Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Iarna gerului nostru și încălzirea globală


Alexandru Călinescu
Alexandru Călinescu

Asprimea cu care s-a manifestat această iarnă în Europa ar trebui să-i facă mai reţinuţi pe adepţii teoriei încălzirii globale

Uitasem oare ce înseamnă o iarnă mai grea? Se pare că răspunsul e afirmativ, dacă ne luăm după reacţiile provocate de valul de frig ce a pus stăpînire pe o parte a României în ultima săptămînă. Avertismente, cod portocaliu, stare de urgenţă: în ciuda tuturor semnalelor, s-au înregistrat peste 30 de morţi din cauza frigului, mai mulţi decît în alte ţări central şi est europene, unde temperaturile au fost cel puţin la fel de scăzute.

O săptămînă de ger, fie el, ca să reluăm cuvîntul clişeu, „năpraznic”, nu înseamnă totuşi o catastrofă. Aş spune mai curînd că frigul a servit drept revelator pentru greutăţile cu care se confruntă, astăzi, omul obişnuit.
Cum să te protejezi de frig în blocurile vechi, construite în anii socialismului multilateral dezvoltat? Prost izolate, cu instalaţii îmbătrînite şi depăşite, ele îi transformă pe locatari în victime neputincioase. Mult prea puţine blocuri au beneficiat de operaţia de reabilitare termică. Şi apoi gazul e scump, tot mai scump.

Pensionarii, cei cu venituri mici abia ajung să plătească facturile, iar dacă nu reuşesc devin datori vînduţi. Multe familii au preferat să se debranşeze de la reţeaua termică: stau în casă înfofoliţi cu cîteva rînduri de haine pe ei, mai pun în funcţiune, dar tot cu gîndul la nota de plată, cîte un radiator electric sau îşi încălzesc mîinile la flacăra aragazului. Nu sînt cazuri izolate: numărul celor care trăiesc în aceste condiţii e mult mai mare decît se crede.

Frigul ne-a adus aminte şi de cei numiţi oamenii străzii. Trăitori în gurile de metrou, în scările blocurilor sau în cutii de carton, ei au fost literalmente culeşi de autorităţi sau de organizaţii caritabile şi duşi în adăposturi mai mult sau mai puţin improvizate, oricum insuficiente. Excluşii, marginalii nu sînt, bineînţeles, o particularitate românească; dar parcă şi aici, nu ştiu cum se face, reuşim să ne situăm în partea din faţă a plutonului.

În sfîrşit, gerul a scos în evidenţă, o dată în plus, starea precară a sistemului sanitar. Fracturi, entorse, degerături, accidente cerebrale, atacuri de inimă: toate acestea, fireşte, nu aveau cum să lipsească. Numai că spitalele sînt şi aşa suprasaturate, încît bolnavii stau cîte doi în pat sau aşteaptă pe culoare pînă se eliberează vreun loc. Îngrijirea medicală într-un spital devine o aventură de coşmar, în loc să ţină de o stare firească de normalitate.

Una peste alta, şi în altă ordine de idei, asprimea cu care s-a manifestat această iarnă în Europa ar trebui să-i facă mai reţinuţi pe adepţii teoriei încălzirii globale. Frigul, am simţit-o pe pielea noastră, se ţine încă bine pe picioare.
XS
SM
MD
LG