Chiar şi la o privire din avion, Anton Pavlovici Cehov este cel mai montat dramaturg în Republica Moldova. Nu există nici un teatru moldovenesc care să nu fi avut sau să nu aibă în repertoriul său măcar o singură piesă semnată de Cehov. Pînă şi un teatru de satiră şi de critică socială făţişă, mă refer aici la Teatrul Satiricus, a montat un text de Cehov.
Majoritatea regizorilor moldoveni importanţi au vizitat dramaturgia sa. Predilecţia pentru literatura sa se poate explica prin aceea că scriitorul zugrăveşte rupturile şi răscrucile din societate: declinul unei lumi vechi şi naşterea unei lumi noi. Or, acest lucru este caracteristic şi societăţii moldoveneşti care a fost mereu răvăşită de furtuni sociale şi politice de proporţii devastatoare.
Într-un top al regizorilor care au montat cu poala piesele lui Cehov, regizorul Mihai Fusu se află de depate în frunte. El a montat texte de Cehov în Republica Moldova, România, Elveţia şi Franţa. Tot lui Mihai Fusu îi aparţin şi două versiuni scenice complet diferite ale Pescăruşului lui Cehov.
Iată despre ce a mai spus Cehov, în opinia lui Mihai Fusu: „A mai vorbit despre criza artistului, despre tinerii revoluţionari şi despre conflictele dintre generaţii. A atins practic toată gama relaţiilor umane atunci cînd e vorba despre familie şi societate.”
Mihai Fusu consideră că Cehov este mereu actual, doar că traducerile se învechesc: „Prima dată cînd am montat Pescăruşul am avut o singură traducere românească făcută înainte de război. Era o limbă arhaică, din perspectiva zilei de astăzi. Iată de ce atunci cînd am montat Pescăruşul la Brăila am încercat să modernizez limbajul traducerii. Francezii, de altfel, au această tradiţie ca la fiecare montare nouă să vină cu o traducere nouă.”
La Chişinău există şi un teatru care poartă numele marelui dramaturg rus, pe scena căruia s-au montat în jur de 12 spectacole după piesele lui Cehov, iar în luna ianuarie vor fi prezentate încă două premiere Livada cu vişini şi Senzaţii tari. Directorul acestui teatru, regizorul Sandu Vasilache a montat şi el Trei surori, pe scena unui teatru din Bucureşti, doar că spectacolul începea acolo unde piesa se sfîrşeşte, adică după ultima replică din text.
Majoritatea regizorilor moldoveni importanţi au vizitat dramaturgia sa. Predilecţia pentru literatura sa se poate explica prin aceea că scriitorul zugrăveşte rupturile şi răscrucile din societate: declinul unei lumi vechi şi naşterea unei lumi noi. Or, acest lucru este caracteristic şi societăţii moldoveneşti care a fost mereu răvăşită de furtuni sociale şi politice de proporţii devastatoare.
Într-un top al regizorilor care au montat cu poala piesele lui Cehov, regizorul Mihai Fusu se află de depate în frunte. El a montat texte de Cehov în Republica Moldova, România, Elveţia şi Franţa. Tot lui Mihai Fusu îi aparţin şi două versiuni scenice complet diferite ale Pescăruşului lui Cehov.
Iată despre ce a mai spus Cehov, în opinia lui Mihai Fusu: „A mai vorbit despre criza artistului, despre tinerii revoluţionari şi despre conflictele dintre generaţii. A atins practic toată gama relaţiilor umane atunci cînd e vorba despre familie şi societate.”
Mihai Fusu consideră că Cehov este mereu actual, doar că traducerile se învechesc: „Prima dată cînd am montat Pescăruşul am avut o singură traducere românească făcută înainte de război. Era o limbă arhaică, din perspectiva zilei de astăzi. Iată de ce atunci cînd am montat Pescăruşul la Brăila am încercat să modernizez limbajul traducerii. Francezii, de altfel, au această tradiţie ca la fiecare montare nouă să vină cu o traducere nouă.”
La Chişinău există şi un teatru care poartă numele marelui dramaturg rus, pe scena căruia s-au montat în jur de 12 spectacole după piesele lui Cehov, iar în luna ianuarie vor fi prezentate încă două premiere Livada cu vişini şi Senzaţii tari. Directorul acestui teatru, regizorul Sandu Vasilache a montat şi el Trei surori, pe scena unui teatru din Bucureşti, doar că spectacolul începea acolo unde piesa se sfîrşeşte, adică după ultima replică din text.
