Linkuri accesibilitate

O ţară întreagă ţinută ostatecă de proceduri stabilite în 2000 într-un mod arbitrar şi iresponsabil

Autoritatea copleşitoare a lui Vladimir Voronin, sau mai degrabă frica faţă de el, a făcut ca deputaţii PCRM să nu participe la votarea preşedintelui nici în turul 2 de scrutin – ultimul, aşa cum se ştie, dinaintea anticipatelor. Boicotul comuniştilor este totuşi surprinzător, pentru că au existat declaraţii mai degrabă încurajatoare, emise de reprezentanţi ai PCRM - Vladimir Ţurcan, întâi de toate, – dar şi relatări despre intense consultări dintre Alianţă, în special Partidul Democrat, şi comunişti, care îndreptăţeau opinia publică să spere că un compromis rezonabil, necesar votării preşedintelui, va fi identificat. Nu s-a întâmplat acest lucru, pentru că Voronin, secondat de cei mai agresivi şi recalcitranţi membri PCRM, a preferat scenariul alegerilor anticipate.

După această întâmplare care cronicizează criza politică de la Chişinău am dori să remarcăm două atitudini publice. Prima este o declaraţie a unui fruntaş PCRM, şi el un ideolog pe linie moldovenistă şi statalistă, l-am numit pe Victor Stepaniuc, care într-o intervenţie de presă a dezvăluit mecanismul de funcţionare a Partidului Comuniştilor şi felul de luare a deciziilor în interiorul său. Stepaniuc spune clar că decizia partidului de a nu participa nici în turul 2 la votarea preşedintelui este o greşeală care va costa partidul, îi va eroda sprijinul popular. Victor Stepaniuc arată de asemenea spre cel care a impus acest comportament lipsit de orizont al PCRM, şi anume: Vladimir Voronin.

La rândul său, Dumitru Diacov s-a arătat foarte dezamăgit de boicotul comuniştilor. Anterior, preşedintele de onoare al Partidului Democrat a obţinut semnale pozitive din partea multor deputaţi PCRM care s-au arătat conştienţi de realităţile din Moldova şi preocupaţi de soarta de mâine a partidului, aflat acum în Opoziţie, cu toate consecinţele ce decurg din acest statut. Doar că la presiunea unor „comisari” radicali – şi vizat în mod direct a fost Mark Tkaciuk - înţelegerile prealabile au fost date peste cap prin ordinul obtuz şi cazon al „marelui şef” de a nu participa la vot.

Deznodământul zilei de 7 decembrie, din parlament, demonstrează că Voronin, cel care în tot aceşti ani a scris „simfonia” statalităţii şi a patriotismului moldav, a pus interesele de partid mai presus de interesele Republicii Moldova. Rămâne ca guvernul Alianţei şi parlamentarii cu un mandat încă valabil, să gestioneze această stare de fapt complicată, să ţină piept provocărilor crizei politice şi economice. Ne referim în primul rând la guvernul Filat, excelent văzut în Occident şi cu rezultate notabile în interiorul ţării. Va trebui, în mod cert, să se umble la Constituţie, pentru ca nişte proceduri de alegere a preşedintelui, stabilite în anul 2000 într-un mod absolut arbitrar şi iresponsabil, să nu mai ţină ostatecă o ţară întreagă. E absurd să constatăm, din nou, că în timp ce basarabenii cu paşaport românesc, într-un număr tot mai mare, au ales prin vot direct preşedintele României – ba chiar au reuşit să şi încline, aşa cum se afirmă, balanţa scrutinului în favoarea lui Traian Băsescu –, să nu poată face nimic pentru a alege şeful statului moldovean.

Sondajul IMAS dat recent publicităţii relevă scăderea implacabilă de popularitate a PCRM şi a liderului său. Politică lui Voronin e un drum fără ieşire. Şi această fundătură pentru comunişti va veni cu atât mai repede cu cât actuala putere liberal-democrată îşi va pune cu fermitate în aplicare programul de reformare, democratizare şi europenizare a Moldovei.
XS
SM
MD
LG