Linkuri accesibilitate

Opiniile unor politicieni şi analişti din ţările spre care transmite „Europa Liberă”

În urmă cu un an, corespondenţii „Europei libere” au rugat multe personalităţi din ţările spre care transmitem să anticipeze cum va fi preşedinţia lui Barack Obama, inaugurată la 20 ianuarie 2009. După un an, „Europa liberă” a „revizitat” aceiaşi interlocutori, ca să vadă dacă şi-au schimbat opiniile despre Obama.

Afganistan

Wadir Safi, profesor de drept şi ştiinţe politice la Universitatea din Kabul.

Atunci...

„Este evident că o putere de talia Statelor Unite, şi în special administraţia Bush împreună cu aliaţii ei nu şi-au atins scopurile dorite în războiul împotriva teroriştilor. Asta înseamnă că afganii aşteaptă ca dl. Obama şi noua conducere americană să vină cu schimbări în domeniile militar, economic şi politic, dar şi cu schimbări în conducerea Afganistanului.
Dacă nu apar schimbări serioase în aceste domenii, Statele Unite nu vor obţine succese, comunitatea internaţională nu va beneficia, iar afganii se vor afunda şi mai mult în necazurile lor”.

Acum...

„Obama a schimbat strategia de rezolvare a problemei afgane, dar ea n-a fost implementată. Cred că preşedintele va putea totuşi să aplice schimbarea cu o echipă bună de militari şi diplomaţi. Iar această schimbare va inaugura o nouă fază în viitorul relaţiilor Americii cu această regiune.
Paşii făcuţi de Obama în acest prim an sunt în direcţia cea bună – despre care vorbeam anul trecut – dar încă trebuie implementaţi. Planul de acţiune încă nu este definitivat. Odată ce va fi finalizat şi aplicat, vom vedea rezultate. Încă le aşteptăm”.

Armenia

Anul trecut, Europa Liberă a stat de vorbă cu Hrant Markarian, liderul Partidului Daşnak. Anul acesta Giro Manoyan, membru în conducerea partidului, a răspuns întrebărilor EL în numele lui Markarian.

„Din păcate, Obama nu şi-a îndeplinit promisiunea făcută comunităţii armeano-americane (de a recunoaşte drept genocid masacrarea armenilor de către turcii otomani în 1915) în acest prim an de mandat, când a avut, ce-i drept, ca scuză procesul de reconciliere dintre Armenia şi Turcia.

Cred că administraţia Obama n-ar trebui să sacrifice interesele Armeniei în favoarea relaţiilor Statelor Unite cu Turcia. Ar trebui să aibă o atitudine mai echilibrată”.

Azerbaidjan

Ilkar Mammadov, analist politic şi blogger independent.

Atunci...

„Aştept de la noua administraţie americană să se concentreze mai mult pe chestiunea democraţiei în regiunea noastră, nu doar în Azerbaidjan, ci şi în Armenia şi Georgia, în întreg Caucazul de sud, pentru că democraţia este singura valoare care poate schimba regiunea noastră şi aduce pace şi stabilitate popoarelor noastre. Multă vreme, această valoare a fost subestimată în politica americană faţă de Azerbaidjan, a fost secundară.

Cred că odată cu noua administraţie avem şanse bune ca democraţia, drepturile omului, libertatea cuvântului şi toate celelalte valori moderne care au adus prosperitate Statelor Unite să se afle din nou în centrul atenţiei conducerii americane şi să aducă prosperitate şi regiunii noastre”.

Acum...

„Nu văd nici un indiciu limpede că politica americană faţă de regiunea noastră s-ar schimba, aşa cum sugeram anul trecut. De fapt, ceea ce se poate observa în privinţa regiunii noastre este că rezolvarea conflictului azero-armean este umbrită acum în politica externă americană de reconcilierea turco-armeană. Nu este o atitudine productivă.

Administraţia Obama nu a fost în stare deocamdată să implementeze o politică de natură să întărească instituţiile democratice din regiunea noastră, consolidînd în acelaşi timp rolul Statelor Unite în Caucazul de Sud. Mai mult, vedem acum că în Asia Centrală nu numai Statele Unite, ci Occidentul în general, inclusiv Europa, pierd teren în faţa Rusiei şi Chinei.”

Belarus

Alyaksandr Milinkevich, lider al opoziţiei.

Atunci...

„Este de importanţă vitală ca preşedintele Statelor Unite să coordoneze politica ţării sale faţă de Belarus cu politica UE. Este imperativ ca Statele Unite şi UE să vorbească cu aceeaşi voce în această chestiune. În ultimii ani nu s-a întâmplat aşa.
Schimbarea în ţara noastră depinde exlusiv de noi, de oamenii din Belarus. Dar ca să obţinem schimbările dorite este important să ne aflăm în parteneriat cu naţiunile civilizate, democratice.

De aceea, speranţa mea cea mai mare este ca Statele Unite să sprijine dialogul deja început. Sigur, acest dialog ar trebui să continue în anumite condiţii – democratizare, liberalizare. Dar este deja limpede că acest dialog aduce deja dacă nu rezultate concrete, măcar speranţă. Cu aceeaşi speranţă, îi urez lui Obama bun-venit la Casa Albă.”

Acum...

„Imi place mult (Obama), asta nu s-a schimbat. Are potenţial enorm – şi tocmai aici e problema. Aşa de multă lume aşteaptă atâtea de la el, şi nu e întotdeauna uşor să împlineşti aceste aşteptări.

Naţiunea americană s-a constituit pe principiile libertăţii, drepturilor omului şi democraţiei. A încerca să rezolvi problemele restului lumii rămînînd credincios acestor principii – asta este o muncă grea. Poate cea mai grea, când ai de-a face cu Irak, Afganistan şi cu terorismul internaţional.

A avut (Obama) succese? Cred că a făcut atâta, cât puteam aştepta de la el. Dar aceste probleme globale trebuie rezolvate pentru că ele nu sunt numai problemele Statelor Unite.

În ce priveşte Republica Belarus, trebuie să fim cinstiţi şi să recunoaştem că ea nu a fost şi nu este punctul nodal al politicii externe americane. Statele Unite sunt o ţară imensă cu alte griji: cooperarea cu China, Rusia, India. Deşi ne aflăm la periferia intereselor americane, America rămâne interesată de chestiunile drepturilor omului şi democraţiei. Iar graţie poziţiei principiale a Americii, noi în Belarus avem o şansă mai mare de a ne îmbunătăţi situaţia”.

Bosnia-Herţegovina

Mufd Memija, comentator politic, TV Sarajevo

Atunci...

„În baza unei logici speciale a istoriei, preşedintele Statelor Unite ar trebui să fie un campion global al libertăţii şi justiţiei sociale. Dacă ar fi aşa, ne-am putea aştepta ca Barack Obama să întoarcă spatele politicii standardelor duble – pentru că ea este o direcţie politică eşuată, care a adus numai nenorociri Statelor Unite.

În acest caz, noi în Bosnia am putea spera ca America să-şi investească enormul potenţial politic, enorma ei autoritate democratică, pentru a făuri o societate civilă în Bosnia, bazată pe cele mai înalte standarde ale drepturilor omului. Asta însă nu se va întâmpla, pentru că lumea politicii de azi nu este o arenă de promovare a adevărului şi dreptăţii, şi a interesului naţional. În această privinţă, îmi pare rău că trebuie să spun că nu am mari aşteptări şi cred că Barack Obama va fi doar al 44-lea într-o lungă serie de preşedinţi americani”.

Acum...

„Singura schimbare la care am asistat a fost în sfera psihologică, în felul cum este percepută America. În contrast cu predecesorul lui, Obama este acceptat de oameni ca o persoană morală şi demnă de încredere. Prin educaţie, elocvenţă, prudenţă şi natură metodologică, el pare să fie într-adevăr opusul lui George W. Bush.

Numai că în politica lui sunt multe elemente rămase de la Bush. Ca laureat al premiului Nobel pentru Pace, el a escaladat războiul din Afganistan, un mare risc istoric. În Orientul Mijlociu n-a făcut nimic. A promis o politică de mediu rezonabilă, dar la conferinţa din decembrie de la Copenhaga şi-a pus credibilitatea la încercare părînd să se erijeze în purtătorul de cuvânt al marilor corporaţii.

Singura mişcare de politică externă pe care o aplaud a fost retragerea proiectului scutului antirachetă din Europa. Numai că asta este jenant de puţin pentru preşedintele celei mai puternice ţări din lume”.

Gajo Sekulic, profesor

Atunci...

„Obama este cu siguranţă în stare să facă ceva pozitiv în regiunea noastră şi în Bosnia, dar are de descâlcit moştenirea teribilă a unei politici externe american virtual ilegale – mai presus de toate moştenirea lui George W. Bush – ca şi probleme interne fără precedent de presante. Cu alte cuvinte, Obama s-ar putea găsi în situaţia în care regiunea noastră şi Bosnia, în particular, să se afle spre coada listei sale de priorităţi.

Obama nu va face de unul singur nimic, dacă noi înşine nu facem primul pas. Obama nu este Moş Crăciun. Nu trebuie să aşteptăm de la el lucruri speciale. Cum spune proberbul: „ai încredere doar în tine şi în calul tău”.

Acum...

„Au existat progrese în modelarea politicii externe şi interne generale a lui Obama, dar există încă un decalaj evident între aspiraţiile lui politice şi capacităţile de implementare. Administraţia americană este ocupată cu multe probleme grave, interne şi internaţionale.

În ciuda vizitei utile făcute de vicepreşedintele Biden în regiunea noastră în mai 2009, Statele Unite n-au luat încă vreo decizie strategică importantă. Vor continua să acţioneze ca un partener al UE în efortul de stabilizare a regiunii, în special a Bosniei? Sau vor abandona acest rol?”


Croatia

Vesna Pusic, membru în parlament, candidat la alegerile prezidenţiale din 2009-2010

Atunci...

„Sper ca Barack Obama, ca preşedinte nou ales al Statelor Unite, să viziteze Croaţia – ar avea un impact foarte pozitiv asupra ţării şi a regiunii. Sper că Obama va sprijini apropierea de primirea în NATO a ţărilor din Europa de sud-est. Ar trebui acordată mai puţină atenţie chestiunilor miltitare: ar trebui în schimb să se pună accentul mai mult pe relaţiile politice şi pe cooperare”.

Acum...

„Sarcinile lui principale anul trecut au fost relansarea economică, reforma în sănătate. Acţiunile sale în relansarea economiei au fost încununate de succes şi cred că multe ţări îi urmează exemplul, mai ales în Europa. În reforma sistemului de sănătate, a fost foarte persistent şi a ajuns departe. Nimeni în lumea asta nu înţelege de ce în America n-a reuşit nimeni să reformeze sistemul de sănătate, aşa că dacă lui îi reuşeşte acest lucru, va fi un moment de cotitură în istoria Statelor Unite.

Chestiunile de politică externă sunt mai puţin limpezi. Afganistanul este o problemă enormă. Asistăm acum la lupte şi conflicte la Kabul. Ideea lui, că Afganistanul, nu Irakul este principalul punct fierbinte – a fost o idee bună. Dar eu nu văd prea multe progrese în Afganistan. Poate este prea devreme.
Am avut impresia că în discursul său inaugural a schiţat o nouă politică faţă de Iran. Până acum, comunitatea internaţională n-a prea avansat în această chestiune. Schimbarea faţă de politica anterioară, care conta pe faptul că nu se poate vorbi cu Iranul altfel decât prin ameninţări, această schimbare a fost un lucru bun. Dar n-a adus rezultate, cel puţin pe termen scurt. „

Georgia

Ghia Nodia, analist politic

Atunci...

„În Georgia se pun mari speranţe în noua administraţie Obama, pentru că o cooperare strânsă cu Statele Unite este crucială pentru securitatea şi stabilitatea ţării. În general, pentru administraţia Obama va fi de importanţă vitală să găsească un echilibru între nevoia naturală a unei convieţuiri bune cu Rusia şi luarea unei atitudini ferme în sprijinul suveranităţii autentice a ţărilor mici şi vulnerabile din vecinătatea Rusiei. Dacă nu se găseşte o asemenea soluţie, va fi subminată nu doar securitatea Georgiei, ci a regiunii întregi”.

Acum...

„În primul său an de preşedinţie, Obama a reuşit să acumuleze bunăvoinţă, în toată lumea. Acesta este un capital politic important, dar deocamdată nu s-a convertit în realizări specifice la fel de semnificative.

Obama a decis în mod conştient să se concentreze asupra chestiunii afgano-pakistaneze, ceea ce este probabil rezonabil din punctul de vedere al interesului naţional al Statelor Unite. Dar această reorientare a redus într-o măsură atenţia Statelor Unite faţă de zona post-sovietică, şi influenţa americană în această zonă.

În regiunea mea, atenţia principală a Statelor Unite nu a fost acordată Georgiei, ci reconcilierii turco-armene, care este fără îndoială un proiect politic foarte important. Poate aduce multe beneficii regiunii, mai ales dacă va fi urmată de progrese în soluţionarea conflictului din Nagorno-Karabah.

Din păcate relaţiile ruso-georgiene rămân blocate şi vor fi aşa în viitorul previzibil. Se pare că administraţia americană crede că nu poate face nimic în această privinţă – deşi nu a renunţat la poziţia ei potrivit căreia este inacceptabilă neîndeplinirea obligaţiilor asumate de Rusia privind retragerea trupelor sale din Georgia.”


Iran

Radio Europa Liberă nu a reuşit să ia legătura cu fosta parlamentară reformistă Fatemeh Rakei, care ne-a vorbit cu speranţă anul trecut despre întemeirea relaţiilor diplomatice americane cu Iranul pe „realităţile iraniene”.

Anul acesta, am vorbit cu Hooshang Amir Ahmadi, fondatorul şi preşedintele Consiliului Iranian din Statele Unite.

„În punctul lor cel mai critic, anul trecut, relaţiile dintre Iran şi Statele Unite au fost îngheţate. Aspectele „de vârf” au fost o serie de declaraţii pozitive de ambele părţi. Problemele derivă din aşteptările exagerate ale celor care cred că problemele dintre cele două ţări trebuie rezolvate foarte repede. De fapt, aceştia nici nu pot numi problemele. Sunt chestiuni acumulate de-a lungul a 30 de ani. Nimeni nu le poate rezolva atât de repede.

Cred că Obama a înregistrat succese în privinţa obiectivelor sale iraniene, într-o anumită măsură. Din păcate, au apărut probleme pe care nu le poate influenţa – inclusiv recentele alegeri prezidenţiale din Iran şi unele din organizaţiile care s-au înfiinţat în Iran şi în regiune. Aceste organizaţii creează animozităţi între cele două ţări, iar Obama nu are cum să intervină.”

Irak

Hashim al-Tay’i, preşedintele comisiei parlamentare pentru regiuni

Atunci:

„Sper ca pactul de securitate să fie aplicat şi ca popoarele american şi irakian să interacţioneze mai bine pentru a proiecta o imagine mai civilizată decât înainte a celor două ţări.”

Acum:

„Preşedintele Obama a făcut promisiuni referitoare la Irak, mai ales cu ocazia vizitei premierului Nuri al Maliki la Washington (în octombrie), unde s-a adresat unei mari conferinţe a investitorilor. Încă sperăm ca acele promisiuni să fie îndeplinite. În special, aşteptăm cu nerăbdare aplicarea prevederilor privind cooperarea culturală din acordul general semnat de cele două ţări.

În privinţa pactului de securitate, au apărut încălcări cu implicarea trupelor americane din unele regiuni ale Irakului, din cauza proastei coordonări cu partea irakiană. În provincia Ninive, de pildă, există un acord între guvernul irakian central, forţele multinaţionale şi miliţiile Peshmerga asupra aşa-numitelor zone disputate. Sperăm ca acea înţelegere să nu contravină pactului de securitate existent.

Preşedintele Obama a reuşit să elimine o mare parte din resentimentele faţă de americani în această regiune. Este de aşteptat ca Obama să aibă o atitudine mai imparţială faţă de conflictul israelo-palestinian, şi mă gândesc mai ales la lunga istorie de veto-uri pro-israeliene ale Statelor Unite în Consiliul de Securitate ONU.”

Kazahstan

Zhusipbek Korgasbek, jurnalist, şeful grupului de publicaţii de tineret „Zhas Orken”

Atunci...

„Ori de câte ori America începe să facă presiuni asupra duşmanilor săi în privinţa democraţiei, ţările în curs de dezvoltare încep să fie nervoase. Auzi întrebări de genul: „Avem într-adevăr nevoie de democraţie?”. De aceea speranţa mea este că forţele democratice conduse de Barack Obama vor face servicii democraţiei în termeni reali. Dacă o mare naţiune ca Statele Unite este onestă în privinţa propriilor valori democratice, atunci va avea un impact major asupra ţărilor în curs de dezvoltare care contemplă o cale similară”.

Acum...

„Lumea este plină de conflicte etnice, guvernamentale şi religioase. E nevoie de timp ca să fie toate rezolvate. Dar în primul an de preşedinţie Obama a demonstrat din plin că are voinţa de a rezolva aceste chestiuni. Bunăvoinţa lui Obama a fost vizibilă în luna sfântă a Ramadanului, când au avut loc multe evenimente speciale în Statele Unite. Toate aceste eforturi sunt un pas spre înţelegere.

Ca scriitor şi jurnalist, cred că înfăţişarea, natura, modul de a vorbi şi expresia facială a unei persoane joacă un rol enorm. În opinia mea, faţa şi comportamentul cuiva care conduce o ţară atât de puternică cum sunt Statele Unite nu trebuie să arate nici un semn de agresivitate. Barack Obama corespunde pe deplin acestor cerinţe.”

Kosovo

Hajredin Kuchi, viceprim-ministru

Atunci...

„Kosovo are o orientare pro-occidentală, şi în special pro-americană. Am dori să ne strângem legăturile cu Statele Unite încă şi mai mult în viitor. În Kosovo, Statele Unite sunt asociate cu pacea şi securitatea. Cred că administraţia preşedintelui Obama va contribui la stabilitatea ţării noastre şi ne va ajuta în continuare în dezvoltare şi în integrarea în structurile euro-atlantice.”

Acum...

„Anul acesta administraţia Obama a ajutat la consolidarea statului Kosovo prin întărirea relaţiilor cu Kosovo, ca şi prin integrarea regională. A oferit posibilităţi suplimentare pentru recunoaşterea statalităţii noastre şi pentru integrarea noastră în structuri internaţionale ca FMI şi Banca Mondială. Am asistat cu toţii la o angajare deplină, puternică – şi, aş adăuga eu, foarte serioasă şi sinceră – a administraţiei Obama în privinţa kosovarilor.”

Kirghistan

Roza Otunbaeva, parlamentar din opoziţie, fost ministru de externe

Atunci...

„Politica externă a lui Obama va fi direcţionată mai ales spre îmbunătăţirea reputaţiei profund lezate a Statelor Unite. El trebuie să termine războiul din Irak şi să se ocupe de problemele Afganistanului. Dacă depăşeşte greşelile admistraţiei precedente şi pune capăt războaielor, asta ar fi o mare contribuţie la climatul politic global”.

Acum...

„Aş spune că administraţia Obama încă nu este angajată adecvat în Asia Centrală. Nu simţim asta. Luaţi ca exemplu Kirghistanul. Americanilor le pasă mai ales de baza lor militară de la Manas, iar chestiuni ca drepturile omului şi democraţia au fost puse pe plan secund.

Într-o vreme când toate ţările îşi reconsideră rolul în afacerile globale, politica lui Obama este un punct de cotitură fundamental.

În anul care a trecut a făcut o mulţime de lucruri – a început retragerea militarilor americani din Irak, a făcut eforturi să închidă închisoarea Guantanamo, şi a început să adune forţe militare puternice pentru Afganistan. Nu greşim când spunem că 2010 va fi un an decisiv pentru Occident, şi în special pentru Statele Unite”.

Moldova

Igor Boţan, directorul asociaţiei pentru democraţie participativă (ADEPT)

Atunci...

„În ce priveşte regiunea în care este situată Republica Moldova, trebuie să fim pragmatici. Securitatea regională, stabilitatea şi progresul economic au fost considerate multă vreme chestiuni regionale. Dar ele capătă semnificaţii internaţionale, în mare parte datorită războiului ruso-georgian din august (2008) şi disputei ruso-ucrainiene asupra gazelor, de luna aceasta (ianuarie 2009).

Abordarea unor astfel de chestiuni poate fi ameliorată semnificativ prin eliminarea, după tranziţia politică americană, a oricăror fricţiuni rămase din epoca Bush în relaţia dintre Statele Unite şi Uniunea Europeană. Chiar şi o armonizare parţială a intereselor americane şi europene în regiune ar putea avea un efect de sinergie.”

Acum...

„Dacă ţinem seama de toate problemele moştenite de Barack Obama când a preluat puterea în urmă cu un an, putem spune că realizarea lui principală este că nu a dezamăgit. Dimpotrivă, energia şi acţiunile din lupta lui cu urmările diferitelor crize inspiră şi mai multă încredere că în cele din urmă va reuşi.

Ca să parafrazez dictonul celebru al Apostolului Pavel: americanii sub conducerea lui Obama trebuie să treacă printr-un întreg ciclu – să sufere consecinţele crizelor, să-şi sporească rezistenţa pentru a le combate şi să-şi întărească caracterul pentru a dobândi speranţa.

Aceasta pare să fie formula de succes pentru suporterii americani ai lui Obama. Această speranţă se menţine şi în arena internaţională, iar acordarea premiului Nobel pentru Pace lui Obama este un semnal foarte important în acest sens.”

Rusia

Konstantin Kosachyov, preşedintele comisiei pentru afaceri externe a Dumei de Stat

Atunci...

„Mă aştept ca politica Statelor Unite faţă de Rusia să se schimbe. Ar trebui să devină mai activă din partea Americii şi ar trebui să cuprindă dezbateri pe probleme care interesează nu doar Statele Unite, ci şi Rusia. Dacă vom începe să dezbatem întreg spectrul de probleme de la egal la egal, sunt convins că vom colabora în mod mai eficient în chestiuni cum sunt inamicii noştri comuni.

Simplul fapt că America a ales un asemenea candidat arată că americanii aşteaptă schimbări, atât în politica internă, cât şi, cu siguranţă, în politica externă. Schimbările ar trebui să apară şi în relaţiile americano-ruse. Ar trebui să apară o agendă concretă, substanţială, care ar trebui să se refere în primul şi în primul rând la economie.”

Acum...

„Principalul rezultat al primului an de preşedinţie Obama este o schimbare în atmosfera din comunitatea internaţională, o schimbare în perceperea a ceea ce părea să fie în ultimul deceniu o tendiţă ireversibilă în dezvoltările globale. Există se asemenea sentimentul că putem nu doar să fim de acord asupra unei chestiuni, dar şi să acţionăm împreună. Şi este limpede că aceste speranţe pun presiuni enorme asupra lui Obama.

Cu toate acestea, anul trecut a fost în mod evident pozitiv, cel puţin pentru relaţiile americano-ruse, iar în acest sens dl. Obama rămâne pentru noi un partener foarte important şi promiţător. Cea mai pozitivă consecinţă a contactelor noastre bilaterale este acum că ne-am apropiat de semnarea unui nou acord de control al armamentului strategic şi că avem un anume spaţiu de manevră în discuţiile despre un sistem global anti-rachetă.

Sper ca înaintea anului 2018, când programul american anti-rachetă devine din nou realitate, să fi dezvoltate anumite mecanisme comune în această privinţă. De asemenea, discuţiile noastre pe tema Afganistanului au devenit mai constructive. Alt aspect pozitiv este un dialog mai încrezător în chestiunea iraniană.

Vladimir Ryzhkov, activist din opoziţia liberală, fost vicepreşedinte al Dumei de Stat

Atunci...

„Nu cred că pot apărea schimbări fundamentale în relaţiile ruso-americane pentru că Statele Unite au deja o structură de interese pe termen lung în regiunea noastră. Statele Unite vor căuta să-şi consolideze rolul în Caucaz. Vor încerca să atragă în orbita lor ţări post-sovietice, ca Georgia şi Ucraina. Avem dezacorduri serioase asupra situaţiei din Belarus. Statele Unite îşi vor mări prezenţa în Asia centrală şi aşa mai departe.”

Acum...

„Nu cred că Obama a făcut vreo greşeală gravă în primul an de preşedinţie. S-a arătat a fi un lider foarte energic şi eficient. A făcut multe eforturi pe arena internaţională. A ţinut câteva discursuri majore, de exemplu la Praga, Cairo şi Moscova. A acordat o mare atenţie politicii externe.”

Cred că merită o notă bună pentru primul an. Pe de altă parte, nu a reuşit să dezlege nici unul din nodurile moştenite de la predecesorii săi. După multe deliberări, a decis să trimită trupe suplimentare în Afganistan, dar nu există nici o certitudine că asta nu va duce la o repetare a istoriei sovietice – cu cât sunt acolo mai multe trupe, cu atât vor fi mai multe lupte de guerilla şi victime, şi mai puţin control. În Irak situaţia se poate destabiliza rapid. Nu există progrese în privinţa Iranului.

Politica rusă a lui Obama este pragmatică. Sigur, face declaraţii despre cât sunt de importante democraţia şi drepturile omului în Rusia, dar primul lui an de relaţii cu Putin şi Medvedev s-a concentrat pe pragmatism, pe acordul asupra controlului armamentului strategic, care, a propos, încă nu s-a semnat. Şi mai este şi sprijinul rusesc pentru operaţiunile din Afganistan.

În replică, noua administraţie americană a oprit procesul extinderii NATO spre răsărit şi a stopat programul anti-rachetă din Europa centrală şi de est. Aşa că au ajuns la un fel de compromis. În acelaşi timp, există încă diferenţe fundamentale: ideea sferelor de influenţă, promovată de Moscova dar respinsă de Washington – cu alte cuvinte, lupta pentru fostele republici sovietice. Extinderea NATO, care n-a fost anulată, ci doar amânată, ca şi în cazul sistemului anti-rachetă. Relaţiile s-au îmbunătăţit, dar rămân diferenţe fundamentale.”

Serbia

Zivorad Kovacevic, fost diplomat iugoslav, în prezent preşedintele „Mişcării Europene”, cu sediul la Belgrad

Atunci...

„Cred că Serbia nu are ce aştepta de la noua administraţie americană. Este improbabil ca noua administraţie să-şi schimbe poziţie în chestiunea Kosovo – or, aceasta este o prioritate pentru Serbia.
La ce poate să spere Serbia este un nou stil de politică externă americană. Putem spera la o atitudine mai puţin arogantă faţă de chestiunile internaţionale şi putem aştepta de la Washingon mai multe eforturi de a înţelege complexitate arenei internaţionale.”

Acum...

„Deşi unii s-au pronunţat împotriva acordării Premiului Nobel pentru Pace lui Obama pentru că ar fi răsplătit promisiuni, mai degrabă decât realizări, se poate spune după primul an al preşedinţiei sale că o mulţime de promisiuni au fost îndeplinite.
Confruntat cu dificultăţi insurmontabile, mai ales în privinţa Orientului Mijlociu şi a conflictului israelo-palestinian, a făcut o treabă foarte, foarte bună. A devenit cu adevărat un far al speranţei pentru lumea întreagă.”
XS
SM
MD
LG