”

Voce: „Totuşi, doamnele din Moldova, ele să străbată în alte ţări, de exemplu Italia, Spania, Portugalia.”

Voce: „Femeii îi lipseşte, cred că, întâi şi întâi, stima din partea societăţii, din partea celor care o înconjoară. Femeia la noi are drepturi pe hârtie, dar în Moldova femeia are numai obligaţiuni. Multe-multe.”

Voce: „Sărăcia este factorul, care împiedică ca o femeie să se afirme.”

Voce: „Femeile sunt diferite. Deseori întâlneşti femei obsedate de bani. Acum foarte rar ai întâlni o domnişoară, care nu s-ar gândi la bani.”

Voce: „Foarte multe femei suferă anume de violenţa în familie. Totul, practic, porneşte de la bani.”

Voce: „În familia fiicei, chiar având amândoi studii superioare, nu pot să spun că fizic e maltratată, dar maltratată psihic extraordinar. Dată la socoteală de orice ban, de orice copeică, căutată prin buzunare. Asta le fac pe femeile noastre să fugă din ţară. Eu spun băieţilor de multe ori – degrabă n-o să aveţi cu cine să vă însuraţi.”

Voce: „Este o vorbă: de trei ori femeie. Eu aş considera că o femeie din Republica Moldova este de patru ori femeie, pentru că mai este şi o femeie foarte optimistă.”

Voce: „Nici o femeie nu se împacă cu violenţa din familie. Doar femeile care-şi iubesc nespus de mult bărbatul şi care închid ochii la absolut totul. Dar asta este şi o prostie şi un eroism. Deşi, pentru mine personal, asta e o prostie.”

----------------------------

Potrivit avocatei de la „Casa Mărioarei”, Olga Ojog, 90 la sută dintre femei au fost supuse violenţei în familie cel puţin o dată. Alexandra Agrici spune că, de cele mai multe ori, scandalul în familie apare pe fondul consumului de alcool.

Alexandra Agrici: „În 28 de ani ai mei de căsnicie, vreo şapte ani de zile soţul meu a băut, cum se zice la moldoveni – po ciornomu!

Europa Liberă: Şi în aceşti şapte ani s-au iscat certuri în familie?

Alexandra Agrici: „Certuri zi de zi.”

Europa Liberă: Bărbatul devenea violent? Aplica forţa?

Alexandra Agrici
: „Şi bătăi şi înjurături. Pentru mine a fost iadul pe pământ. Şi pe copii îi bătea şi îi teroriza.”

Europa Liberă: Trăiaţi cu frică?

Alexandra Agrici: „Dacă se întâlneşte cu cineva la un bar şi foloseşte anume rachiul, poate să vină acasă, să înceapă, fără pricină, nu că nu-i mâncare, sau că nu-i cald, sau că nu-i altele. Aşa - de ce nu-i mătura în ungher? De ce nu-i farfuria pe masă? De ce nu mi-ai turnat în farfurie?”

Europa Liberă: Asta-i pretextul.

Alexandra Agrici: „Da şi de aici se începe. Trebuie numaidecât să meargă să dea un pumn pe neaşteptate. Sau să strice scaunul, masa s-o răstoarne. Trebuie de-amu să fiu „na cecu”! Nu-ţi place? – eu răstorn masa! Nu-ţi place? – scaunul te ajunge din urmă! Am adormit mai devreme decât dânsul, m-am trezit – stătea cu cuţitul asupra mea. M-am trezit cu cana cu apă fierbinte s-o răstoarne peste mine.”

----------------------------------

Fuga de neînţelegerile din familie este un motiv frecvent al plecării femeilor peste hotare. Rodica Melesteu, după opt ani de căsnicie, şi-a abandonat bărbatul, pentru că nu mai suporta chinurile din familie. A ajuns să muncească tocmai în Italia, unde, aşa cum spune ea, a găsit adevărata fericire. Rodica explică, de ce multe din moldovence preferă italienii ca parteneri de viaţă.

Rodica Melesteu: „Bărbaţii italieni sunt majoritatea persoane cu mult mai gentili, mai educaţi. Îs cu mult mai sensibili şi stimează femeile. Un bărbat moldovean nici bătut măr n-ar fi în stare să stimeze o femeie simplă, aşa cum stimează un italian, care nu cunoaşte absolut o persoană. Şi stima asta şi respectul ista face femeile moldovence să înşeleagă, care este diferenţa dintre bărbaţii italieni şi bărbaţii moldoveni. Poate nici nu se îndrăgostesc, poate este, pur şi simplu, numai un respect reciproc, de atâta că ei le tratează foarte bine şi le stimează, de atâta şi se căsătoresc.”

Europa Liberă: Putem admite că moldovencele se recăsătoresc cu italienii mai mult din goana aceasta după avuţie?

Rodica Melesteu: „Doamne fereşte! Sunt fetele moldovence, care au noroc să se căsătorească într-adevăr din dragoste, să facă familie. Da a doua variantă este aceea că, pur şi simplu, divorţează de la Moldova, sau dacă-s divorţate şi poate să facă aici o căsătorie falsă. După ce face căsătoria asta, peste jumătate de an poate să ia permisul, pe urmă peste 10 ani devine cetăţean al Italiei.”

Europa Liberă: A divorţa de soţul, care a rămas în Moldova, nu e o ruşine pentru femeile moldovence aflate acolo?

Rodica Melesteu
: „Nu. E o tristeţe, îţi pare rău că nu a reuşit. O femeie, ca să aibă o viaţă cum se cade cu o persoană de la Moldova, s-o divorţat şi vin aici şi îşi aranjează viaţa. Dacă reuşeşte şi întotdeauna se gândeşte, că asta o să-i dea posibilitate ca să-şi aranjeze copiii ei, şi copiii n-a să sufere, aşa cum a suferit ea în tinereţe.”

Europa Liberă: Da italiencele nu sunt geloase?

Rodica Melesteu: „Îs foarte geloase că le treci strada lor. Dar dacă un bărbat e singur, nu-i căsătorit, sau n-are prietenă italiancă, moldovencele nu pot să aibă probleme. În primul rând. În al doilea rând, italiencele mai devreme de 30, de 40 de ani nici nu se căsătoresc. Aici nu se căsătoresc ca la noi, de 17-18 ani. Aici aşteaptă 40 de ani, aici nasc copii la 50 de ani, primul copil. Şi asta pentru dânşii e normal, de atâta că ei socot, că întâi trebuie să se coacă la minte şi pe urmă să facă o familie. Mentalitatea noastră e foarte diferită.”

Europa Liberă: Păi bine, există cununia religioasă.

Rodica Melesteu: „Chiar dacă noi suntem ortodocşi, aici este o procedură. La biserică fac ei acolo ce trebuie, preoţii. O persoană ortodoxă, chiar dacă a fost căsătorită, poate să se căsătorească în biserică cu o persoană catolică. Tot e posibil şi e destul de înţelegători şi-s bucuroşi, sperând că macar acuma să aibă noroc sufletul cela şi să aibă o familie cumsecade şi n-o să aibă probleme. De atâta că toate istoriile, care o femeie ajunge să povestească la un bărbat italian, apoi îţi mori de milă şi plâng şi li-i jele că, iaca, a fost în viaţă aşa cazuri. De atâta că aici, în Italia, nu se aude că un bărbat ocărăşte femeia, sau o bate, sau o schingiuie, sau o fugăreşte şi femeia şi copii de acasă. Aici cazuri aşa ceva nu-s. Aici parcă ar fi paradisul pe pământ.”

----------------------------

Preponderent, în mediul rural se vede realitatea bărbaţilor, ai căror soţii au plecat peste hotare. Mulţi dintre ei petrec ziua întreagă la baruri şi în beţii, dar au şi ei argumentele lor.

Voce: „Da, într-adevăr acolo ele sunt mai bine. Din ce cauză? Se poartă frumos, au un ban, o duc la restaurant, o duc la o cafenea, o duc la o saună, la mare. Da marea mult afectează pe femeia noastră de la ţară, pentru că ele în viaţă n-au văzut marea. Da, într-adevăr bărbaţii civilizaţi, din partea străină-s mult mai...mult stimează, am înţeles, moldovencele, pentru că ele..., hai că sunt o parte, care au trăit aici mai bine. Altele sunt, care n-au ieşit din caloşi şi fugărită prin strujeni, dar dând acolo de un bărbat amabil, frumos, poate frumos nu, că am înţeles că frumos ca moldovenii nu-s.”

Voce: „Se despart familii. Mâncarea, spălatul pentru un bărbat e foarte greu. Eu nu ştiu cum rezistă iştilalţi. Poate pe cineva îi încălzeşte banii.”

Voce: „Nu vreau să-i dau voie. Da de amu dacă te duci, du-te şi înapoi să nu mai vii. Mai bine mă duc eu, decât s-ar duce ea.”

Voce: „Dragostea mai mare se face, când mai lipseşte câte odată.”

Voce: „Catastrofă. Când n-avem bani, asta e cel mai greu.”

Voce: „Dacă se duce, ori el, ori ea, clar lucru - asta-i că se divorţează de-amu.”

Voce: „O trăit cu soţul 30 de ani, nu era beţiv, da acum e beţiv de-amu.”

--------------------------

Pavel Borșevschi
Bărbatul nu are o valoare mai mare decât femeia, în ochii lui Dumnezeu, sau invers. Părintele Pavel Borşevschi, parohul bisericii Sfântul Dumitru din Chişinău, aminteşte Cuvântul lui Cristos, care zice: Dacă cineva voieşte să fie cel dintâi, să fie cel din urmă dintre toţi şi slujitor al tuturor. Şi asta, aşa cum spune slujitorul bisericii, nu este valabil doar în biserică, ci şi în familie.

Pavel Borşevschi: „După cum Hristos iubeşte biserica, aşa şi bărbatul pe femeia sa. Nicidecum limitându-se cumva, Scriptura şi apostolul Pavel la faptul că bărbatul ar fi superior femeiei – nu! Prima minune Hristos a săvârşit-o la nunta din Cana Galileei, ca să arate fapt că modelul lui, a bisericii, este întâi şi întâi familia. Vor fi doi într-un trup. Este ceva straniu, dar ce înseamnă doi în trup şi deodată cineva vrea să fie mai mare? Mîna stângă vrea să fie mai mare decât mîna dreaptă.”

Europa Liberă: O soţie mai cicălitoare îl aduce la eşecuri pe bărbat, pe soţ, pe pereche?


Pavel Borşevschi: „Da, în cazul când o soţie vrea cumva să predomine în familie, ce se întâmplă? După regula bisericii, asemenea comportament al femeii nu este altceva decât o catastrofă, de fapt, în aranjamentul, în orânduiala lui Dumnezeu. Dragostea creştină a unei soţii bune, înţelepte, ea nu este altceva decât o slujire, sau o autojertfire benevolă soţului său toată viaţa sa. Şi numai aşa poate fi fericită o femeie. Un soţ nu se mântuieşte, nu-şi salvează sufletul fără soţie şi fără copii. Lui îi este dată familia, el este cârmaciul. Dacă el, până la urmă, dă bir cu fugiţii: tu nu-mi placi, îmi place alta, - eu îi numesc pe ăştea trădători, adică oameni pierduţi.”

Europa Liberă: Care sunt cele mai mari păcate, pe care le săvârşesc bărbaţii?

Pavel Borşevschi
: „Păcatul cel mai mare, de fapt, fraţii mei, nici a soţiei, nici a soţului nu este adulterul, dacă soţul a păcătuit şi îi pare soţiei că e atât de greu, Doamne fereşte, cu adulterul. E clar că, după lege are dreptul să dea la divorţ. Dar niciodată să nu se mai căsătorească, să rămână singură toată viaţa ei şi să se roage lui Dumnezeu. Ca în locul soţului să-i rămână Hristos, căruia să i se jertfească până la capătul zilelor sale şi copiilor, dacă-i are. Dar atunci, când ar vrea să-şi refacă viaţa, nu face decât preacurvie şi lucrul ăsta este condamnabil.”

Europa Liberă: Dar ce înseamnă curvie şi preacurvie?

Pavel Borşevschi: „Noi vorbim de curvie, de desfrâu, cînd până la căsătorie se face păcatul cu femeia sau cu bărbatul. Dar, dacă de acum este căsătorit, are taina sfintei cununii, păcatul este dublu. Se numeşte preacurvie. La mine a venit un domn deştept, nu-l numesc înţelept: „părinte dă Evanghelia şi crucea şi lasă ca ea să jure, soţia, că nu m-a schimbat!”. De fapt jurământul nu este primit în biserică, dar dacă tu insişti, pentru ca să-ţi menţii familia, eu fac. Dar, uite cum e primit în biserică - că totuşi, întâietate i se dă bărbatului. E drept? „E drept, frate părinte şi nan părinte, spune, te rog, ce am eu de făcut?” Întâi să juri tu că n-ai schimbat-o niciodată şi apoi jură ea. „A-a-a, nu părinte, eu am venit ea să jure!” Nu frate, hai să jurăm întâi noi, sau să arătăm întâi noi fidelitate, dragoste.”

Europa Liberă: Părinte Pavel, v-a zis soţia vreo dată că sunteţi idealul de bărbat, pe care şi l-a dorit şi îl are?

Pavel Borşevschi: „Nu ştiu cum să vă lămuresc, dar mie nu mi-a plăcut niciodată să-mi spună cineva că eu aş fi un ideal. Nu îmi plac asemeni mărturisiri. De fapt, după ce ne-am căsătorit, noi ne-am străduit să nu mai spunem cuvinte unul celuilalt. Noi ne-am străduit să trăim unul pentru celălalt.”

-----------------------------

Corneliu Ciurea, expert la IDIS Viitorul, este apreciat pentru inteligenţă şi erudiţie. A fost şi membru de partid, până nu demult. Pentru că este burlac, se zice, că îl admiră mai multe reprezentante ale sexului frumos. Pentru că rămâne în căutarea celei de-a doua jumătăţi, i-am propus să ne spună, cum arată femeia model, în viziunea lui.

Corneliu Ciurea
Corneliu Ciurea
: „Există modelul femeii tradiţionale în Republica Moldova, care este ceva mai greu de convins, dacă vorbim în termeni bărbăteşti. Dar este predispusă spre aceeaşi treptată şi graduală cădere în păcat. De data aceasta căderea în păcatul democraţiei şi capitalismului, în care societatea îţi oferă foarte multe, repet, ispite. Şi chiar şi femeia tradiţională este predispusă, din ce în ce mai mult, să le accepte.

Bun, există femeia perversă în Republica Moldova. O ştim cu toţii, este cea care călătoreşte mult peste hotare. Nu este doar prostituata, este şi femeia, care se află de dimineaţă până seara târziu în bar şi este la vânătoare. Pentru că la noi se vânează foarte intens bărbaţii, veniţi de peste hotare. Există şi noţiunea de turism sexual. Există şi femeia politician, dacă doriţi, şi femeia de afaceri, care şi ele încearcă să demonstreze, că feminismul şi-a croit drum în Republica Moldova.

Dar cred, că eşuează lamentabil în acest sens şi, mă întreb, în ce măsură există în Republica Moldova femeia ideală, femeia frumoasă, femeia pe care a zugrăvit-o, cândva, Botticelli. Mă tem că este foarte greu de găsit asemenea femei. La fel, precum este foarte greu de găsit şi bărbaţi, care să corespundă unei imagini pozitive. Dar, bun, faţă de bărbat nciodată nu au fost asemena pretenţii.”

Europa Liberă: Dar Dvs căutaţi o femeie model?

Corneliu Ciurea: „ Femeia model, de fapt, este femeia de care te îndrăgosteşti şi peste un timp oarecare, îţi dai seama că standardele, pe care le-ai înaintat, au fost mult prea înalte.”.

Europa Liberă: Ce cerinţe aţi avea faţă de o a doua jumătate?


Corneliu Ciurea: „Eu nu sunt cu nimic deosebit decât alţi bărbaţi. Având în vedere că sunt burlac, sunt poate ceva mai exigent.”

Europa Liberă: Aţi avea mai mari pretenţii?

Corneliu Ciurea: „De fapt, îmi cereţi să explic ceea ce este inexplicabil. Până la urmă, ceea ce îmi doresc foarte mult este să mă îndrăgostesc şi acesta este singurul lucru, pe care-l putem pretinde. Şi te poţi îndrăgosti de oricine, chiar şi de o femeie perversă. Este altceva că acest lucru, din păcate, şi nu mă refer doar la mine, dar am impresia că mă refer la foarte mulţi alţi bărbaţi, se întâmplă din ce în ce mai rar în ţara noastră. Şi mă întreb, de ce oare acest lucru se întâmplă foarte rar?

Probabil, oamenii se întâlnesc din ce în ce mai puţin, comunică din ce în ce mai puţin. Oamenii sunt pe Internet din ce în ce mai mult, dar asta nu e o comunicare veritabilă şi cred că atenţia noastră, şi a femeilor inclusiv, este dispersată şi orientată spre tot felul de fleacuri, care ţin de bani, de capricii, de haine, de parfumuri şi este mai puţin orientată spre lucrui importante.”

Europa Liberă: În această zonă, unde se află şi Republica Moldova, credeţi că bărbatul, totuşi, preferă tot mai mult să-şi vadă consoarta la bucătărie, în şorţ, cu cratiţele în mână?

Corneliu Ciurea
: „Suntem sub imperiul unor modele şi cu siguranţă că e aşa. Deşi nu ne putem compara cu georgienii sau cu armenii, unde regulile sunt mult mai stricte. Dar sigur, ne-ar plăcea femeia gospodină, care este o imagine ideală. Urmează încă să învăţăm arta colaborării şi comunicării cu femei ocupate, cu femei care au multe alte lucruri de făcut, decât doar creşterea copiilor.”

Europa Liberă: Antrenate în diferite activităţi?


Corneliu Ciurea: „Angrenate în diferite activităţi şi sunt sigur că o comunicare în acest sens încă nu s-a produs. Bărbaţii vin încă cu vechile stereotipuri, femeile încearcă să câştige o zonă de libertate mai mare, care este foarte greu de câştigat, având în vedere că, în continuare, se află sub presiunea unor norme sociale. Şi de aici, există această contradicţie, pe care cu toţi o suportăm, chiar şi cei căsătoriţi. M-aţi întrebat dacă sunt burlac. Da, sunt burlac, dar foarte multe cupluri, de mult formate, astăzi scârţâie şi comunicarea între ei este defectuoasă.”

Europa Liberă: Sau chiar mai mult – divorţul. Ce ar avea în comun o femeie, să zicem de 30 de ani, cu vreo trei-patru copii de la ţară, cu un bărbat care mai ia la măsea, şi cu o femeie din mediul urban, acolo unde, totuşi, alte oportunităţi sunt pentru ea?


Corneliu Ciurea
: „Bun, într-o cheie tradiţionalistă, aş spune că femeia de la ţară este mai fericită. Pentru că şi-a găsit culcuşul, şi-a găsit vatra şi, cât de cât, este o femeie aşezată, cu familie, cu soţ, chiar dacă şi soţul este pe alocuri beţiv. Femeia de la oraş este singură. Femeia de la oraş este înconjurată de foarte mulţi oameni, care sunt la fel de singuratici ca şi ea. Urmăresc cu atenţie în cafenelele şi barurile din capitală - este foarte greu să „agăţi” pe cineva, deşi sunt supraaglomerate. Se află sute şi sute de oameni solitari, singuratici, care încearcă să lege un capăt de vorbă şi cărora, până la urmă, nu le reuşeşte. Femeia de la oraş - asta, de fapt, este un veridict pentru ea, este condamnată să fie singură şi condamnată mereu să caute un capăt de vorbă. Nu mă refer la altceva, doar o discuţie, care îi este mereu refuzată.”

Europa Liberă: Ce credeţi despre femeia politician?


Corneliu Ciurea: „Nu cred lucruri bune despre ea. Chiar dacă consider că femeile trebuie să se implice cât mai activ în politică şi regret faptul, că partidele, conduse de bărbaţi, şi-au cam bătut joc de ele, fără ca ele să conştientizeze acest lucru. Pentru că nici într-un partid, aflat astăzi la guvernare, nu găsim o prezenţă semnificativă a femeilor. În acelaşi timp, consider că în mare pare parte vina pentru acest lucru este a femeilor, întru cât bărbaţii au avut o strategie foarte perversă în politică. S-au înconjurat de una-două femei mai răsărite, care aveau drept scop limitarea accesului celorlalte femei în funcţie cheie. Şi cam asta este valabil pentru toate partidele politice.

Mi-aş dori foarte mult ca această practică să se schimbe şi femeile să aducă la rândul lor alte femei şi să le promoveze, ceea ce nu se întâmplă astăzi. Dacă veţi întreba vreun politician femeie, aflată astăzi în Parlament, care sunt trei politicieni, care îi plac cel mai mult, cu siguranţă că toţi trei nominalizaţi de ea vor fi bărbaţi.”

Europa Liberă: Femeia în afaceri?


Corneliu Ciurea: „Este un subiect interesant. Cunosc mai puţin această lume. Dar bănuiesc că şi ele undeva, la un moment dat, au avut drept protector un bărbat, care le-a lansat în carieră. Probabil, cu unele excepţii. Dar cred că multe au avut nevoie de umărul unui bărbat, sau, dacă vreţi, de palma unui bărbat pentru a urca câteva trepte, în continuare demonstrându-şi propria autonomie şi, bun, sper cel puţin aici, ele să meargă mai bine, decât în politică.”

Europa Liberă: În sectorul asociativ prezenţa lor este mai impunătoare?


Corneliu Ciurea: „ Da, este mai impunătoare. Tocmai pentru că bărbaţii merg mai mult spre politică şi atunci asta este o zonă alternativă. Să nu fie bucuroase femeile, că se află mai mult în mass media, sau în sectorul asociativ, pentru că chiar şi în mass media redactorii şefi sunt, de cele mai multe ori bărbaţi, iar femeile, care sunt mai multe, e adevărat, aleargă după ştiri. În sectorul asociativ e acelaşi lucru - asistentele, directoarele de proiect sunt de multe ori femeile, dar directorii sunt bărbaţii. Bun, asta este deocamdată diviziunea muncii în Republica Moldova şi nu doar.”

Europa Liberă: Dar, până la urmă, pledaţi pentru egalitatea genurilor?

Corneliu Ciurea: „Pledez pentru o egalitate, e adevărat, dar nu cu orice preţ şi nu cum este obţinută ea astăzi. Până la urmă, o deplină egalitate, şi am ajuns la această concluzie în urma lecturilor făcute, nu poate fi obţinută. Un model al societăţii patriarhale va predomina, dar cred că femeia are dreptul să câştige mai mult teren. Cel puţin putem fi scutiţi de ipocrizia, care domină astăzi pe scena politică şi nu doar din Republica Moldova, atunci când ni se spune că femeile au toate şansele de a câştiga şi asta o spun bărbaţii. Deci, bărbaţii, dacă nu vor să cedeze în acest sens, ar putea cel puţin să tacă.”

Europa Liberă: O femeie puternică este greu de cucerit?

Corneliu Ciurea: „Orice femeie puternică, cred, este la un moment dat extrem de vulnerabilă şi slabă. Trebuie doar s-o prinzi în momentul ăsta şi atunci femeia este, cum zicea un scriitor, ca şi o poartă, care la un moment dat ţi se va deschide larg, dacă vei bate la uşă.”

Arată comentarii

XS
SM
MD
LG