Linkuri accesibilitate

Catalogul unui hypocrite lecteur

Prietenul meu poetul ieşean Nichita Danilov îmi povestea cum, la începutul anilor ’90, acei années folles a la roumaine, s-a pomenit la un moment dat preşedinte al juriului din cadrul concursului judeţean „Miss Bust”. Timp de un week-end, a văzut defilînd sîni de toate vîrstele, mărimile, formele etc., astfel încît la capătul paradei de ţîţe era pur şi simplu strivit de dulcele ciorchine al unei eterne şi fascinante Kali, simţindu-se ca-n celebrul poem baudelairian, Uriaşa: „Sub sînii ei în umbră să lenevesc dormind/ Ca un cătun în tihnă la poala unui munte” (trad. Şerban Bascovivi).

Prin mîinile mele trec cărţi, ochii mei dezbracă biblioteci. Nu atît homme a femmes, cît hypocrite lecteur, nu am cum să nu le compar, să nu le preţăluiesc, să nu le aleg pe cele mai, şi încă de faţă cu toată lumea. În toţi aceşti ani, publicul s-a manifestat în fel şi chip, de la unii care au venit cu lista top-ten la librărie, cumpărîndu-le – titlurile selectate – cu ridicata, la alţii care au căutat să contrapună fiecărui titlu ales de mine un altul, după gustul lor (un soi de Nobel contra Nobel, ca să citez o carte ce a făcut epocă). Musai aşadar să mă întreb la un moment dat care-i publicul meu ţintă: cui de fapt îi vorbesc, de 5 ani de zile, în fiecare luni seara? Şi aşa căutînd un răspuns, tot la carte m-am tras. Iată ce scrie Kazuo Ishiguro în nuvela Un baladist de altădată: „Trebuie să ştii doar un singur lucru, nu are nici o importanţă care anume, dar trebuie să ştii doar un singur lucru despre publicul tău. Ceva care, în mintea ta, distinge acel public de cel pentru care ai cîntat în noaptea de dinainte”.

Ştiu despre publicul meu că i se datorează schimbarea din 29 iulie, cu acea primenire de atmosferă ce a urmat după – cînd s-a mai văzut ca moldovenii cu paşaport românesc să se afişeze sub nasul autorităţilor, stînd cîteva ore bune la coadă doar ca să voteze preşedintele României?!

Cu gîndul la ascultătorii Europei Libere şi a Vocii Basarabiei, dar şi la cititorii Jurnalului de Chişinău şi ai Timpului, fără a uita de toţi cei care vin la lansările de carte şi la Serile poetice de la Librăria din Centru, nu în ultimul rînd cu inima (strînsă) alături de cei care nu au de-o pîine dar ar mînca şi cu ochii carte pe pîine, am scos în faţă aceste zece finaliste ale anului 2009, în ordinea în care le-am prezentat de-a lungul celor 12 luni:

Filip FLORIAN, Zilele regelui, Polirom, 2008;
Orhan PAMUK, Zăpadă, Curtea Veche, 2008;
Kazuo ISHIGURO, Rămăşiţele zilei, Polirom, 2008;
Cesare PAVESE, Meseria de a trăi, Allfa, 2006;
Dan PURIC despre Omul Frumos, DP, Bucureşti, 2009;
Francoise SAGAN, Bonjour, tristeţe, Pro, 2007;
Charles BUKOWSKI, Cea mai frumoasă femeie din oraş, Rao, 2008;
Bohumil HRABAL, L-am servit pe regele Angliei, Paralela 45, 2004;
Roland BARTHES, Jurnal de doliu, Cartier, 2009;
Ioana PÂRVULESCU, Viaţa începe vineri, Humanitas, 2009.

Este suficient să mă gîndesc la titlurile rămase pe dinafară, dintre care unele de răsunet – cum ar fi Enciclopedia morţilor, de Danilo Kis, sau Zazie în metrou, de Raymond Queneau – ca să mă apuce disperarea. Cum însă perdanţii îşi pot lua oricînd revanşa, obţinînd fiecare pe cont propriu simpatia publiucului, mă consolez cu gîndul că veţi da iama prin librării pentru a le face dreptate unor cărţi ca Raiul pe pămînt, de Joshua Muravchik; Secretul culorii pure, de Federico Andahazi; În vara aceea verde, de Carson McCullers; La agăţat, de Nadine Gordimer; Infarct, de Paul Goma ş.a. (lista rămîne deschisă).

În ce mă priveşe, cartea anului 2009 este Zilele regelui, de Filip Florian, la categoria literatură naţională, şi Zăpadă, de Orhan Pamuk, la categoria literatură universală. Spunîndu-vă acestea, mă uit pe geam cum se aşterne prima zăpadă a acestui sfîrşit de an în care zilele Măriei Sale cetitorului au fost regale...
XS
SM
MD
LG