Linkuri accesibilitate

Filme bune pe subiecte istorice nu sînt de așteptat atunci cînd cunoașterea istoriei reale este ocultată, intoxicată de politică.

Nimic nu se pretează zilele acestea mai bine la o discuție în cadrul acestei rubrici decît o explicație a controversei pe care a stîrnit-o la Festivalul Filmului de la Berlin și în presa românească filmul de debut al regizorului Constantin Popescu, intitulat Portretul luptătorului la tinerețe, proiectat la Berlinală în cadrul secțiunii Forul Internațional al Noului Cinematograf.

Potrivit declarațiilor regizorului, făcute pentru HotNews.ro, „în film sînt prezentate două lumi aflate în conflict, comuniștii și opozanții regimului”, „filmul nu dezbate, prezintă”, [iar] „...atunci cînd va fi gata cu totul, va avea trei părți, pentru că ar fi fost imposibil de acoperit, așa cum văd eu lucrurile, atît de multe aspecte, grupuri, ideologii, opinii, decizii, drame într-un singur film”; „important este să ne cunoaștem istoria”.

Indiscutabil, ultima afirmație este în sine adevărată, iar arta cinematografică joacă un rol important în educația noilor generații. Film de ficțiune, Portretul luptătorului la tinerețe, își propune, conform realizatorului său să ilustreze lupta grupărilor post-belice de rezistenți anti-comuniști din munți și eliminarea lor brutală de către forțele de securitate ale regimului din anii 50.



Ceea ce a deranjat și a determinat lansarea unui mesaj de protest din partea a trei instituții de la București către organizatorii Berlinalei 2010 este faptul că în mod lipsit de ambiguitate scenariul filmului a luat ca model istoria unui personaj în sine controversat, Ion Gavrilă-Ogoranu. Membru activ al Gărzii de Fier, participant la pogromul de tristă memorie de la București, Ogoranu – se spune în protestul trimis la Berlinală – „și-a recunoscut convingerile antidemocratice și de extremă dreaptă” atît în discursurile publice cît și în cărțile pe care le-a publicat.

Faptul este notoriu și dificil de trecut cu vederea sau contestat, după cum notabilă este și afirmația autorilor protestului că „promovarea cultului persoanelor și organizațiilor cu caracter fascist, rasist și xenofob este interzis de lege în România și contravine principiilor fundamentale ale democrației europene”.

Curatorul secțiunii Forum a Festivalului, Christoph Terchehte a răspuns protestului primit refuzînd cererea de a opri proiecțiile programate ale filmului. Potrivit răspunsului său, „filmul nu face comentarii despre opiniile politice ale lui Ogoranu..., sîntem cu totul conștienți că Ogoranu a făcut în mod public afirmații extremiste, rasiste și antidemocratice [și] nu sîntem de acord cu aceste puncte de vedere, după cum nici filmul nu este... Prezentăm filmul la Berlinală pentru a încuraja discuția despre o perioadă a istoriei care nu este larg cunoscută”.

Curatorul adaugă în răspunsul său că audienței secțiunii Forum i-a fost pusă la dispoziție informația de bază care include și punctul de vedere al Institutului Elie Wiesel din București. Catalogul tipărit, include, este adevărat, un interviu pe larg cu regizorul Constantin Popescu, în care acestuia îi sînt puse întrebări pertinente și despre personajul care a inspirat scenariul filmului.

De reținut este observația sa că în România nu se face o educație suficientă și eficientă pe tema istoriei recente, inclusiv a rezistenței anti-comuniste și a „diversității grupurilor de rezistență”. „Nu știu dacă este sănătos sau nu, dar aceasta este ambianța în jurul meu astăzi”, spunea regizorul, amintind că a putut asculta și vedea doar cîteva documentare la radio și televiziune, și citi cîteva cărți. „Știu puține lucruri despre subiect... simt că nu este îndeajuns... Este important să ne cunoaștem trecutul, să evităm greșelile trecutului”.

Puncte de vedere ce ar trebui să rețină atenția fiindcă, la urma urmelor, spus pe scurt, filme bune pe subiecte istorice nu sînt de așteptat atunci cînd cunoașterea istoriei reale este ocultată, intoxicată de politică și propagandă pro-legionară.
XS
SM
MD
LG