Linkuri accesibilitate

Manuscrisele și corespondența inedită a lui Kafka, subiect al unei competiții de recuperare între instituții culturale din Israel și Germania.

Cine nu cunoaște numele lui Franz Kafka, scriitor emblematic al primelor două decenii ale veacului XX și romanele sale ? Mai puțin cunoscută publicului larg este istoria manuscriselor și corespondenței sale, devenite subiect al unei adevărate competiții, cu implicații atît culturale cît și politice, între instituții culturale din Israel și Germania.

Kafka s-a stins din viață în 1924, iar scrierile sale au intrat în posesia prietenului și executorului său testamentar, dramaturgul ceh Max Brod, refugiat la sfîrșitul anilor 30, pe fundalul ascensiunii nazismului, în Palestina. Brod, conștient de valoarea literară a manuscriselor, a refuzat să îndeplinească dorința lui Kafka, transmisă pe patul de moarte, de a-i arde toate scrierile. Mai mult, el și-a asumat misiunea de a promova moștenirea literară a lui Kafka, contribuind astfel la publicarea „Procesului” și a altor manuscrise importante. Timp de 30 de ani, Max Brod a alcătuit, între altele, un corpus al corespondenței lui Kafka cu figurile intelectuale ale timpului său și cu apropiații săi.
Statuia lui Kafka la Praga. Detaliu


La moartea lui, în 1968, Brod a lăsat moștenire colecția de scrieri ale lui Kafka secretarei și prietenei sale de lungă durată, Esther Hoffe. Cu doi ani în urmă, la dispariția acesteia moștenirea a intrat în posesia celor două fiice ale ei care, astăzi, susțin că documentele sînt proprietatea strictă a familiei Hoffe.

Arhivele statului israeliene, sprijinite de guvern, susțin însă că dorința și intenția lui Max Brod a fost ca secretara sa să cedeze scrierile lui Kafka unei arhive publice, la o universitate sau bibliotecă din Israel. Potrivit avocatului care reprezintă Biblioteca Națională a Israelului, citat de Washington Post, Esther Hoffe „nu s-a conformat instrucțiunilor date [de Brod]” care „a făcut distincția între drepturile materiale pe care i le-a cedat și transferul manuscriselor în posesia unui biblioteci publice”.

Disputa, care a determinat recent o decizie judecătorească de inspectare a manuscriselor depuse în tezaurele unei bănci din Tel Aviv și din Elveția, a fost alimentată de faptul că Elsa Hoffe a vîndut în timpul vieții o serie de manuscrise primite cadou de la Brod. Cel mai prețios, manuscrisul original al „Procesului”, vîndut la o licitație publică în anii ‘80, a fost achiziționat de Muzeul Literaturii Moderne, de la Marbach, din Germania, pentru suma de 1,7 milioane de dolari. Muzeul a negociat ulterior cu familia Hoffe achiziționarea întregului lot de manuscrise Kafka, în speranța de a păstra intactă moștenirea lui Max Brod.
Placă memorială Max Brod la Praga


O declarație de presă dată de cabinetul premierului israelian Binyamin Netanyahu afirma între timp că documentele constituie „bunuri de valoare ale istoriei poporului și statului israelian” și nota opinia directorului arhivelor naționale potrivit căruia materiale nu ar trebui să părăsească Israelul. Opinia, evident, nu este împărtășită în cercurile politice și literare din Germania.

Misterul și controversa persistă, familia Hoffe acceptînd deocamdată ultima decizie judecătorească israeliană și predînd cheile depozitului din banca de la Tel Aviv, în vederea unei inspecții a materialelor. Despre cele depuse de Max Brod, se pare, într-o bancă de la Zürich nu se știe nimic. Istoricii literari speră, între altele, ca odată cu accesul la moștenirea Brod să descopere în scrisorile inedite, elemente care să permită regăsirea corespondenței și agendelor lui Kafka, confiscate de naziști în 1933 de la ultima iubire a scriitorului, Dora Diamant. Cercetările făcute în cadrul unui Proiect Kafka al Universității de Stat americane San Diego sugerează că documentele au supraviețuit războiului, aflîndu-se dispersate în arhive din Polonia, dar aceasta este o altă istorie și ea cu implicații cultural-politice.
XS
SM
MD
LG