Secretarul de stat american, Hillary Clinton a criticat, joi, aspru politica Beijingului de îngrădire a accesului la internet şi de persecutare a disidenţilor chinezi care încearcă să-l folosească drept mijloc pentru schimbările sociale. Corespondentul Europei Libere Charles Recknagel încearcă să răspundă la întrebarea: este oare internetul un mijloc atât de eficace pentru întărirea democraţiei încât merită apărat de administraţia americană?
„Internetul este deja sursa unor progrese formidabile în China - un lucru extraordinar. Numeroşi oameni din China sunt online chiar acum. Dar ţările care îngrădesc liberul accesul la informaţie sau violează drepturile de bază ale utilizatorilor internetului riscă să se auto-izoleze de progresele secolului următor”. Sunt cuvintele folosite într-un discurs rostit joi de Hillary Clinton pentru a aduce întreaga greutate a Washington-ului în apărarea internetului.
Cauza directă este disputa dintre Beijing şi Google, compania americană gigant care operează unul din principalele motoare de căutare pe internet. Google a avertizat să se retragă de pe piaţa chineză din cauza infiltrării Beijingului în căsuţele de poştă electronică ale activiştilor pentru drepturile omului găzduite de site-ul G-mail.
De asemenea, Google spune că nu mai doreşte să „continue cenzurarea” rezultatelor căutărilor efectuate de utilizatorii chinezi pentru subiecte ca masacrul din piaţa Tiananmen de la Beijing, considerate subiecte taboo şi interzise de autorităţile chineze. Dacă ar fi vorba de o altă epocă şi nu de era internetului, această dispută putea să apară drept o nouă dispută comercială, Statele Unite apărînd interesele unei companii americane într-o ţară străină. Dar criticile aduse Chinei de Hillary Clinton deschid un nou capitol.
Este pentru prima dată când administraţia Obama a intervenit cu atâta putere în apărarea libertăţii internetului sau a criticat atât de aspru Beijingul din cauza suprimării nemulţumirilor exprimate pe internet. Acest lucru sugerează că Statele Unite văd în internet un mijloc atât de eficace pentru construirea democraţiei încât el trebuie apărat în cadrul politicii externe americane.
Această viziune s-a întărit odată cu creşterea nemaiîntâlnită a rolului jucat de internet şi site-urile de socializare în timpul protestelor faţă de guverne represive din multe ţări.
„În Iran, Moldova şi alte ţări, a spus secretarul de stat american în discursul de joi, organizarea cu ajutorul internetului a fost anul trecut un instrument esenţial pentru promovarea democraţiei şi le-a dat posibilitate cetăţenilor să protesteze faţă de rezultate suspecte ale alegerilor”. Site-uri ca Facebook sau Twitter, serviciul sms al telefoniei mobile a fost folosit de protestatari în Moldova, Iran, Belarus pentru a face schimb de informaţie, pentru a-şi exprima opinia şi revendicările.
În discursul video difuzat tot pe Internet, pe site-ul Departamentului de Stat, Hillary Clinton nu doar că apărat libertatea internetului, dar a anunţat şi planurile americane de a investi în extinderea accesului la internet. Ea a promis o finanţare de 15 milioane de dolari pentru eforturile de a extinde rolul cetăţenilor şi a pune noi capacităţi tehnice la dispoziţia societăţii civile din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.
Dar nu toată lumea este convinsă că Internetul reprezintă o forţă chiar pe atât de pozitivă pentru extinderea democraţiei pe cât ar sugera sprijinul acordat de Clinton. Evgheni Morozov, expert în domeniul represiunii politice online la Georgetown University la Washington, spune că, pe cât de mare este entuziasmul pentru “revoluţiile digitale”, pe atât de mari sunt şi pericolele care îi pândesc pe aceşti revoluţionari.
După cum spunea Morozov, în noiembrie, în revista britanică „Prospect Magazine”, „părerea generală este acea că activiştii vor putea folosi tehnologii sigure oferite de Internet şi reţelele de socializare, se vor organiza în grupuri şi, în mod colectiv, se vor opune regimului văzut drept ca ceva înapoiat. Deci, percepţia comună şi greşită despre statele autoritare, spunea Morozov, este aceea că guvernele lor se pricep, de obicei, foarte prost la tehnologie şi tot ceea ce fac este să cenzureze şi să filtreze”.
Dar, după cum arată infiltrarea autorităţilor chineze în căsuţele de poştă electronică ale disidenţilor, cenzura şi filtrarea poate fi doar un început şi nu va dura mult până când guvernele vor folosi ele însele internetul împotriva protestatarilor, dacă nu cumva o şi o fac deja.
Originar din Belarus, Morozov a lucrat multă vreme cu grupările civice din regiune. El spune că oamenii supraestimează de multe ori abilitatea de aşi scunde identitatea atunci când se alătură reţelelor de socializare pe internet, lucru care îi poate expune monitorizării.
În acelaşi timp, guvernele devin tot mai pricepute la analizarea comportamentului online al utilizatorilor de internet monitorizaţi cu scopul de a prezice dacă aceştia vor reprezenta în viitor un pericol la adresa statului. China, de exemplu, a angajat în acest scop companii occidentale specializate în colectare datelor online.
Alt truc al guvernele autoritare este să angajeze utilizatori falşi pentru a sabota forumurile online prin tot felul de comentarii, provocatoare, denigratoare sau laudative, după caz. Iar acest lucru – tot aşa ca folosirea pe larg a internetului de grupări militante ca neo-Naziştii, Hizballah sau Al-Qaida – subliniază că Internetul nu-i nici pe departe doar un domeniu al democraţiei.
Totuşi, dacă unii exprimă astăzi rezerve în legătură cu capacităţile de astăzi ale internetului să răspândească democraţia, în ceea ce priveşte viitorul există îndoieli mai puţine. Ceea de ce ar fi nevoie este ca cei care oferă site-uri pentru socializarea pe internet sau activităţi similare să întărească securitatea acestor site-uri şi să protejeze mai bine datele utilizatorilor.
Iar aceasta înseamnă că apelul adresat săptămâna aceasta de Washington Beijingului poate să reprezinte numai jumătate din efortul necesar. Washington-ul face o prioritate de politică externă din menţinerea unui acces cât mai neîngrădit posibil la internet în ţările cu regim autoritar. Dar este de competenţa companiilor ca Google, Facebook şi altele să întărească securitatea utilizatorilor pro-democraţie ca internetul să-şi realizeze plenar potenţialul de a sfida regimurile autoritare.
„Internetul este deja sursa unor progrese formidabile în China - un lucru extraordinar. Numeroşi oameni din China sunt online chiar acum. Dar ţările care îngrădesc liberul accesul la informaţie sau violează drepturile de bază ale utilizatorilor internetului riscă să se auto-izoleze de progresele secolului următor”. Sunt cuvintele folosite într-un discurs rostit joi de Hillary Clinton pentru a aduce întreaga greutate a Washington-ului în apărarea internetului.
Cauza directă este disputa dintre Beijing şi Google, compania americană gigant care operează unul din principalele motoare de căutare pe internet. Google a avertizat să se retragă de pe piaţa chineză din cauza infiltrării Beijingului în căsuţele de poştă electronică ale activiştilor pentru drepturile omului găzduite de site-ul G-mail.
De asemenea, Google spune că nu mai doreşte să „continue cenzurarea” rezultatelor căutărilor efectuate de utilizatorii chinezi pentru subiecte ca masacrul din piaţa Tiananmen de la Beijing, considerate subiecte taboo şi interzise de autorităţile chineze. Dacă ar fi vorba de o altă epocă şi nu de era internetului, această dispută putea să apară drept o nouă dispută comercială, Statele Unite apărînd interesele unei companii americane într-o ţară străină. Dar criticile aduse Chinei de Hillary Clinton deschid un nou capitol.
Este pentru prima dată când administraţia Obama a intervenit cu atâta putere în apărarea libertăţii internetului sau a criticat atât de aspru Beijingul din cauza suprimării nemulţumirilor exprimate pe internet. Acest lucru sugerează că Statele Unite văd în internet un mijloc atât de eficace pentru construirea democraţiei încât el trebuie apărat în cadrul politicii externe americane.
Această viziune s-a întărit odată cu creşterea nemaiîntâlnită a rolului jucat de internet şi site-urile de socializare în timpul protestelor faţă de guverne represive din multe ţări.
„În Iran, Moldova şi alte ţări, a spus secretarul de stat american în discursul de joi, organizarea cu ajutorul internetului a fost anul trecut un instrument esenţial pentru promovarea democraţiei şi le-a dat posibilitate cetăţenilor să protesteze faţă de rezultate suspecte ale alegerilor”. Site-uri ca Facebook sau Twitter, serviciul sms al telefoniei mobile a fost folosit de protestatari în Moldova, Iran, Belarus pentru a face schimb de informaţie, pentru a-şi exprima opinia şi revendicările.
În discursul video difuzat tot pe Internet, pe site-ul Departamentului de Stat, Hillary Clinton nu doar că apărat libertatea internetului, dar a anunţat şi planurile americane de a investi în extinderea accesului la internet. Ea a promis o finanţare de 15 milioane de dolari pentru eforturile de a extinde rolul cetăţenilor şi a pune noi capacităţi tehnice la dispoziţia societăţii civile din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord.
Dar nu toată lumea este convinsă că Internetul reprezintă o forţă chiar pe atât de pozitivă pentru extinderea democraţiei pe cât ar sugera sprijinul acordat de Clinton. Evgheni Morozov, expert în domeniul represiunii politice online la Georgetown University la Washington, spune că, pe cât de mare este entuziasmul pentru “revoluţiile digitale”, pe atât de mari sunt şi pericolele care îi pândesc pe aceşti revoluţionari.
După cum spunea Morozov, în noiembrie, în revista britanică „Prospect Magazine”, „părerea generală este acea că activiştii vor putea folosi tehnologii sigure oferite de Internet şi reţelele de socializare, se vor organiza în grupuri şi, în mod colectiv, se vor opune regimului văzut drept ca ceva înapoiat. Deci, percepţia comună şi greşită despre statele autoritare, spunea Morozov, este aceea că guvernele lor se pricep, de obicei, foarte prost la tehnologie şi tot ceea ce fac este să cenzureze şi să filtreze”.
Dar, după cum arată infiltrarea autorităţilor chineze în căsuţele de poştă electronică ale disidenţilor, cenzura şi filtrarea poate fi doar un început şi nu va dura mult până când guvernele vor folosi ele însele internetul împotriva protestatarilor, dacă nu cumva o şi o fac deja.
Originar din Belarus, Morozov a lucrat multă vreme cu grupările civice din regiune. El spune că oamenii supraestimează de multe ori abilitatea de aşi scunde identitatea atunci când se alătură reţelelor de socializare pe internet, lucru care îi poate expune monitorizării.
În acelaşi timp, guvernele devin tot mai pricepute la analizarea comportamentului online al utilizatorilor de internet monitorizaţi cu scopul de a prezice dacă aceştia vor reprezenta în viitor un pericol la adresa statului. China, de exemplu, a angajat în acest scop companii occidentale specializate în colectare datelor online.
Alt truc al guvernele autoritare este să angajeze utilizatori falşi pentru a sabota forumurile online prin tot felul de comentarii, provocatoare, denigratoare sau laudative, după caz. Iar acest lucru – tot aşa ca folosirea pe larg a internetului de grupări militante ca neo-Naziştii, Hizballah sau Al-Qaida – subliniază că Internetul nu-i nici pe departe doar un domeniu al democraţiei.
Totuşi, dacă unii exprimă astăzi rezerve în legătură cu capacităţile de astăzi ale internetului să răspândească democraţia, în ceea ce priveşte viitorul există îndoieli mai puţine. Ceea de ce ar fi nevoie este ca cei care oferă site-uri pentru socializarea pe internet sau activităţi similare să întărească securitatea acestor site-uri şi să protejeze mai bine datele utilizatorilor.
Iar aceasta înseamnă că apelul adresat săptămâna aceasta de Washington Beijingului poate să reprezinte numai jumătate din efortul necesar. Washington-ul face o prioritate de politică externă din menţinerea unui acces cât mai neîngrădit posibil la internet în ţările cu regim autoritar. Dar este de competenţa companiilor ca Google, Facebook şi altele să întărească securitatea utilizatorilor pro-democraţie ca internetul să-şi realizeze plenar potenţialul de a sfida regimurile autoritare.
