Linkuri accesibilitate

Jurnal de corespondent: Despre actul de vandalism antisemit de la Chișinău


Demonstrația antisemită de la Chișinău

Demonstrația antisemită de la Chișinău

„Spune-mi pe cine urasti ca sa-ti spun cine esti”; despre actul de vandalism antisemit în Piața Europei din centrul Chișinăului Dan Alexe în jurnalul său de corespondent.

S-ar putea crede ca in tari cum sunt Romania si Moldova, unde comunitatea evreiasca aproape ca a disparut, antisemitismul nu si-ar mai avea astazi sensul, fiind o aberatie a trecutului din care poate ca am invatat cu totii ceva. Iata insa ca in plin Chisinau, capitala unei tari care ar dori sa fie primita in Uniunea Europeana, citeva zeci de habotnici – cam 100, transmit agentiile de presa - s-au repezit vinerea trecuta sa smulga un simbol religios – o “menora”, un candelabru cu 9 brate - instalat provizoriu de comunitatea evreiasca din Moldova, cu ocazia sarbatorii lor Hanuka, Sarbatoarea Luminilor.

Politia, desigur, nu a intervenit, fiind vorba de un grup de “buni ortodocsi” care protestau. Reactiile presei au fost, de asemenea, revelatoare pentru confuzia valorilor prin care trecem. E ca si cum majoritatea comentatorilor ar fi uitat ca si acei evrei sunt cetateni moldoveni si ca pot pune si ei pancarte si simboluri. Una din marile agentii de presa locale a descris incidentul in felul urmator: “Enoriasii au scandat lozinci antisemite, dupa care au smuls menora, iar in locul ei au infipt o cruce de lemn. Plasarea unui simbol al iudaismului linga statuia lui Stefan cel Mare, in opinia liderilor protestului, este o ofensa.” Asa a scris presa.

Mda... Oare de ce ar fi o ofensa daca evreii moldoveni instaleaza un candelabru in spatiul public, cu voie de la primarie, desigur? Acum dupa incident, toata lumea se apara, cum era si de asteptat, de acuzatia de antisemitism. Cum o sa fim adica noi, urmasii lui Stefan cel Mare, antisemiti?!... Am fost insa personal surprins sa aud recent la Bruxelles un foarte important politician moldovean, care, intr-o conversatie, se mandrea cu bogatia peisajului etnic moldovean, spunand ca “in Moldova avem si ovrei”... dar zicand ovrei, cu O!... ca si cum deformarea fonetica a termenului de evreu transformat in ovrei ar fi inofensiva si inocenta.

Cere, desigur, un mare efort de imaginatie si de empatie sa te pui in pielea celuilalt, a celui care nu se roaga ca tine. Asta nu inseamna insa ca trebuie sa inchizi complezent ochii in fata violentei pretinsilor “enoriasi” care distrug candelabrul “ovreilor”. Pentru ca asa se poate ajunge repede la formula: “Spune-mi pe cine urasti, ca sa-ti spun cine esti”.
XS
SM
MD
LG