Problema independenţei şi a reformării companiilor publice de televiziune şi radio rămâne să fie actuală, de fapt, pentru majoritatea statelor din Estul Europei, în ultimii 20 de ani, inclusiv unele care au ajuns între timp membre ale Uniunii Europene. Vă propun să ascultăm o explicaţie a acestui fenomen pe care i-am cerut-o lui Sorin Ioniţă, directorul de cercetare a Societăţi Academice Române, pe care l-am rugat să sintetizeze mai întâi experienţa României.
Sorin Ionita: Televiziunea română nu numai că nu a ajuns ce trebuia să ajungă, o televiziune publică independentă, după modelul BBC, ci chiar a decăzut în calitate în ultimii ani, faţă de ce putea fi, plus lipsa totală de profesionalism înăuntru. Este, în continuare, o instituţie publică mamut, în care performanţa nu-i recompensată, în care ceea ce se face la o televiziune privată cu trei oameni acolo se face cu 30, şi tot aşa. Şi din păcate, intrarea în UE nu are ce diferenţe să facă. Asta nu e o problemă europeană, asta şi-o rezolvă fiecare ţară în parte. Există modele de televiziuni publice la fel de proaste ca în România şi în ţări mai vechi membre a UE, şi concluzia mea este uşor pesimistă dacă vreţi, pentru situaţia din Republica Moldova, în sensul că nu este de aşteptat de la nu ştiu ce mişcări geopolitice pe scara europeană să se schimbe audiovizualul public. El trebuie să se schimbe de către un manager bun, care cumva să fie pus în funcţie şi să o schimbe din rădăcini.
Radu Benea: Dar cum anume, dle Ioniţă, şi aşa încât să o protejeze de ingerinţa politică?
Sorin Ionita: Problema este următoarea: simpla garantare a unui statut de independenţă unei instituţii proaste, nu o va îmbunătăţi calitativ, ci oamenii care sunt în ea vor profita de această independenţă ca să facă tot ce fac acum, nu cu o agendă politică sau ceva, ci pur şi simplu din lene şi că de ce să te schimbi, dacă nu te forţează nimeni? Asta este avertismentul pe care îl lansez, şi acesta sunt greşelile pe care le-am făcut toţi în Europa de Est. I-am făcut întâi independenţi după model UE, i-am protejat cu legi noi, de tip european înainte să-i reformăm. Secvenţa corectă era întâi reformăm şi apoi le dai independenţă şi să-i protejezi. Aş sugera o trecere puţin cu buldozerul prin televiziune şi după ce o aşezăm cum trebuie, îi facem un board independent, dar întâi, în 6 luni trebuie să se vadă schimbarea şi performanţa. Cum? Nu ştiu. De ce nu s-ar putea imagina un consurs de director executiv internaţional şi să vină manager de audiovizual şi străin, trei directori care s-o preia timp de un an şi să o schimbe, cu un mandat clar de performanţă. Este o idee foarte radicală, poate nu va fi acceptată.
Radu Benea: Opinia lui Sorin Ioniţă, directorul de cercetare a Societăţi Academice Române.
Sorin Ionita: Televiziunea română nu numai că nu a ajuns ce trebuia să ajungă, o televiziune publică independentă, după modelul BBC, ci chiar a decăzut în calitate în ultimii ani, faţă de ce putea fi, plus lipsa totală de profesionalism înăuntru. Este, în continuare, o instituţie publică mamut, în care performanţa nu-i recompensată, în care ceea ce se face la o televiziune privată cu trei oameni acolo se face cu 30, şi tot aşa. Şi din păcate, intrarea în UE nu are ce diferenţe să facă. Asta nu e o problemă europeană, asta şi-o rezolvă fiecare ţară în parte. Există modele de televiziuni publice la fel de proaste ca în România şi în ţări mai vechi membre a UE, şi concluzia mea este uşor pesimistă dacă vreţi, pentru situaţia din Republica Moldova, în sensul că nu este de aşteptat de la nu ştiu ce mişcări geopolitice pe scara europeană să se schimbe audiovizualul public. El trebuie să se schimbe de către un manager bun, care cumva să fie pus în funcţie şi să o schimbe din rădăcini.
Radu Benea: Dar cum anume, dle Ioniţă, şi aşa încât să o protejeze de ingerinţa politică?
Sorin Ionita: Problema este următoarea: simpla garantare a unui statut de independenţă unei instituţii proaste, nu o va îmbunătăţi calitativ, ci oamenii care sunt în ea vor profita de această independenţă ca să facă tot ce fac acum, nu cu o agendă politică sau ceva, ci pur şi simplu din lene şi că de ce să te schimbi, dacă nu te forţează nimeni? Asta este avertismentul pe care îl lansez, şi acesta sunt greşelile pe care le-am făcut toţi în Europa de Est. I-am făcut întâi independenţi după model UE, i-am protejat cu legi noi, de tip european înainte să-i reformăm. Secvenţa corectă era întâi reformăm şi apoi le dai independenţă şi să-i protejezi. Aş sugera o trecere puţin cu buldozerul prin televiziune şi după ce o aşezăm cum trebuie, îi facem un board independent, dar întâi, în 6 luni trebuie să se vadă schimbarea şi performanţa. Cum? Nu ştiu. De ce nu s-ar putea imagina un consurs de director executiv internaţional şi să vină manager de audiovizual şi străin, trei directori care s-o preia timp de un an şi să o schimbe, cu un mandat clar de performanţă. Este o idee foarte radicală, poate nu va fi acceptată.
Radu Benea: Opinia lui Sorin Ioniţă, directorul de cercetare a Societăţi Academice Române.
