Linkuri accesibilitate

Un film de ficţiune, veridic in unele privinţe şi neadevărat in altele, un portret al vieţii neo-naziştilor cu scopul sa prezinte societăţii aceasta problemă.

Filmul „Rusia 88” al regizorului Pavel Bardin ar putea fi interzis din cauza subiectului considerat prea controversat, in ciuda faptului ca anul trecut a fost considerat drept evenimentul anului cinematografic in Rusia. Corespondenta Europei Libere, Claire Biggs a stat de vorba cu regizorul filmului, dar nu numai cu el despre problemele aduse in discutie de acest film. Un rezumat al relatarii de la Oana Serafim:

Filmul este povestea imaginata a unui grup de skinheads rusi din Moscova care ii atacă pe străini, filmează bătăile si le postează înregistrările pe Internet. Străinii sunt, pentru eroii filmului „paraziţi”. „Parazitii fac rau, miros urit. Infectează mediul si aduc murdărie o sa va invăt cum sa scapaţi de ei. Glorie Rusiei!...”, spune eroul principal intr-o scenă violenta din film petrecută într-un metrou pustiu.

Din capul locului tema filmului este una foarte specială. Autorităţile se fac ca nu observa înmulţirea grupurilor ultranaţioniste din Rusia si mai ales legăturile dintre lumea lor si cea a politiei sau a politicienilor. Filmul pune in lumină tocmai aceasta legatură si include şi o secvenţa de cine-verite în care cetăţeni „cumsecade” ai Moscovei exprimă cu voce tare sentimente ultranaţionaliste şi xenofobe.

„Rusia pentru rusi! De ce crezi asta ? Pentru că eu cred ca Rusia trebuie sa fie locuită de ruşi...”

Poate de aceea, in ciuda succesului de critică de care s-a bucurat, filmul lui Pavel Bardin, considerat filmul rusesc al anului trecut, a fost privit cu lupa de autorităţi. Ca urmare, procuratura din localitatea Samara, l-a chemat pe regizor in fata instanţei, în baza legii din 2002 care interzice extremismul şi propagarea lui. Pavel Bardin i-a declarat corespondentei noastre că ideea filmului este tocmai de a arunca lumina într-o zonă a societăţii ruseşti, ascunsă de ochii publicului si ca autorităţile i-au răstălmăcit filmul.

„Ideea ca aceşti marginali ai societăţii ar încerca sa pună la cale o revoluţie e complet greşita. Am spus de la început ca nu suntem împotriva guvernului. Dimpotrivă. Am spus ca dam filmul oricui vrea sa îl folosească pentru a combate extremismul. Mai multe organizaţii non guvernamentale ni l-au cerut, dar nici o agenţie a statului. Singurul contact cu statul este acest proces. Nu aşteptăm cooperare, dar sper ca astfel de neînţelegeri să nu mai apară...”

Procuratura generala a amînat procesul spunînd că mai trebuie să studieze filmul. Filmul însă nu mai este proiectat în săli mari de cinema, ci doar în universităţi si cluburi specializate în filme de arta.

Regizorul a studiat îndeaproape lumea neo-naziştilor ruşi. Le-a citit site-urile, a stat cu ei, s-a documentat la Centrul SOVA care studiaza atitudinile ultranaţionaliste din Rusia. Povestea, chiar daca este imaginată, vorbeşte despre realitate. Potrivit Centrului SOVA, anul trecut cel puţin 71 de oameni au fost omorîţi şi peste 330 au fost victimele violenţei rasiale din Rusia.

Galina Kojevnikova, de la Centrul SOVA afirmă: „E un film de ficţiune, veridic in unele privinţe şi neadevărat in altele, dar acest lucru nu are prea multă importanţă, pentru că scopul filmului nu a fost să facă un portret exact al vieţii neo-naziştilor. Scopul a fost sa prezinte societăţii si fiecărui individ aceasta problemă si este ceea ce reuşeşte în mod strălucit.”
XS
SM
MD
LG