Linkuri accesibilitate

Intenţia noii puteri de a implica anemica societate civilă în soluţionarea problemelor ţării trebuie salutată.


Judecînd după aparenţe, noua guvernare vrea să primenească ţara. În decembrie, Guvernul a creat un Consiliu Naţional pentru Participare care să colaboreze cu societatea civilă în vederea soluţionării problemelor ţării. Iar în recentul raport al Executivului se constată că “în opt ani de guvernare comunistă, sistemul administrativ a devenit static, închis pentru colaborare şi comunicare cu societatea…” De aceea, Guvernul îşi propune să faciliteze comunicarea dintre cetăţeni şi direcţiile de realţii cu publicul din ministere.

Intenţia noii puteri de a implica anemica societate civilă în soluţionarea problemelor ţării trebuie, fireşte, salutată. În definitiv, problemele ţării sînt de fapt problemele societăţii. Şi ar fi absolut normal ca societatea civilă să participe la soluţionarea problemelor care o vizează, nu? Din păcate, implicarea serioasă şi productivă a societăţii civile e mai degrabă un deziderat în această parte a lumii.

“În opt ani de guvernare comunistă, sistemul administrativ a devenit static, închis pentru colaborare cu societatea” constată raportul guvernului. Eu aş spune că acest sistem închis-ipocrit caracterizează nu doar anii guvernării comuniste, ci toţi anii tranziţiei interminabile. Aici mereu guvernanţii au invitat societatea civilă la colaborare şi niciodată această colaborare nu a devenit normă.

Sper ca eforturile noilor guvernanţi să aibă mai multă eficienţă. Dar e limpede că nu le va fi uşor. Un parteneriat viabil între guvern şi societatea civilă nu poate fi clădit la noi într-un an. E nevoie de timp şi, ceea ce e cu adevărat important, e nevoie să ne schimbăm cu toţii, fie că sîntem guvernanţi sau simpli muritori.

Putem crea o sumedenie de consilii naţionale, putem să-i îndemnăm la infinit pe oameni să fie activi, iar pe cinovnici să fie receptivi, şi nimic nu se va modifica atîta timp cît nu readucem în templul valorilor noastre recente şi dubioase moralitatea şi responsabilitatea. Iar moralitatea şi sentimentul apartenenţei la o comunitate mai largă decît propria familie nu prind uşor rădăcini pe un teren arid al cărui normă de conduită e sloganul “moia hata s kraiu”…
XS
SM
MD
LG