Linkuri accesibilitate

Poliţistul electrizat


Guvernanţii nu au treabă cu ambuteiajele şi cu semafoarele.... Ei se grăbesc mereu să ne soluţioneze problemele.

Luni seara, la intersecţia străzilor Puşkin şi Columna din capitală a apărut din senin un poliţist vajnic care începu să dirijeze cu zel circulaţia automobilelor, agitînd în aer un baston gros. Apariţia acelui poliţist harnic în acel loc mi s-a părut oarecum insolită, neaşteptată. “Să fie la mijloc dorinţa arzătoare a poliţiei rutiere de a decongestiona traficul?” m-am întrebat. Alta însă era cauza.

Dintr-odată, poliţistul se răsti la pietonii care tocmai voiau să păşească pe zebra alăturată la culoarea verde a semaforului: “Pietonii stau pe loc! Pietonii stau pe loc!” Trecătorii se opriră nedumeriţi pe marginea carosabilului. Cîţiva dintre ei au ignorat totuşi indicaţia poliţistului şi au început să traverseze strada. Faptul acesta îl tulbură vizibil pe apărătorul ordinii publice. Poliţistul începu să strige şi mai tare la pietonii neascultători: “V-am spus să staţi pe loc! Toţi pietonii să stea pe loc!” Poliţistul părea electrizat, emoţionat. Toţi pietonii au încremenit vinovaţi pe marginea drumului.

Peste cîteva secunde o maşină guvernamentală, însoţită de două automobile ale poliţiei, a trecut în viteză pe şoseaua eliberată de simplii muritori. Bănuiesc că mulţi dintre cei care s-au ferit din calea maşinii guvernamentale s-au simţit mici, umili, insignifianţi. Iar eu am căzut pe gînduri.

Am mai văzut asemenea scene în anii lungi ai tranziţiei. Aici mereu guvernanţii nu au treabă cu ambuteiajele şi cu semafoarele. Cînd ei se plimbă pe şoselele patriei, toată lumea trebuie să se ferească, să dispară din calea lor. Şi asta pentru că, împovăraţi de grijile ţării, ei nu au timp de pierdut. Ei se grăbesc mereu să ne soluţioneze problemele. Şi se pare că mare deosebire între foştii şi noii guvernanţi nu există în această privinţă. Şi maşina guvernamentală care a trecut luni pe lîngă mine părea proiectată dintr-o altă dimensiune, cea a privilegiaţilor.

Şi poate că aşa şi trebuie să fie. Căci cum ar mai munci ei pentru ţară dacă ar fi opriţi zilnic de semafoare? Altceva e că oamenii de rînd visează mereu ca guvernanţii să fie ca şi ei, să trăiască cu grijile şi problemele lor cotidiene, să simtă ceea ce simt ei în fiecare zi.
XS
SM
MD
LG