Linkuri accesibilitate

Note pe marginea expoziției „Școala din Frankfurt și Frankfurtul. O reîntoarcere în Germania”.


Theodor W. Adorno, Max Horkheimer, Herbert Marcuse, Friedrich Pollok, Erich Fromm sînt nume celebre ale culturii secolului al XX-lea. Faptul explică succesul aparte de care se bucură în aceste zile la Frankfurt o expoziție documentară multimedia găzduită de Muzeul Evreiesc și avînd drept curatori doi cercetători germani, Monika Boll și Erik Riedel. Expoziția se intitulează „Școala din Frankfurt și Frankfurtul. O reîntoarcere în Germania” și pornește de la ideea că activitatea intelectualilor și a sociologilor neo-marxiști care au format ceea ce s-a numit Școala de la Frankfurt a constituit un element fundamental în dezvoltarea democrației în Germania post-belică.

Cancelarul Konrad Adenauer și rectorul Universității din Frankfurt, Max Horkheimer în 1952
Cei interesați de filozofie și sociologie știu că la origine grupul de intelectuali amintiți a lucrat în cadrul „Institutului pentru cercetări sociale” (Institut für Sozialforschung), fondat la Frankfurt în februarie 1923 și axat pe studii dorite să impună o teorie critică din optică marxistă a capitalismului. Una din arhivele sonore expuse în cadrul expoziției de la Frankfurt aduce, de exemplu, mărturia sociologului Friedrich Pollock care nota într-un interviu acordat radiodifuziunii germane că „institutul, inspirat de cercetările sociale americane, a realizat în 1931 un studiu important despre atitudinea muncitorilor și angajaților germani din Republica de la Weimar, față de socialism și viață în general. Primele rezultate au arătat cu o claritate izbitoare cît de redusă era rezistența mentală a mișcării muncitorești pentru a rezista în fața violenței crescînde a regimului totalitar.” Pollock adăugă că studiul nu a fost niciodată finalizat, deoarece la venirea lor la putere naziștii au închis Institutul acuzat de activități „anti-statale”. Concomitent arhiva Institutului, care conținea numeroase documente despre istoria național-socialismului, a fost confiscată.

Din acel moment, cercetătorii Școlii de la Frankfurt și-au desfășurat activitatea în exil, Institutul funcționînd o vreme la Geneva, iar apoi în Statele Unite, unde marile nume ale culturii germane au emigrat forțate de nazism. Erich Riedel, unul din curatorii expoziției observa într-un interviu pentru serviciul internațional de la Deutsche Welle că „ceea ce au avut în comun toți acești oameni este că au fost emigranți, în cea mai mare parte a lor de origine evreiască și că au alcătuit apoi o rețea socială în Statele Unite, a cărei activitate a continuat după război”.

Expoziția este însoțită de un volum extrem de interesant de studii despre viața și activitatea celor exilați în Statele Unite, unul dintre ele, semnat de Peter-Erwin Jansen, discutînd de exemplu relațiile lui Herbert Marcuse cu Martin Heidegger, prietenia dintre Marcuse și Leo Löwenthal, angajamentul celui dintîi în Office of Strategic Studies (OSS) la Washington și activitatea celui de-al doilea ca redactor la Vocea Americii și interesul pentru ceea ce au numit „noua mentalitate germană”.
Pagină din carnetul de adrese a lui Max Horkheimer


Expoziția de la Frankfurt oferă o imagine interesantă despre perioada post-belică și activitatea cercetătorilor Școlii care au revenit în Germania. In 1951, ei lansau un „studiu de grup”, cu participarea a 1800 de persoane și menit să stabilească un profil sociologic al germanilor. Rezultatul, notează curatorul expoziției, a fost dezamăgitor deoarece „nicăieri în Germania, reevaluarea trecutului nu constituia un subiect major de discuție”. Majoritatea participanților la studiu, cărora li s-a cerut să dezbată o falsă scrisoare a unui ofițer American în care acesta și-ar fi exprimat opinia despre poporul german, și-au declarat convingerea că Hitler a fost una din cele mai mari personalități ale Germaniei după Bismarck. Rezultatele studiului nu au fost publicate decît în 1955 și nu s-au bucurat de o dezbatere publică reală.

Theodor W. Adorno în studioul radiodifuziunii de la Frankfurt
Expoziția este în mare parte centrată pe cele două mari personalități ce au devenit cunoscute figuri publice ale vieții germane post-belice Max Horkheimer (rector al Universității din Frankfurt din 1951) și Theodor W. Adorno, prezentînd numeroase fotografii de epocă și arhive audio cu luările lor de poziție pe diverse teme sociale și culturale. Unele din ele pot fi regăsite de cei interesați pe site-ul youtube.com.





*Die Frankfurter Schule und Frankfurt. Eine Rückkehr nach Deutschland. Herrausgegeben von Monika Boll und Raphael Gross, Wallstein, Jüdisches Museum, Frankfurt, 2009, 301 p. + 1 CD documentar.
XS
SM
MD
LG