Linkuri accesibilitate

Călătorind pe vechea graniţă de stepă sau "Unde se termină Europa"


Interviu cu Alina Mungiu Pippidi (Societatea Academică Română) despre graniţele arbitrare rămase în urma Războiului Rece şi a politicii lui Stalin

„Unde se termina Europa” este titlul filmului documentar realizat de Alina Mungiu Pippidi si Sinisa Dragin. Un titlu fara semnul intrebarii.
Documentarul, lansat vineri la Bucuresti, a fost produs de Societatea Academica Româna si Mrakonia Film cu sprijinul Black Sea Trust si a fundatiei Friedrich Ebert.


Unde se termina totusi Europa, am intrebat-o pe presedinta SAR, Alina Mungiu Pippidi ?

Alina Mungiu Pippidi : …Exista mai multe pareri, geografii au parerile lor, istoricii pot sa aiba parerile lor, nu, artistii pot sa aiba parerile lor, pot veni antropologii cu alte pareri si asa mai departe, dar din pacate in zilele noastre a inceput sa conteze foarte mult raspunsul la aceasta intâmplare din punct de vedere politic; pentru ca raspunsul unde se incheie Europa face ca unii oameni sa se regaseasca in Europa comuna, care este Europa tuturor libertatilor, iar alti oameni sa se regaseasca dincolo de “zid” si acest lucru are consecinte destul de dramatice asupra soartei fiecaruia.



Ce regiuni de granita documenteaza filmul ?

Alina Mungiu Pippidi : Filmul nostru calatoreste pe ceea ce se numeste vechea granita de stepa a Europei, deci in realitate noi nu am mers pana la granita geografica a Europei care este undeva pe Urali, ci am mers pe frontiera istorica, pe frontiera de stepa, pe frontiera care porneste din nordul Marii Negre, de la vechile cetati genoveze care erau acolo si urca pana ...mai la nord de Hotin, pana in regiunea care se numeste Transcarpatica. Deci vechea granita de stepa devine astazi granita Schengen.

O coincidenta sau o determinare istorica ?

Alina Mungiu Pippidi : …din concluziile noastre , granita este aici datorita faptului ca Razboiul Rece despre care noi zicem ca s-a terminat si pe care l-am sarbatorit cu atata pompa, s-a termina numai pentru unii: cine se gaseste pe parte de vest a aceste granite, ca noi, romanii, ne putem considera castigatori ai Razboiul rece; cine a ramas in parte de est, datorita pactului Ribbentrop-Molotov, in mare masura moldoveni sau diversi oameni care traiesc in Ucraina , sunt cei care au pierdut Razboiul rece .

Si din prezentarea filmului reiese ca vecinele estice ale Uniunii Europene, cum este Moldova, sunt perdantele acestei extinderi si ca perspectivele ca ele sa se apropie de Uniunea Europeana nu sunt foarte mari. Asa este?

Alina Mungiu Pippidi : Asa este. Pur si simplu Uniunea Europeana nu are o politica si nu s-a ocupat… Uniunea Europeana se ocupa de problemele ei si a facut si o treaba destul de buna in a ajuta tarile imediat inconjuratoare dar nu a ajuns sa se ocupe de probleme inca deschise care sunt o directa consecinta a Razboiului Rece si a politicii lui Stalin…
Dau numai doua exemple care apar in filmul nostru : Transnistria si Crimeea. Deci aceste regiuni, Crimeea este un fel de viitoare Transnistrie, sunt regiuni care pot fi folosite de catre Rusia pentru a submina vesnic statalitatea tarilor noi, ca Moldova si Ucraina.

Cum v-a venit ideea filmului ?

Alina Mungiu Pippidi : Ideea filmului este foarte veche pentru mine. Am calatorit dupa tentativa de lovitura de stat de la Moscova din 1991, am calatorit in aceste tari cand se formau ...si atunci am intilnit si acesti oameni, deja nauciti de cate tari traisera in decursul ultimilor 50-60 de ani. Pentru ca pe toata frontiera asta exista oameni care fara sa se fi miscat din satul lor, au trait in trei–patru tari diferite, in decursul secolului 20.

Filmul are doua parti: partea intai este “cit e de greu sa ai o identitate pe frontiera si cit de arbitrar sunt construite forntierele, in general “. Partea a doua a acestei idei: cit este de dramatic, “ce consecinte au frontierele aceste stabilite arbitrar, odata ce sunt stabilite”. Cum poti sa ai un destin complet diferit daca te plasezi pe partea dreapta sau pe partea stinga a frontierei.

Eu sunt profesor la Berlin si ma mut la Oxford zilele astea, sunt roman si am legaturi in Romania. Verii mei traiesc in Kazahstan si nu stiu limba româna . Asta pur si simplu pentru ca familia noastra din Basarabia, noi am fost mai iuti de picior, in cele 48 de ore de ultimatum ale pactului Ribbentrop-Molotov, am lasat tot ce aveam, toata averea, totul acolo si am trecut in România. Ei au stat, crezând ca se vor putea cumva intelege cu Uniunea Sovietica si au fost deportati in Kazahstan. De asta depinde faptul ca noi, astazi, fratele meu si cu mine suntem europeni iar verii nostrii de acolo sunt niste oameni care traiesc in Kazahstan si sunt taiati de Europa pentru totdeauna.
  • 16x9 Image

    Ileana Giurchescu

    Un „dinozaur” al Europei Libere, am început să lucrez în redacția de limba română încă din 1987, la Munchen, Germania, unde mi-am descoperit și cultivat interesul pentru știri și politica internațională. Ca membră a echipei de la Radio Europa Liberă, am „făcut” revoluțiile din 1989, am scris despre căderea URSS și am relatat în direct, alături de Nestor Rateș, despre atentatele teroriste din 11 septembrie 2001. Rămân fascinată de istoria și moștenirea lăsată de Europa Liberă în arhiva audio.

XS
SM
MD
LG