Decenii de incertitudine şi turbulenţe au împiedicat consolidarea clasei de mijloc în numeroase ţări ale Eurasiei. Totuşi, cu timpul şi dezvoltarea comerţului, clasa de mijloc tinde să se extindă şi să prospere. Pe măsură ce o face, va opta ea oare pentru democraţie, ca în societăţile occidentale, sau va sprijini regimuri autoritare, care promit stabilitate? Posibile răspunsuri - în ultima parte a serialului Europei Libere despre clasa de mijloc din est, prezentat de Alexandru Eftode:
Sunt oare timpul şi progresul economic prietenii cei mai buni ai clasei de mijloc? În mare parte a globului acest lucru s-a dovedit adevărat.
În China, India, Asia de Sud-Est, parţial în America de Sud şi fosta Uniune Sovietică a apărut o nouă clasă comercială. Este compusă din oameni care pot folosi cam o treime din venituri pentru cheltuieli suplimetare, după deducerea celor pentru întreţinere şi locuinţă.
John Parker, corespondentul pe problemele globalizării al revistei britanice “Economist” spune că aceşti oameni câştigă între 2 şi 10 dolari pe zi, numără în total 2,5 miliarde şi reprezintă mai mult de jumătate din populaţia aşa numitelor economii emergente. După standardele de viaţă occidentale, ei n-ar intra în clasa de mijloc, dar formează o clasă de mijloc distinctă în economiile emergente. Parker spune că abia în ultimii câţiva ani această clasă a ajuns să însumeze majoritatea populaţiei din lumea în curs de dezvoltare. În 1990 – constituia doar a treia parte. Desigur, progresele variază mult de la o ţară la alta.
În timp ce noua clasă comercială creşte constant în China şi India – fabricile economiei globalizate, ea creşte cu fluxuri şi refluxuri în ţări ca Rusia şi Kazahstan, unde economia depinde de preţul energiei exportate.
Totuşi, există temei să se spere că această nouă burghezie se va extinde. Dar ce statut îşi va revendica? Întrebarea este cu atât mai valabilă în ţările care fie au trecut prin decenii de comunism, fie prin revoluţii recente ori războaie.
Mulţi observatori notează că noii clase comerciale din societăţile estice îi lipseşte o calitate fundamentală a clasei de mijloc occidentale – altruismul.
În Occident, altruismul clasei de mijloc stă la baza majorităţii iniţiativelor civice: de la crearea fondurilor de caritate pentru ajutarea celor dezavantajaţi până la crearea mişcărilor verzi pentru protejarea mediului. Dar în lumea în curs de dezvoltare, cei aflaţi între păturile bogate de sus şi cele sărace de jos înclină să-şi pună bani deoparte pentru propria securitate financiară.
Balcanii sunt un bun exemplu. La Sarajevo, care avea odinioară o viaţă culturală efervescentă, evenimentele culturale sunt astăzi rare. „Dacă din clasa de mijloc fac parte intelectualii, oamenii cu studii, care au trecut prin universităţi, academii de artă – aceşti oameni nu-şi pot permite mai mult de trei patru evenimente culturale pe lună, spune Halid Kuburovic, organizator de evenimente culturale în capitala bosniacă. Principalul templu al artei dramatice în Bosnia, Teatrul Naţional este deseori pe jumătate pustiu”. Odată cu spectacolele, concertele, recitalurile a dispărut un forum al dialogului social şi inter-etnic, unde talentul este preţuit indiferent de etnie, iar fără aceste valori eforturile occidentale de consolidare a păcii în Balcani se lovesc constant de neîncrederea între etnii.
În multe foste republici sovietice, tendinţa de astăzi este ca activităţile caritabile să fie lăsate pe seama statului.
O tendinţă vizibilă cu precădere în Rusia. În 1996, la câţiva ani de la colapsul comunismului, exista deja un furnicar de organizaţii caritabile. Multe s-au închis odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin care priveşte cu suspiciune organizaţiile neguvernamentale, mai ales cele cu legături în Occident. Filosofia lui Putin, numită în Rusia putinism, se rezumă la ideea că Rusia este un stat puternic, capabil să le poarte de grijă oamenilor, fără să fie nevoie de cetăţeni preocupaţi din cale afară de soarta semenilor.
Un rezultat este reapariţia unei birocraţii de dimensiuni sovietice, spune politologul rus Dmitri Oreşkin.
El reaminteşte cum Boris Grîzlov, preşedintele Dumei de Stat, s-a plâns la recentul congres al partidului Rusia Unită că birocraţia a crescut cu 100 de mii de oameni pe an în ultimii opt ani. „Ca rezultat, Rusia a devenit mult mai birocratizată decât Uniunea Sovietică, ceea ce, crede Oreşkin, este, desigur, rezultatul firesc al întăririi verticalei puterii, adică întărirea ierarhiei birocratic”.
Întărirea guvernului central sub Putin nu este o anomalie, ci expresia unei teorii care a prins rădăcini în multe părţi ale lumii post-comuniste şi cunoscută cu denumirea de „capitalism autoritar”. Ea stipulează că statul menţine controlul asupra principalelor resurse economice şi servicii sociale. La alegeri participă numai partidele care respectă acest status quo. Cetăţenilor li se sugerează să se ocupe de orice altceva, dar nu de politică.
Adepţii capitalismului autoritar spun că acest sistem aduce cu sine stabilitate socială şi dezvoltare economică. Există mulţi cetăţeni care împărtăşesc aceste idei, mai ales în vremuri de criză economică globală ca cele de astăzi. Şi, într-adevăr, capitalismul autoritar s-a dovedit suficient de atrăgător ca unii istorici să-l considere drept cea mai mare provocare de după căderea comunismului la adresa ideilor occidentale privind democraţia şi piaţa liberă.
Scriitorul britanic şi istoricul de la Oxford, Timothy Garton Ash crede că, pentru prima dată după 1989, capitalismul democratic are un competitor foarte serios întruchipat de cel autoritar în versiunile rusă şi chineză. „Capitalismul autoritar nu este atrăgător pentru oamenii din vest, dar îi atrage pe mulţi în ţările în curs de dezvoltare. Pentru prima dată în 20 de ani, spune Timothy Garton Ash, avem un concurent serios”.
Cu toate acestea, mulţi în fostele ţări comuniste tind şi sunt gata să pună umărul pentru a ajunge la capitalismul democratic. Ei speră că valorile clasei de mijloc occidentale vor prinde rădăcini la ei acasă şi vor căpăta tot mai mulţi aderenţi.
Printre aceştia se numără şi primarul liberal al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, una din figurile de bază ale coaliţii pro-occidentale din Moldova: „Pentru a putea pune pe picioare o pătură mijlocie în Republica Moldova este nevoie să se pună pe picioare şi latura materială. Da, ca valori ea există prin intelectuali, prin oamenii mai informaţi, cu atitudine cu spirt civic. Ea a existat întotdeauna. Dar, din păcate, din punct de vedere material, reprezentanţii ei sunt de fapt oameni săraci. Obiectivul nostru este să creăm condiţii necesare pentru dezvoltarea economică”. Chirtoacă recunoaşte că pentru atingerea acestui obiectiv va fi nevoie de eforturi îndelungate care să continue mult după mandatul actualei puteri. Dar este un început şi un mesaj important pentru clasa de mijloc din alte părţi.
Ca să avanseze, clasa de mijloc trebuie să se implice simultan şi în activitatea economică şi în cea politică. Progresele pe un plan creează condiţiile necesare pentru progrese pe celălalt. Pe calea acestui proces cumulativ, oamenii capătă putere de decizie asupra felului în care sunt guvernaţi şi respect pentru libertăţile lor individuale.
Acest sistem al democraţiei civice, asigurat de clasa de mijloc, caracterizează astăzi societăţile cele mai libere şi prospere ale lumii. Rămâne de văzut dacă şi capitalismul autoritar, care nu are clasa de mijloc la bază, poate produce un nivel de bunăstare comparabil.
Sunt oare timpul şi progresul economic prietenii cei mai buni ai clasei de mijloc? În mare parte a globului acest lucru s-a dovedit adevărat.
În China, India, Asia de Sud-Est, parţial în America de Sud şi fosta Uniune Sovietică a apărut o nouă clasă comercială. Este compusă din oameni care pot folosi cam o treime din venituri pentru cheltuieli suplimetare, după deducerea celor pentru întreţinere şi locuinţă.
John Parker, corespondentul pe problemele globalizării al revistei britanice “Economist” spune că aceşti oameni câştigă între 2 şi 10 dolari pe zi, numără în total 2,5 miliarde şi reprezintă mai mult de jumătate din populaţia aşa numitelor economii emergente. După standardele de viaţă occidentale, ei n-ar intra în clasa de mijloc, dar formează o clasă de mijloc distinctă în economiile emergente. Parker spune că abia în ultimii câţiva ani această clasă a ajuns să însumeze majoritatea populaţiei din lumea în curs de dezvoltare. În 1990 – constituia doar a treia parte. Desigur, progresele variază mult de la o ţară la alta.
În timp ce noua clasă comercială creşte constant în China şi India – fabricile economiei globalizate, ea creşte cu fluxuri şi refluxuri în ţări ca Rusia şi Kazahstan, unde economia depinde de preţul energiei exportate.
Totuşi, există temei să se spere că această nouă burghezie se va extinde. Dar ce statut îşi va revendica? Întrebarea este cu atât mai valabilă în ţările care fie au trecut prin decenii de comunism, fie prin revoluţii recente ori războaie.
Mulţi observatori notează că noii clase comerciale din societăţile estice îi lipseşte o calitate fundamentală a clasei de mijloc occidentale – altruismul.
În Occident, altruismul clasei de mijloc stă la baza majorităţii iniţiativelor civice: de la crearea fondurilor de caritate pentru ajutarea celor dezavantajaţi până la crearea mişcărilor verzi pentru protejarea mediului. Dar în lumea în curs de dezvoltare, cei aflaţi între păturile bogate de sus şi cele sărace de jos înclină să-şi pună bani deoparte pentru propria securitate financiară.
Balcanii sunt un bun exemplu. La Sarajevo, care avea odinioară o viaţă culturală efervescentă, evenimentele culturale sunt astăzi rare. „Dacă din clasa de mijloc fac parte intelectualii, oamenii cu studii, care au trecut prin universităţi, academii de artă – aceşti oameni nu-şi pot permite mai mult de trei patru evenimente culturale pe lună, spune Halid Kuburovic, organizator de evenimente culturale în capitala bosniacă. Principalul templu al artei dramatice în Bosnia, Teatrul Naţional este deseori pe jumătate pustiu”. Odată cu spectacolele, concertele, recitalurile a dispărut un forum al dialogului social şi inter-etnic, unde talentul este preţuit indiferent de etnie, iar fără aceste valori eforturile occidentale de consolidare a păcii în Balcani se lovesc constant de neîncrederea între etnii.
În multe foste republici sovietice, tendinţa de astăzi este ca activităţile caritabile să fie lăsate pe seama statului.
O tendinţă vizibilă cu precădere în Rusia. În 1996, la câţiva ani de la colapsul comunismului, exista deja un furnicar de organizaţii caritabile. Multe s-au închis odată cu venirea la putere a lui Vladimir Putin care priveşte cu suspiciune organizaţiile neguvernamentale, mai ales cele cu legături în Occident. Filosofia lui Putin, numită în Rusia putinism, se rezumă la ideea că Rusia este un stat puternic, capabil să le poarte de grijă oamenilor, fără să fie nevoie de cetăţeni preocupaţi din cale afară de soarta semenilor.
Un rezultat este reapariţia unei birocraţii de dimensiuni sovietice, spune politologul rus Dmitri Oreşkin.
El reaminteşte cum Boris Grîzlov, preşedintele Dumei de Stat, s-a plâns la recentul congres al partidului Rusia Unită că birocraţia a crescut cu 100 de mii de oameni pe an în ultimii opt ani. „Ca rezultat, Rusia a devenit mult mai birocratizată decât Uniunea Sovietică, ceea ce, crede Oreşkin, este, desigur, rezultatul firesc al întăririi verticalei puterii, adică întărirea ierarhiei birocratic”.
Întărirea guvernului central sub Putin nu este o anomalie, ci expresia unei teorii care a prins rădăcini în multe părţi ale lumii post-comuniste şi cunoscută cu denumirea de „capitalism autoritar”. Ea stipulează că statul menţine controlul asupra principalelor resurse economice şi servicii sociale. La alegeri participă numai partidele care respectă acest status quo. Cetăţenilor li se sugerează să se ocupe de orice altceva, dar nu de politică.
Adepţii capitalismului autoritar spun că acest sistem aduce cu sine stabilitate socială şi dezvoltare economică. Există mulţi cetăţeni care împărtăşesc aceste idei, mai ales în vremuri de criză economică globală ca cele de astăzi. Şi, într-adevăr, capitalismul autoritar s-a dovedit suficient de atrăgător ca unii istorici să-l considere drept cea mai mare provocare de după căderea comunismului la adresa ideilor occidentale privind democraţia şi piaţa liberă.
Scriitorul britanic şi istoricul de la Oxford, Timothy Garton Ash crede că, pentru prima dată după 1989, capitalismul democratic are un competitor foarte serios întruchipat de cel autoritar în versiunile rusă şi chineză. „Capitalismul autoritar nu este atrăgător pentru oamenii din vest, dar îi atrage pe mulţi în ţările în curs de dezvoltare. Pentru prima dată în 20 de ani, spune Timothy Garton Ash, avem un concurent serios”.
Cu toate acestea, mulţi în fostele ţări comuniste tind şi sunt gata să pună umărul pentru a ajunge la capitalismul democratic. Ei speră că valorile clasei de mijloc occidentale vor prinde rădăcini la ei acasă şi vor căpăta tot mai mulţi aderenţi.
Printre aceştia se numără şi primarul liberal al Chişinăului, Dorin Chirtoacă, una din figurile de bază ale coaliţii pro-occidentale din Moldova: „Pentru a putea pune pe picioare o pătură mijlocie în Republica Moldova este nevoie să se pună pe picioare şi latura materială. Da, ca valori ea există prin intelectuali, prin oamenii mai informaţi, cu atitudine cu spirt civic. Ea a existat întotdeauna. Dar, din păcate, din punct de vedere material, reprezentanţii ei sunt de fapt oameni săraci. Obiectivul nostru este să creăm condiţii necesare pentru dezvoltarea economică”. Chirtoacă recunoaşte că pentru atingerea acestui obiectiv va fi nevoie de eforturi îndelungate care să continue mult după mandatul actualei puteri. Dar este un început şi un mesaj important pentru clasa de mijloc din alte părţi.
Ca să avanseze, clasa de mijloc trebuie să se implice simultan şi în activitatea economică şi în cea politică. Progresele pe un plan creează condiţiile necesare pentru progrese pe celălalt. Pe calea acestui proces cumulativ, oamenii capătă putere de decizie asupra felului în care sunt guvernaţi şi respect pentru libertăţile lor individuale.
Acest sistem al democraţiei civice, asigurat de clasa de mijloc, caracterizează astăzi societăţile cele mai libere şi prospere ale lumii. Rămâne de văzut dacă şi capitalismul autoritar, care nu are clasa de mijloc la bază, poate produce un nivel de bunăstare comparabil.
