Linkuri accesibilitate

Şi, de ce nu, o taxă pe prostie

Râdeţi şi vă veseliţi, vor veni vremuri grele! Cum anul trecut a fost an electoral, am râs şi ne-am veselit şi vremurile grele au venit! Umorul, însă nu ne-a părăsit. În presă dai peste însemnări de sezon pline de haz: „îngheaţă salariile, se semnalează avalanşe de scumpiri”; „veste bună şi veste proastă, în 2010, taxele nu cresc, se înmulţesc” şi „am ieşit din primul an de criză şi am intrat în al doilea”.

Problema este că, prin hîrjonelile politicienilor, am intrat în noul an fără buget. Guvernul a încropit unul şi se străduieşte să-l treacă în Parlament, dar se izbeşte de amendamentele opoziţiei. Mircea Geoană şi Crin Antonescu, perdanţii algerilor prezidenţiale, încă se cred în campanie electorală şi au anunţat că nu vor vota bugetul. Primul ministru şi ministrul se străduiesc să ne asigure că bugetul pe 2010 e unul al relansării economiei şi al ieşirii din criză, că şomajul va scădea şi taxele nu vor creşte. Degeaba. Guvernul se află între Scylla veniturilor mici şi Charybda cheltuielilor mari. Şi nu are de ales. Ori măreşte veniturile, deci sporeşte numărul şi cuatumul impozitelor şi taxelor, ori taie la cheltuieli.

Şi atunci toată lumea s-a pus pe căutat noi surse de venituri, adică pe inventat noi taxe şi impozite. S-a spus că ar trebui impozitate serios averile mari, ceea ce n-ar fi rău şi nici inechitabil. Numai că, numeric, bogaţii sunt puţini şi e lucru bine ştiut că veniturile mari se realizează luînd cîte puţin de la cît mai mulţi. În plus, bogaţii au multe posibilităţile să se sustragă. S-a vorbit şi de o taxă pe amprenta de carbon, la care s-a renunţat, fiind prea nebuloasă şi greu de calculat. S-a mai vorbit şi de un impozit pe reviste porno, brichete, GPS-uri şi telefoane mobile, dar veniturile ar fi modeste. Nici taxele asupra veniturile din contractele de drepturi de autor n-ar rezolva problema. Insă nimic n-a stârnit spiritele mai acerb ca iniţiativa ministrului sănătăţii care a propus o taxa pe produsele alimentare tip fast-food, hamburgeri, pizza, dulciuri, produse de cofetărie şi băuturi răcoritoare, similară "taxei pe viciu". Pretextul ar fi sănătatea populaţiei, ştiut fiind că produsele fast-food şi dulciurile îngraşă.

Însă medicii, economişti, producătorii sunt de părere că taxarea suplimentară a chiftelei de la Mc Donald, a dulciurilor şi băuturilor răcoritoare va face rău atât sănătăţii românilor, cât şi bugetului, ducînd la creşterea preţurilor şi la scăderea consumului.

Taxa care îl arde pe român la lingurică a stimulat la culme băşcălia naţională, propunâdnu-se taxe din ce în ce mai aberante, unele de pe vremea fanarioţilor. Şi cum la noi mai totul se reduce la sex, un glumeţ vestit din partidul lui Ion Iliescu a propus o taxă suplimentară pe sex, marital şi extramarital, denumită "taxa pe fericire". Cum acelaşi glumeţ a zis că taxa pe chifteaua de la Mc Donald este o „tâmpenie”, n-ar fi de lepădat şi o taxă pe prostie. S-ar strânge ceva bani la buget. Mai ales dacă ar fi plătită şi de politicieni.
XS
SM
MD
LG