Linkuri accesibilitate

Destinul nedrept al dedublării


Val Butnaru
Val Butnaru

Val Butnaru semnează tradiţionala rublică “Jurnal săptămînal”

Luni

E frig și s-au împlinit 100 de zile de guvernare democrată.
Echipa lui Filat a realizat multe, pe Voronin l-a apucat dragostea și chiar l-a lăudat pe primier, dar acesta nu s-a ferit să vorbească și despre nereușite. Unele ministere au ieșit în evidență, altele s-au ascuns în tranșee. O guvernare ca și iarna asta: ba geruri siberiene, ba ploi londoneze. Dintre știrile proaste, cea cu scumpirea gazelor naturale e cea mai proasta. Asta înseamna ca vor crește prețurile și la alte produse. La fel de îngrijorat eram în tinerețe când mă temeam de zvonurile că sovieticii ar putea să scumpească prețul la lapte. Cu un copil mic și un salariu mizer, din care ne puteam permite să cumpărăm zilnic doar o pâine, un pachet de pufuleți și o sticlă de un litru de lapte – cum să nu te temi! Litrul de lapte de atunci, obținut în bătălii de la cozile interminabile - ce mai subiect de discuții cu vreun vegetarian aiurit sau cu vreun nostalgic comunist de azi!

Marți

A murit Toni Tecuceanu de la Cronica Cârcotașilor. Gripa de tip nou devine hidoasă când iți răpește oamenii la care ai ținut. Trebuie să moara un actor cunoscut ca la cabinetele de vaccinare sa creasca cozile.

Miercuri

Am închis televizorul plictisit și am încercat să recuperez din restanțe. Pe noptiera mea rămân doua caramizi groase neronțăite până la capăt – „Cartea neagra” a lui Pamuk si „Ulysses” de Joyce. Cu irlandezul am încheiat discuțiile, dar lui Pamuk îi mai spun că în „Mă numesc Roșu”, a fost mai bun. Turcul s-a dovedit a fi atât de evreu, incât s-a ales cu Premiul Nobel: a știut cum sa fie judecat de ai săi, ca să-l premieze străinii. Cred ca și cu Herta Müller s-a întâmplat la fel, numai ca invers. De fapt, niciodata nu știi cine sunt ai tăi, și cine – străinii.

Apropo, de lecturi: tot mai des mă surprind asupra faptului că nu țin minte unele cărţi înghiţite de-a lungul anilor. Cu fiecare zi trăită în plus, ne revendicam dreptul de a trece la minus lecturile de cândva. Și atunci, de ce mai citim pe parcursul vieții, dacă uităm totul spre sfârșit? Ca să diminiuăm sentimenul de fatalitate, dăm vina pe lenea noastră intelectuală și ne spunem filosofic că în ziua în care renunțăm sau nu reușim sa băgăm în creieri cuantumul necesar de pagini, - dar fiecare dintre noi știe de câtă lectura are nevoie (e ca şi iarba de leac pentru animalele bolnave), - din acea zi începe procesul transformării noastre din creatori în simpli spectatori.

Joi-vineri

E Crăciunul pe stil vechi. Aproape nimeni n-a înțeles adevărata semnificație a gestului făcut de guvernul Filat atunci când a declarat 25 decembrie zi liberă. Nu e vorba doar de dorința firească de a sărbători Crăciunul odată cu întreaga Europă. E vorba de fapt de o primă incercare de a ne detașa serios de influența rusească. Republica Moldova, dacă vrea cu edevărat să devină un stat independent, trebuie să se desprindă odată și odată de dominarea Rusiei. Și dacă din brațele lui Putin te mai poți desprinde cu subterfugii diplomatice, din cele ale Patriarhului rus n-am fost în stare niciodată.

Suntem un popor dedublat. Avem două stiluri – cel nou și cel vechi. Avem de sărbătorit Craciunul pe nou și Craciunul pe vechi. Avem două Mitropolii – a Basarabiei și a Moldovei. Avem două identitati – români și moldoveni. Avem două limbi – româna și moldoveneasca. Avem de ales între două direcții de dezvoltare – UE sau CSI. Avem până și două râuri antagoniste – Prutul și Nistru – care curg în direcții diferite chiar dacă se scurg în aceeași mare.

Asta e Basarabia. Ce destin zbuciumat şi nedrept!

Pe aceeași temă

Previous Next

XS
SM
MD
LG