Linkuri accesibilitate

Un spectacol de teatru vizionat la Berlin de William Totok.


„Ultimele zile ale Ceaușeștilor” este titlul unui spectacol montat la București și Berlin de un grup de realizatori de la Institutul Internațional pentru crimă politică. William Totok prezintă spectacolul în Jurnalul său de corespondent
.


„Ultimele zile ale Ceauşeştilor“ se intitulează un spectacol de teatru, montat de Milo Rau, Simone Eisenring şi Jens Dietrich (de la Institutului Internaţional pentru Crimă Politică - IIPM). După premiera care a avut loc la Bucureşti, spectacolul a fost prezentat în 4 seri şi la Berlin, la teatrul „Hebbel“.

Piesa a fost concepută în cea mai bună tradiţie a teatrului documentar. Pe lîngă cîteva declaraţii culese de la persoane, implicate direct sau indirect în evenimentele dramatice care s-au derulat în urmă cu 20 de ani în România, regia reconstituie ad litteram procesul spectaculos din cazarma de la Tîrgovişte. În acelaşi timp se proiectează material filmat în acele zile, în primul rînd imaginile emblematice care au impresionat şi, în acelaşi timp, au înspăimîntat pe cei care au urmărit în faţa micilor ecrane ceea ce ulterior s-a numit şi tele-revoluţie. Participanţii, adică inculpaţii, apărătorii, judecătorul, procurorul, militarii şi „asistenţa“ tăcută au fost interpretaţi de actori români. Aceştia au vorbit în limba română, traducerea textului s-a proiectat simultan, creind automat o oarecare distanţă între publicul spectator şi acţiunea de pe scenă.

Constantin Cojocaru, în rolul lui Ceauşescu, a fost poate cel mai convingător dintre actori. Fără a exagera sau a caricaturiza figura istorică a fostului dictator, Cojocaru întruchipează pe un om rupt de realitate, sigur de sine şi convins că a devenit victima unei conspiraţii externe, sprijinită de trădători interni. Elena, interpretată de Victoria Cociaş, amplifică peste măsură isteria conjuncturală şi spaima de moarte a soţiei dictatorului. Şi Mircea Rusu, care interpretează rolul judecătorului Gică Popa, măreşte proporţiile reale ale intervenţiilor personajului istoric, conferind, pe alocuri, dialogului patetico-zeflemitor cu cei doi inculpaţi o dimensiune comică. Schimbul de vorbe între inculpaţi şi completul de judecată ar fi trebuit să se limiteze la reconstituirea fidelă a acţiunii propriu zise şi nu la o supraîncărcare verbală cu iz sarcastic.

În locul unui caiet-program clasic, realizatorii spectacolului „Ultimele zile ale Ceauşeştilor“ au redactat o carte în care sunt reproduse cîteva analize şi interviuri cu experţi. Totodată, cartea cuprinde traducerea integrală a convorbirilor filmate în timpul procesului, care a avut loc pe data de 25 decembrie 1989 şi care s-a încheiat cu execuţia cuplului dictatorial.
XS
SM
MD
LG