Iranul marchează astăzi 31 de ani de la revoluţia islamică, revolta împotriva şahului care stă la baza creării noii republici. Mulţi analisti sunt însă de părere că aniversarea din acest an va scoate şi mai clar în evidenţă tensiunile interne din republica islamică, tensiuni provocate de alegerile prezidenţiale de anul trecut, alegeri contestate dar mai ales de modul brutal în care autorităţile au reacţionat la demonstraţiile de protest care au urmat. Relatarea corespondentei Europei Libere, Golnaz Esfandiari este rezumată de Ileana Giurchescu
În 1979, când aiatolahul Khomeini a lansat revoluţia islamică împotriva şahului Reza Pahlavi, puţin iranieni ştiau la ce să se aştepte. Dar visau la o ţară mai dreaptă şi mai liberă – ceea ce a şi promis liderul revoluţiei islamice. Aiatolahul Khomeini vorbea in 1979 despre o societate în care tirania, dictatura nu-şi au locul.
30 de ani mai târziu, apreciază corespondenta Europei Libere, mulţi iranieni, între care şi mulţi foşti revoluţionari, se întreabă dacă revoluţia nu a eşuat, făcând loc unei dictaturi militare. Mişcarea de protest, aşa-numită Mişcare Verde, care a apărut după contestatele alegeri prezidenţiale din vara anului trecut, se pregăteşte acum de noi proteste. Iar statul, este de aşteptat, va reacţiona cu aceeaşi duritate – ceea ce a şi anunţat – confirmând erodarea democrației din Iranului.
Ziaristul Nooshabe Amiri trăieşte în exil şi a fost un participant activ la revoluţia islamică. Astăzi este de părere că dictatura din Iran este mai oprimantă ca în timpul şahului. Abbas Milani, directorul programului de studii iraniene de la Universitatea Stanford atrage atenţia că ultimele luni nu sunt decât dovada că actualul regim se bazează pe forţele de ordine şi armată. După alegerile trucate din vara anului trecut, este de părere Milani, regimul se bazează din ce în ce mai mult pe armta şi miliţiile revoluţionare, transformând ţara într-o dictatură „militaro-religioasă”.
În aceste condiţii, mulţi experţi consideră că aniversarea de astăzi ar putea marca încă un moment decisiv în definirea direcţiei pe care se îndreaptă republica islamică. Liderii Mişcării Verzi nu par să pregătească o nouă revoluţie. Mulţi simpatizanţi spun că tot ce vor este o societate mai liberă, alegeri corecte, un guvern responsabil. Şi, desigur, eliberarea deţinuţilor politici.
În 1979, când aiatolahul Khomeini a lansat revoluţia islamică împotriva şahului Reza Pahlavi, puţin iranieni ştiau la ce să se aştepte. Dar visau la o ţară mai dreaptă şi mai liberă – ceea ce a şi promis liderul revoluţiei islamice. Aiatolahul Khomeini vorbea in 1979 despre o societate în care tirania, dictatura nu-şi au locul.
30 de ani mai târziu, apreciază corespondenta Europei Libere, mulţi iranieni, între care şi mulţi foşti revoluţionari, se întreabă dacă revoluţia nu a eşuat, făcând loc unei dictaturi militare. Mişcarea de protest, aşa-numită Mişcare Verde, care a apărut după contestatele alegeri prezidenţiale din vara anului trecut, se pregăteşte acum de noi proteste. Iar statul, este de aşteptat, va reacţiona cu aceeaşi duritate – ceea ce a şi anunţat – confirmând erodarea democrației din Iranului.
Ziaristul Nooshabe Amiri trăieşte în exil şi a fost un participant activ la revoluţia islamică. Astăzi este de părere că dictatura din Iran este mai oprimantă ca în timpul şahului. Abbas Milani, directorul programului de studii iraniene de la Universitatea Stanford atrage atenţia că ultimele luni nu sunt decât dovada că actualul regim se bazează pe forţele de ordine şi armată. După alegerile trucate din vara anului trecut, este de părere Milani, regimul se bazează din ce în ce mai mult pe armta şi miliţiile revoluţionare, transformând ţara într-o dictatură „militaro-religioasă”.
În aceste condiţii, mulţi experţi consideră că aniversarea de astăzi ar putea marca încă un moment decisiv în definirea direcţiei pe care se îndreaptă republica islamică. Liderii Mişcării Verzi nu par să pregătească o nouă revoluţie. Mulţi simpatizanţi spun că tot ce vor este o societate mai liberă, alegeri corecte, un guvern responsabil. Şi, desigur, eliberarea deţinuţilor politici.
