Linkuri accesibilitate

Cauzele depopulării satelor: sărăcia, migraţia şi îmbătrînirea populaţiei*


Frumuşica Nouă

Frumuşica Nouă

Fenomen pregnant în raioanele Floreşti, Edinet şi Orhei

De aproape un deceniu, Republica Moldova este caracterizată ca fiind un stat îmbătrânit, care nu înregistrează un spor natural pozitiv. Vlada Ciobanu a aflat care este situaţia unui sat care a rămas fără niciun locuitor şi ce spun experţii despre tendinţele în demografie.

Ca să ajungi în satul Frumuşica Nouă din raionul Floreşti, sau mai bine zis ceea ce a mai rămas din el, trebuie să mergi pe jos vreo 4-5 km din satul învecinat, trecând peste câteva dealuri şi o râpă. Iarna se poate ajunge numai cu o sanie trasă de cal şi îţi mai trebuie şi o călăuză de prin părţile locului, pentru că, de câţiva ani, de fapt, nu există nici un drum care să ducă spre această localitate.

'
Apărută în anul 1950, lângă o brigadă de tractoare, Frumuşica Nouă a fost declarată cu doar câteva decenii mai târziu drept fără perspectivă. Sătenii pur şi simplu au avut nenorocul să locuiască prea departe de şoseaua spre Floreşti, adică depate de o viaţă economică intensă. Iar autorităţile sovietice au constatat tardiv că nu vor putea să le ofere în curând o şcoală sau o casă de cultură. Totuşi, timp de trei decenii, în Frumuşica Nouă au reuşit să se înalţe vreo 40 de gospodării şi să apară şi un mic cimitir. Anul trecut, în sat mai locuia însă un singur om.


Călăuza mea din satul vecin, Vasile, care ne-a adus cu sania, ne-a arătat unde au fost cândva casele: „Aici a fost casă, acolo tot a fost casă, în partea cealaltă de drum – brigadă. Aici tot a fost o casă, aici trăia mama cu fiul. Fiul mai venea prin sat, făcea cumpărături, se ducea la Cubolta, dar mama stătea acasă nu avea unde să se ducă. Acolo lângă fânână tot a fost o casă".

Tot ce a rămas astăzi din sat sunt doar câteva cruci cu inscripţiile şterse şi o casă pe jumătate demolată, în care, cum ne-a spus Vasile, au trăit mult timp doi oameni, lipsiţi de orice condiţii de trai şi care din 1999 nu aveau nici măcar electricitate.

Frumuşica Nouă era cândva mai mare decât satul vecin Mărăşeşti. Sergiu Groza a lucrat cândva în Frumuşica Nouă: „S-a spus că satul nu e cu perspectivă şi s-au mutat în Mărăşeşti. Care se mutau şi care i-au mutat cam de bună voie cu de-a sila”.

Satul nu are niciun locuitor, dar încă figurează în registrele de stat, iar primarul din satul alăturat, Frumuşica, Ion Caminschi vrea să înceapă procedura de radiere a satului din hărţi.


Frumuşica Nouă reprezintă totuşi mai mult un caz atipic, pentru că a fost depopulat în mod forţat pe timpurile sovietice. În ultimele două decenii, însă, zeci de localităţi au ajuns pe cale de dispariţie din alte motive – sărăcie, migraţia forţei de muncă şi îmbătrânirea populaţiei. Sociologii şi demografii spun că începând cu anul 2001 Republica Moldova e definit ca un stat îmbătrânit, în care se nasc mai puţini oameni decât mor.

Iată cum explică aceste transformări, sociologul Ion Jigău: „Schimbarea unor comportamente legate de reproducerea umană. Noi şi la ţară devenim de-acum un popor care are cel mult doi copii. Pe urmă sunt probleme legate de infrastructură dacă satul este mic şi nu are şcoală, oricum la părinţi imediat ce copilul va creşte apare problema: unde îl va da la şcoală? Chiar dacă este gimnaziu apare următorul pas ce fac copiii după ce au făcut gimnaziu.”

Cele mai afectate de fenomenul depopulării sunt raioanele din regiunea de Nord şi Centru – Floreşti, Edinet şi Orhei. Explicaţia lui Ion Jigău este că spre deosebire de aceste regiuni, în zona de Sud a ţării s-a mai păstrat tradiţia de a avea mai mulţi copii în familie: „Nordul, ei au fost mai mobili şi una din cauze a fost şcoala. Având şcolile relativ bune în sate relativ mari cu o pregătire bună absolvenţii au plecat la universităţi şi nu s-au mai întors în sate. Au plecat tot mai mult tinerii, de câteva generaţii ei au plecat şi nu s-au mai întors”.

Expertul Fondului ONU pentru Populaţie, Victor Lutenco spune că anual Republica Moldova pierde 8000 de oameni, ceea ce reprezintă în medie populaţia a 5-6 sate: „Lucrul la care aş atrage atenţia sunt tendinţele de migraţie şi o să observaţi că migrează în mare parte populaţia economică activă, rămân în sate sau copii sau bătrâni, pe parcursul la mai mulţi ani din motive naturale pot să depopuleze localităţile până la valori de zero şi vă ciocniţi cu fenomenul localităţilor care au rămas fără populaţie.”

Chiar dacă satele sunt cele mai afectate de fenomenul migraţiei, anume acestea, în mod paradoxal, ar avea cel mai mare potenţial de creştere a populaţiei. Explicaţia experţilor este că în zonele rurale numărul căsătoriilor este mai mare decât în oraşe, cuplurile sunt mai durabile şi la sate se nasc mai mulţi copii ca la oraş.

* Material realizat in cadrul Școlii de Studii Avansate de Jurnalism a CJI (Centrul pentru Jurnalism Independent).
XS
SM
MD
LG