Egor Gaidar, economistul al cărui nume este legat de tranziţia dureroasă a economiei Ruse de la comunism la o economie de piaţa a încetat din viață. Pentru mulţi, Gaidar a fost salvatorul economiei ruse, pentru alţii însă, premierul care a adus inflaţia şi le-a distrus economiile. Portretul semnat de corespondentul Europei Libere Gregory Feifer este rezumat de Ileana Giurchescu:
Gaidar a murit la numai 53 de ani in urma unui atac cerebral. Avea puțin peste 30 de ani când, la începutul anilor 90, a fost numit premier de preşedintele Boris Ielţin, funcţie în care nu a fost însă confirmat de Parlament.
Gaidar este cel care a condus primele reforme economice majore, cunoscute şi sub numele, poate exagerat, de „terapia de soc”, reforme criticate vehement la vremea respectivă de comunişti. Una din măsurile decisive a fost liberalizare preţurilor, ceea ce a readus marfa în magazine, evitând o posibilă criză cu consecinţe grave pentru Rusia. Dar a provocat şi hiperinflaţie, în urm cărora milioane de ruşi şi-au pierdut economiile.
Pentru politicianul liberal Leonid Gozman, un apropiat al lui Gaidar, ex-premierul a fost „o mare personalitate”: Un mare gânditor, un mare funcţionar public. A salvat Rusia de la foamete, destrămare şi război civil...
Gaidar şi echipa sa au insistat ca reformele să fie aplicare cât mai repede, fiind convinşi că nu aveau decât puţin timp până se va reorganiza o opoziţie puternică. Tot Gaidar a lansat privatizarea, foarte controversata mai târziu, a economiei de stat.
Într-un interviu acordat la începutul acestui an postului de Radio Svoboda, Gaidar a precizat că nu a vrut ca privatizarea să se facă după criteriile impuse de Parlament: „Ne-am hotărât după dezbateri îndelungate că este mai bine să privatizam, cât mai repede, chiar şi în baza unei legislatii care nu era perfectă decât să riscăm un haos total, sub legislaţia veche , încă în vigoare...”
Gaidar a mai avut şi alte poziţii in cabinete, de ministru al finanţelor sau economiei. A părăsit guvernul în 1994 dar din 1999 până în 2004 a fost parlamentar din partea Uniunii Forţelor de Dreapta, o grupare liberală din care au făcut parte mulţi reformatori.
Premierul Putin a criticat însă în repetate rânduri privatizările făcute la începutul preşedinţiei Ielţin şi a renaţionalizat multe întreprinderi. În opinia lui Putin şi nu numai de privatizări a profitat numai o clică apropiată Kremlinului, din care s-a născut noua oligarhie rusă. Gaidar, pe de altă parte, a criticat multe aspecte ale politicii lui Putin, mai ales alunecarea spre autoritarism dar nu s-a numărat nici odată printre criticii deschişi ai premierului.
Provenit dintr-o familie cunoscută de intelectuali, se pare că Gaidar i-a trecut fiicei sale spiritul civic si interesul pentru schimbare. Recent, ea a fost reţinută scurt de poliţie, în urma unui protest împotriva politicii Kremlinului.
În 2006, Gaidar, care se afla în Irlanda, s-a îmbolnăvit subit, la scurt timp după moarte, prin iradiere, a fostului ofiţer KGB Litvinenko, la Londra. Se bănuieşte că şi Gaidar a fost otrăvit iar comentariul său, la acea vreme, a fost „de vină sunt inamicii Rusiei”.
Gaidar a murit la numai 53 de ani in urma unui atac cerebral. Avea puțin peste 30 de ani când, la începutul anilor 90, a fost numit premier de preşedintele Boris Ielţin, funcţie în care nu a fost însă confirmat de Parlament.
Gaidar este cel care a condus primele reforme economice majore, cunoscute şi sub numele, poate exagerat, de „terapia de soc”, reforme criticate vehement la vremea respectivă de comunişti. Una din măsurile decisive a fost liberalizare preţurilor, ceea ce a readus marfa în magazine, evitând o posibilă criză cu consecinţe grave pentru Rusia. Dar a provocat şi hiperinflaţie, în urm cărora milioane de ruşi şi-au pierdut economiile.
Pentru politicianul liberal Leonid Gozman, un apropiat al lui Gaidar, ex-premierul a fost „o mare personalitate”: Un mare gânditor, un mare funcţionar public. A salvat Rusia de la foamete, destrămare şi război civil...
Gaidar şi echipa sa au insistat ca reformele să fie aplicare cât mai repede, fiind convinşi că nu aveau decât puţin timp până se va reorganiza o opoziţie puternică. Tot Gaidar a lansat privatizarea, foarte controversata mai târziu, a economiei de stat.
Într-un interviu acordat la începutul acestui an postului de Radio Svoboda, Gaidar a precizat că nu a vrut ca privatizarea să se facă după criteriile impuse de Parlament: „Ne-am hotărât după dezbateri îndelungate că este mai bine să privatizam, cât mai repede, chiar şi în baza unei legislatii care nu era perfectă decât să riscăm un haos total, sub legislaţia veche , încă în vigoare...”
Gaidar a mai avut şi alte poziţii in cabinete, de ministru al finanţelor sau economiei. A părăsit guvernul în 1994 dar din 1999 până în 2004 a fost parlamentar din partea Uniunii Forţelor de Dreapta, o grupare liberală din care au făcut parte mulţi reformatori.
Premierul Putin a criticat însă în repetate rânduri privatizările făcute la începutul preşedinţiei Ielţin şi a renaţionalizat multe întreprinderi. În opinia lui Putin şi nu numai de privatizări a profitat numai o clică apropiată Kremlinului, din care s-a născut noua oligarhie rusă. Gaidar, pe de altă parte, a criticat multe aspecte ale politicii lui Putin, mai ales alunecarea spre autoritarism dar nu s-a numărat nici odată printre criticii deschişi ai premierului.
Provenit dintr-o familie cunoscută de intelectuali, se pare că Gaidar i-a trecut fiicei sale spiritul civic si interesul pentru schimbare. Recent, ea a fost reţinută scurt de poliţie, în urma unui protest împotriva politicii Kremlinului.
În 2006, Gaidar, care se afla în Irlanda, s-a îmbolnăvit subit, la scurt timp după moarte, prin iradiere, a fostului ofiţer KGB Litvinenko, la Londra. Se bănuieşte că şi Gaidar a fost otrăvit iar comentariul său, la acea vreme, a fost „de vină sunt inamicii Rusiei”.
