Linkuri accesibilitate

Clasa de mijloc (II) - neomogenă şi departe de a fi o forţă socială în Est


Baku: poliţişti sunt mai bine plătiţi decît profesorii

Baku: poliţişti sunt mai bine plătiţi decît profesorii

Apatia şi scepticismul clasei de mijloc provind din experienţa îndelungată de viaţă sub un regim autoritar

Numeroşi oameni, din Balcani, Rusia şi până în Afganistan, se autodefinesc drept reprezentanţi ai clasei de mijloc, fie după nivelul veniturilor, fie după cel de pregătire profesională şi educaţie. Dar, ca forţă socială a schimbării în societăţile din care face parte, această clasă de mijloc în curs de formare este vizibil slabă. La întrebarea „de ce?” caută să răspundă cea de-a doua parte a documentarului Europei Libere despre clasa de mijloc din est.

În societăţile occidentale, clasa de mijloc este de multă vreme o forţă potentă, cu un cuvânt greu de spus în felul cum sunt guvernate ţările. Dar cei care se consideră reprezentanţi ai clasei de mijloc în răsărit, din estul Europei până în Asia Centrală şi Golful Persic, reprezintă o categorie mai puţin omogenă, cu mai puţine interese şi scopuri comune, neîncrezători în capacitatea de a influenţa viaţa politică şi departe de a fi o forţă socială.

Explicaţii sunt mai multe. Una rezidă în apatia şi scepticismul acestor oameni, provenite din experienţa îndelungată de viaţă într-un mediu precar. În ţările fostei Uniuni Sovietice, nevoile economice îi forţează pe mulţi să-şi trădeze principiile unei vieţi oneste. Moldova este unul din exemple. Mulţi doctori şi învăţători cărora le displace corupţia din guvern sunt nevoiţi să accepte ei înşişi cadouri şi mită pentru a-şi acoperi găurile financiare cauzate de salariile mici.



Valeriu Ursu, este un doctor care a renunţat la medicină pentru a-şi construi o mică afacere. El spune că salariul mic provoacă o mulţime de probleme. „Corupţia şi dare de mită în medicină este o chestiune complexă – uneori este un gest sincer de mulţumire din partea pacientului pentru medicul care l-a pus pe picioare, dar, în unele cazuri, din păcate, pacientul este nevoit să facă cheltuieli suplimentare. Acesta este marele păcat şi mare problemă”, spune fostul doctor.

Ca rezultat, mulţi oameni cu o bună pregătire profesională aleg să părăsească ţara. Între 16 şi 27 la sută din forţa de muncă din Moldova se află acum în străinătate.

Acest tip de corupţie atotcuprinzător poate reduce la zero eforturile de mobilizare a unei clase de mijloc ca forţă civică şi politică. În fostele republici sovietice, activişti veritabili care pot mobiliza clasa de mijloc întârzie să apară, fiind suprimaţi sau cooptaţi de elitele la conducere. În cazuri extreme, mecanismul de suprimare ia formele înscenării unor procese în justiţie şi întemniţării. În viaţa de zi cu zi el este întruchipat de forma mai simplă a taxelor excesive impuse micului business. Taxele sunt atât de mari încât împiedică dezvoltarea afacerilor şi generarea unor venituri care pot susţine mişcările civice.

Singura cale de supravieţuire în faţa taxelor ridicate şi estorcării de mită este pentru mulţi fie să părăsească ţara, fie să pactizeze cu regimul.În Armenia, de exemplu, proprietarii unor afaceri mici ca magazinele de cartier, în loc să-şi extindă afacerea, preferă să stea cuminţi, pentru a nu intra în vizorul autorităţilor. Aşa încât orice activitate economică semnificativă rămâne în mâinile guvernului sau camarilei guvernamentale.

O stare de fapt criticată des de Fondul Monetar Internaţional. „De la o economie planificată de la centru de tip comunist până la economia de piaţă este cale lungă”, spune reprezentantul FMI la Erevan, Nienke Oomes. „Multe mecanisme ale economiei de piaţă se aplică deja în Armenia, spune reprezentantul FMI, dar concurenţa lipseşte din numeroase sectoare. Ele sunt dominate de o companie, două care deţin monopolul, menţinînd un sistem oligarhic”.

În ţările bogate în energie ca Azerbaijanul şi Kazahstanul, elitele conducătoare menţin monopolul asupra rezervelor de gaze şi petrol – un alt mecanism de a ţine în frâu dezvoltarea clasei de mijloc. În Azerbaijan, veniturile provenite din comerţul cu petrol se află în mâinile unui sistem care îi are în centru pe preşedintele ţării, membrii familiei sale şi rudele mai îndepărtate, radiind spre exterior către cei care sunt legaţi de acest nucleu prin relaţii de afaceri.

Acest sistem creează o clasă de mijloc în sectorul public pe deplin loială regimului şi, în acelaşi timp, îi plasează în poziţii dezavantajate pe toţi cei care doresc să reuşească în afaceri pe cont propriu. Probabil pentru a menţine sistemul, guvernul azer cheltuieşte de două ori mai mulţi bani pentru structurile de securitate şi ordine publică decât pe serviciile sociale. Anul trecut, salariile angajaţilor din structurile de securitate au crescut din nou, cu 4 la sută, în timp ce ale învăţătorilor au scăzut, cu 5 la sută.

„Este injust să se repartizeze în felul acesta banii publici”, spune Arzu Huseynova, profesoară de literatură la un gimnaziu de la Baku. „În Azerbaijian, profesorii nu au viaţă, ci subzistenţă. Nu-mi pot permite mare lucru cu salariul pe care-l am, iar salariile poliţiştilor, şi aşa bogaţi, creşte an de an”.

În vreme ce autorităţile împiedică dezvoltarea unei clase de mijloc, o potenţială forţă pro-democraţie, torţa schimbărilor sociale este preluată de alţii. Astăzi opoziţia politică faţă de regim este formată de islamişti, care folosesc drept liant religia.

În alte ţări, clasa de mijloc rămâne slabă ca forţă socială pentru că este divizată. Este o constatare valabilă mai ales pentru Iran, unde clasa de mijloc modernă formată din locuitorii marilor oraşe, calificaţi în diferite domenii, nu se poate înţelege cu cea tradiţională, a negustorimii. Protestele post-electorale de anul trecut din Iran au scos în stradă mulţi reprezentanţi ai primei categorii, nemulţumite de neputinţa guvernului să rezolve probleme economice cronice, inclusiv inflaţia şi şomajul, în timp ce micii comercianţi au stat deoparte.

“Clasa de mijloc tradiţională, promotoare a valorilor religioase şi Revoluţiei Islamice vede o provocare în noua clasă de mijloc, globalistă din Iran, apărută în cursul ultimelor trei decenii”, spune Kazem Alamdari, lector de sociologie la Universitatea de Stat din California. Noua clasă de mijloc, compusă mai ales din studenţi şi profesionişti cu studii, are cerinţe noi, universale, peste puterile guvernului tradiţionalist”.

În alt ţări, mai ales în cele care au trecut recent prin războaie sau mai sunt măcinate de război, ordinea socială e atât de bulversată încât practic nici nu există o clasă de mijloc.

În Balcani, Irak, Afganistan mulţi s-au refugiat în străinătate şi mulţi nu se mai întorc chiar dacă pacea revine.

„Când izbucneşte un război, cei de la periferia societăţii devin beneficiarii principali”, spune un fost reprezentant al clasei de mijloc din Balcani. Destinul ţării şi viaţa oamenilor ajung să depindă de piaţa neagră, iar cei care o controlează devin noua elită.

Cu instaurarea păcii, mulţi dintre cei plecaţi din calea războiului nu mai revin în ţară. Este nevoie de mulţi ani pentru ca alte generaţii să le ia locul. Totuşi, cu timpul şi dezvoltarea comerţului, clasele de mijloc tind să se extindă şi să prospere. Pe măsură ce o fac, ele dobândesc capacitatea să joace un rol tot mai relevant în societăţile din care fac parte.

Dar vor opta ele pentru o mai mare democraţie şi libertate? Sau, în urma traumelor cauzate de experienţa recentă, vor sprijini guverne autoritare care le promit, înainte de toate, ceea la ce rânesc mai mult clasele de mijloc – stabilitatea?

Posibile răspunsuri la aceste întrebări – în partea a treia a documentarului Europei Libere despre clasa de mijloc din est, pe care vom difuza-o mâine.
XS
SM
MD
LG