Linkuri accesibilitate

Viaţa în spaţiile comune ale Parlamentului Euroepan e un concurs de dezorientare sistematică.


Dacă nu are încă un nume, știinţa semnelor indicatoare din instituţii ar trebui să se numească „graficatură”. Explicaţiile vor fi mai bine primite de cineva care a văzut măcar cîteva zeci din zecile de mii de semne şi indicatoare din Parlamentul European. Căci viaţa în spaţiile comune ale Parlamentului Euroepan e un concurs de dezorientare sistematică.

Pe fiecare perete, în fiecare lift, pe fiecare uşă sau cap de scară se întind semne care trimit la camere, etaje, săli, toalete, restaurante, centre specializate, cabinete medicale, cabinete de protocol, biblioteci, săli de sport şi în genere la orice alt spaţiu împrejmuit de pereţi. T0840LW înseamnă, de pildă, camera 40 de la etajul 8 al clădirii Louis Weiss, a nu se confunda cu clădirea Winston Churchil. dar asta nu e nimic.

Un grup de săgeţi care se ciocnesc frontal anunţă ceva simbolizat de siluete de bărbaţi şi femei, respectiv, ceva simbolizat de o siluetă cu o anexă la ureche. Asta ar putea fi direcţia spre o sală de conferinţe, respectiv spre cabinele traducătorilor.

Numărul simbolurilor şi al indicativelor numerice creşte în permanenţă. Rezultatul e o hărmălaie doctă şi o aglomeraţie de însemne care are rival doar pe zidurile pline de grafitti din preajma gărilor. Nimeni nu poate imputa ceva acestei literaturi murale adminstrată de profesionişti şi echipe situate în birouri aparte, la rîndul lor semnalate de indicative numerice.

Atîta doar, că majoritatea parlamentarilor nu mai citesc semnele de pe pereţi. Mai toată lumea şi-a învăţat drumul pe de rost şi ajunge la destinaţie, după regula veche; numărînd pe sistemul a nu ştiu cîta la dreapta, a nu ştiu cîta la stînga şi drept înainte pe uşă.
XS
SM
MD
LG