Linkuri accesibilitate

Curtea Supremă de Justiţie nu ţine cont de jurisprudenţa europeană

Cum e posibil ca în baza aceluiaşi material probator instanţele modoveneşti să dea soluţii diametral opuse, iar de la o sentinţă de condamnare în fond să se se ajungă la una de achitare în recurs? Este una din întrebările pe care le-a adresat-o judecătorilor actualul ministru al justiţiei Alexandru Tănase, la reuniunea lor anuală de sămbăta trecută. Ce soluţii ar exista pentru a se exclude decalajele din practica judiciara.

Avocatul Vladislav Gribincea, preşedintele Organizaţiei Juriştii pentru Drepturile Omului, spune că, prin lege, Curtea Supremă de Justiţiei este instanţa responsabilă pentru uniformizarea practicii judecătoreşti. Nu puţine sunt însă cazurile, spune Gribincea, în care acelaşi colegiu al acestei instanţe, la diferenţă de câteva zile, a pronunţat hotărîri diametral opuse cu referire la cazuri similare. Dar mai grav este, mai zice avocatul, că CSJ nu ţine cont de jurisprudenţa europeană şi continuă să pronunţe sentinţe similare celor condamnate o dată de către instanţa de la Strasburg:

Vladislav Gribincea: „Lăsând la o parte aspectele statistice, m-ar interesa mai mult aspectele calitative. În cauzele în care au participat mulţi judecători de la CSJ, CEDO a constatat abateri extrem de grave, Spre exemplu, în cauza Dacia împotriva RM, CEDO a constatat că este inadmisibil de a expropria o persoană care a dovedit un bun în urma privatizării sau scoaterii la licitaţie de către stat. Decizia era definitivă, însă după asta lui Filat i s-a încercat să i se ia un bun. CSJ a admis cerera procurorului, a anulat privatizarea şi nici măcar nu s-a expus în vederea acestui argument. În asemenea situaţii, nu numai o mustrarea morală, dar nici demiterea n-ar fi suficientă.”

Avocatul este de părere că o soluţie ar fi instituirea unui mecanism de monitorizarea stricta a sentintelor date de CSJ: „Adică să se codifice de fapt jurisprudenţa CSJ şi să se supravegheze ca nu cumva un colegiu al CSJ să dea soluţii diametral opuse. După exemplul CEDO: Chiar dacă cauzele sunt diferite, soluţiile ar trebui să fie previzibile. Cauzele cele mai importante se judecă de un colegiu lărgit de judecători. Dacă CSJ ar vedea că există anumite probleme, s-o dea în plen ca Plenul să zică – această cauză se judecă anume aşa. Al doilea mijloc – există la CEDO o persoană responsabilă de codificarea jurisprudenţei, ea asistă la şedinţele colegiile şi atunci când colegiile vor să ia o decizie nu chiar conformă cu jurisprudenţa curţii, atrage atenţia camerei."

Am căutat să aflu şi opinia judecătorului de la Curtea Constituţională, Victor Puşcaşu, preşedinte al CSJ în perioada 1995-2001.
Victor Puşcaşu: „Plenul CSJ este în drept să pronunţe hotarâri explicative, care tocmai şi au menirea de a unifica practica judeiciară. Plenul trebuie să o facă mai des. În al doilea rînd, în anul 2001-2003 a fost exclus demersul în interesul legii. Este nevoie de revenit. Şi a treia măsură, hotărârile explicative ale plenului CSJ trebuie să aibă caracter obligatoriu, nu de recomandare cum e în prezent.”

Cum au depăşit alte ţari această situaţie? Iată doar câteva exemple invocate de Puşcaşu: „În SUA, spre exemplu, se publică mecanismul pedepselor. Cel care va săvârşi infracţiune, ştie ce pedeapsă îl aşteaptă, iar judecătorul nu o poate micşora. În alte ţări, nu instanţa decide ce pedeapsă se va aplica.”

Practica precedentului judiciar, în sensul european al acestei noţiuni, ar fi o altă măsură de natura sa elimine factorul arbitrar, considera mai multi experti, care subliniaza insa ca toate solutiile devin neputincioase in fata coruptiei si aservirii politice.
XS
SM
MD
LG