Linkuri accesibilitate

Periclitați sunt în special copiii rămași fără supravegherea ambilor părinți

Un raport recent al Biroului Naţional de Statistică privind excluziunea socială arată că în ultimii ani, în Republica Moldova, la grupurile vulnerabile tradiţionale, cum sînt persoanele cu dizabilităţi sau vîrstnicii, s-a adăugat un grup specific supus excluziunii: familiile migranţilor.

Chiar dacă pentru familiile migranţilor cercetătorii înregistrează cea mai redusă incidenţă a sărăciei, datorită banilor pe care îi trimit acasă membrii plecaţi peste hotare, acest grup este expus mai multor riscuri sociale, constată specialiştii. Cei mai vulnerabili la aceste riscuri sînt copiii care, după ce părinţii se decid să plece peste hotare, rămîn sub tutela altcuiva sau doar cu un părinte. În anul 2008, potrivit raportului prezentat de Biroul Naţional de Statistică, din numărul total de elevi pe ţară, 24% erau copii cu unul sau ambii părinţi plecaţi peste hotare.

Adrian Pena este elev în clasa 4 a unei şcoli din Chişinău şi de 4 ani locuieşte doar cu tatăl şi fratele-său, după ce mama a plecat în Grecia.

Adrian Pena: Ea a hotărît să plece ca să cîştige mai mulţi bani. Noi dorim să facem o casă pe pămînt şi s-o facem mai repede. Aici nu se plăteşte aşa de mult ca în Grecia. În Grecia foarte mult se plăteşte.

Psihologii susţin că mai degrabă copiii se simt excluşi social în primul an după destrămarea familiei. Riscul ca aceştia să fie izolaţi de grupul lor de referinţă la şcoală sau la grădiniţă este foarte mare, spun psihologii. Şi asta nu din cauză că ceilalţi copii ar putea şti că părinţii le sunt peste hotare, ci mai degrabă izolarea survine deoarece aceşti copii, la nivel inconştient, transmit starea lor sufletească grupului în care se află, explică psihologul Tatiana Mînăscurtă.

Tatiana Mînăscurtă: Starea de suferinţă e în interiorul lui. Ca rezultat, el începe să aibă un comportament poate uneori deviant, uneori cade în cealaltă extremă, devine închis în sine, timid, retras. Şi atunci copiii încearcă să-l respingă oarecum, pentru că el este diferit de cum era altădată. Riscurile în dezvoltarea unei personalităţi armonioase sînt foarte mari. Mai ales e vorba de acei copii care rămîn fără supravegherea ambilor părinţi, care nu au nici o tutelă sau un matur care să-i sprijine în cazul unei dificultăţi.

Criza de identitate prin care trec şi lipsa unui matur la care să se raporteze fac ca aceşti copii să adere la grupuri nonformale, distructive, cum le spun psihologii, sau să cadă pradă nedreptăţilor din jurul lor şi atunci foarte mulţi dintre ei pot deveni delincvenţi sau persoane inadaptate social.

Veronica Antonov
Integrarea familiei, care pare să fie o soluţie pentru copiii abandonaţi, nu reduce însă întru totul riscul familiilor de migranţi de a fi excluşi din societate. Lipsa accesului pe piaţa muncii în cazul întoarcerii în ţară şi a posibilităţilor de angajare menţin acest grup în sfera vulnerabilităţii din punctul de vedere al excluziunii, aceste familii rămîn dezintegrate social, susţine expertul social de la IDIS Viorica Antonov.

Viorica Antonov: Experienţa acumulată în Europa nu este din păcate apreciată în RM. În cel mai rău caz ce se întîmplă, cum deseori vedem, părinţii care se întorc acasă pe o scurtă perioadă de timp beneficiază de fericirea reîntregirii familiei, apoi se întorc înapoi în străinătate pentru a munci sau a se stabili acolo. Respectiv, excluziunea socială este nu atît la nivel naţional, cît şi la nivel internaţional, cum vă daţi seama.

Efectele sociale negative sînt amplificate şi de faptul că migranţii ilegali în majoritate nu contribuie la crearea bugetului de asigurări de stat, prin urmare pe viitor ei nu vor putea beneficia de alocaţii, îndemnizaţii sau ajutoare de la stat.

Politicile de incluziune, atît cele de la nivel guvernamental cît şi la nivel local, trebuie, în accepţia expertei, să se axeze pe promovarea politicilor de familii integrate prin prestaţii de servicii sociale, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a familiilor, pe de o parte, şi pe de altă parte crearea unor locuri decente de muncă sau a unei pieţe de muncă incluzive, care să includă şi grupurile vulnerabile, nu doar pe cele pe care le solicită economia. Asta ţine, nu în ultimul rînd, şi de cultura civică a societăţii, conchide expertaViorica Antonov.
XS
SM
MD
LG