Potrivit sondajelor de opinie la ieşirea de la urne, Victor Ianucovici a cîştigat alegerile prezidenţiale din Ucraina cu 3 pînă la maximul 5 % diferenţă față de premierul Iulia Timoşenco. O victorie la limită s-ar spune care ar putea fi contestată de cel învins. Iulia Timoşenco a vorbit în ultimele zile de perspectiva unor fraude masive in favoarea lui Ianucovici, a amenintat că va scoate lumea pe stradă să protesteze dar duminică, în declaraţiile făcute, a omis aceste ameninţări.
Iulia Timoşenco este prim ministru al Ucrainei şi va rămâne în această funcţie cel puţin până la mijlocul anului când este de aşteptat ca Ianucovici, dacă victoria lui este confirmată, să organzite alegeri generale. În speranţa că partidul regiunilor, pe care îl conduce, va câştiga majoritatea voturilor.
Revenind însă la turul de balotaj de duminică, după numărarea a peste 50 la sută din voturi, Ianukovici este creditat cu 49,6 la sută din voturi, Timoşenco cu 44, 7 la sută.
„Cred că am făcut primii paşi spre reunificarea ţării”, a declarat între altele Ianucovici, în cursul nopţii. Semnificativ nu este atât ce a spus dar cum a spus, mai precis în ce limbă a vorbit: în rusă. Marcând astfel ruptura destul de clară între estul si sudul Ucrainei, regiuni mai degrabă rusofone şi vestul Ucrainei, regiune mult mai naţionalistă dar şi mai pro-occidentală se pare, regiunea unde se regăseşte electoratul premierului Iulia Timoşenco.
Ianucovici a apărut pe scena politică ucraineană in 2004, cînd a fost desemnat de fostul preşedinte Kucima drept succesor. A fost înfrint atunci în urma unor proteste masive, cunoscute astăzi sub numele de Revoluţia portocalie. Deşi Ianucovic a fost mereu prezentat drept politicianul estului rusofon, în aceşti 5 ani, el s-a poziţionat mai degrabă în centru. Lingvistic vorbind, schimbarea a fost marcată de faptul că şi-a ținut majoritatea discursurilor în ucraineană. Ieri seară însă, a revenit la rusă, poate pentru a marca faptul că nu-şi ignoră electoratul tradiţional.
Pe de altă parte, Iulia Timoşenco rămâne combativă, afirmând că alegerile nu sunt pierdute decât după numărarea ultimului vot. Numai că este greu de crezut că premierul Timoşenco ar putea mobiliza, cum a ameninţat, mulţi ucrainieni să iasă pe stradă să protesteze împotriva eventualei ei înfrângeri, cum s-a întîmplat în 2004. Nu numai pentru că ea reprezintă astăzi puterea, nu opoziţia, dar şi pentru că mulţi ucrainieni sunt profund dezamagiţi de ultimii 5 ani şi de guvernarea portocalie care s-a remarcat în prea multe cazuri prin lupte interne şi ignorarea promisiunilor electorale.
